Documentele din Arhivele Naţionale Argeş, unde se află şi fondul Prefecturii Muscel, conţin mărturii valoroase despre susţinerea de care s-a bucurat domnitorul Alexandru Ioan Cuza în rândul locuitorilor zonei noastre. În urmă cu 160 de ani, 2.500 de musceleni semnau o petiţie prin care îşi arătau deschiderea de a-i oferi în dar unificatorului Moldovei şi Ţării Româneşti o sabie comandată la Paris. De execuţia darului s-a ocupat Iancu Alecsandri, fratele poetului Vasile Alecsandri, agentul diplomatic al ţării noastre în capitala Franţei. Din colecta publică s-au strâns 120 de galbeni, iar diferenţa de 100 de galbeni a fost asigurată din rezerva judeţului Muscel. Preşedintele Consiliului Judeţean Muscel, forul care a luat această decizie, era Dimitrie Negulici, fratele pictorului Ion Negulici. Darul i-a fost înmânat lui Cuza de o delegaţie condusă de Nicolae Kretzulescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, ministru secretar de stat la Departamentul Finanţelor şi consilier al judeţului Muscel, însoţit de istoricul C.D. Aricescu şi Dimitrie Negulici. Lucrarea din care sunt extrase fragmentele prezentate în continuare, „Atitudinea muscelenilor faţă de reformele şi politica externă din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza”, îl are ca autor pe Mircea Gâlcă şi a fost publicată, în urmă cu 29 de ani, în revista Muzeului Judeţean Argeş, „Argessis”.
- Consiliul Judeţean Muscel se angaja să dea numele domnitorului drumului care urma să se construiască de la graniţa cu Braşovul spre Câmpulung
Foto: Dimitrie Negulici, preşedintele Consiliului Judeţean Muscel; fotografie din colecţia Ramonei Davia Negulici, stră-stră-strănepoata lui Dimitrie Negulici. Portretul, o litografie realizată în 1842 de fratele său, pictorul Ion Negulici, este moştenit de Ramona Davia Negulici de la bunicul său, Anton Negulici.
Consiliul Judeţean Muscel, ales pe 18 octombrie 1864, s-a reunit într-o sesiune extraordinară opt zile mai târziu. La acel moment – 26 octombrie 1864 -, a fost adoptată o moţiune potrivit căreia emitentul său „… a socotit de a sa datorie ca cel dintâi act al său să fie acesta, ca fidel interpret al entuziasmului public de a arăta Măriei Voastre recunoştinţa şi devotamentul judeţului întreg pentru măreţele şi naţionalele fapte ce Măria Voastră au săvârşit de la 2 mai şi până acuma. Numele Măriei Voastre, care a emancipat un întreg popor dându-i drepturi politice şi făcând pe foştii clăcaşi proprietari pă ogoarele lor, va rămâne neşters în istoria patriei, în analele Europei, posteritatea îl va binecuvânta cu recunoştinţă…”.
Documentul se încheie cu o hotărâre prin care Consiliul Judeţean Muscel îşi manifesta gratitudinea faţă de domnitor: „Drumul ce se va începe în primăvară (1865) de la frontiera dinspre Braşov spre Câmpulung, cu podul pă Dâmboviţa, lângă comuna Rucăr, să poarte numele de Alexandru Ioan I-iu, desăvârşitorul unirii, întemeietorul Statului Român.”
- 2.500 de musceleni au semnat o petiţie prin care se angajau să-i dăruiască o sabie de onoare domnitorului
Altă manifestare a recunoştinţei oamenilor acestor locuri pentru reformele lui Alexandru Ioan Cuza o reprezintă petiţia semnată de 2.500 de musceleni, prin care aceştia arătau că sunt de acord să-i dăruiască domnitorului o sabie de onoare. Darul costa 220 de galbeni, sumă din care nu s-a reuşit să se colecteze decât 120 de galbeni. Diferenţa a fost acoperită de Casa Judeţului.
Procesul verbal încheiat de Consiliul Judeţean Muscel pe 26 noiembrie 1864 confirmă cele prezentate. Documentul se află la Arhivele Naţionale Argeş şi este prezentat public pe site-ul instituţiei.
Foto: Dimitrie Negulici, preşedintele Consiliului Judeţean Muscel; fotografie din colecţia prof. Cristina Nicula
„Consiliul judeţului reunit în şedinţă publică, astăzi la 26 noiembrie 1864, având în vedere petiţiunea suptscrisă de locuitorii comunilor rurale şi comunei urbane Câmpulung în no. 2.500 suptscrieri, încă din luna lui mai anul curent, pentru oferirea unei săpii (n.r. săbii) de onoare, Mării Sale Domnitorului Alexandru Ioan I, cu inscripţiunea următoare: „Pentru proiectul de lege electorală şi de lege rurală prezentate de ministrul Kogălniceanu, în zilele de martie şi aprilie care au fost respinse de desfiinţatele camere, judeţul Muşcel şi oraşul Câmpulung recunoscători.”
Văzând că prin suptscripţiunile făcute nu s-au putut aduna decât una sută douăzeci galbeni;
Având în vedere că după răspunsul primit de la d. Alecsandri, agentul României la Paris, această sabie este gata. Considerând că oferirea acestei săbii s-a făcut de consiliul comunal din Câmpulung şi de consiliile rurale din judeţ în memorabila zi de 2 mai, zi în care s-a sfărâmat oligarhia din România şi s-a chemat la viaţă publică cinci milioane de români dezmoşteniţi de secoli.
Consiliul judeţean unindu-se cu dorinţa exprimată de judeţul întreg prin petiţiunea colectivă de care este vorba mai sus, hotărăşte ca suma de o sută galbeni ce mai trebuie până la acoperirea sumei de galbeni de două sute douăzeci, costul acestei săbii, să se răspundă din casa judeţului şi sabia să se prezinte Mării Sale de o deputaţiune din sânul consiliului judeţean. Această deciziune se va aduce la îndeplinire de comitetul permanent, iar banii primindu-se de comitetul permanent de la casierul general al districtului cu mandat în regulă se va da în primire d. Dimitrie Negulici, preşedintele consiliului, ce a fost ales deputat, ca cu ocaziunea mergerii sale la Camera Electivă, să-i dea în primire domnului Ioan Siminos, corespondentele însărcinat cu tractaria acestei săbii.
Procesul-verbal de faţă va comunica d. prefect spre a-l înainta d. ministru de interne.
Preşedinte, D. Negulici
Secretari, P. Izvoranu, C. Mărgăritescu
C.D. Aricescu, Tică Ioan, I.I. Coterlezu, Ioan Constantinescu, Ioan Topoloveanu, Niţă Maria”
- Delegaţia care a dus sabia lui Cuza era formată din Nicolae Kretzulescu, C.D. Aricescu şi Dimitrie Negulici
Potrivit documentului, „autorităţile muscelene au ţinut legătura cu Iancu Alecsandri, fratele poetului Vasile Alecsandri, care, în acel timp, era agentul diplomatic al României la Paris şi care a primit ca sarcină să se îngrijească de confecţionarea sabiei.”
A urmat momentul predării darului către destinatar. „Cinstea înmânării acestei săbii i-a fost încredinţată lui Nicolae Kretzulescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, ministru secretar de stat la Departamentul Finanţelor şi consilier al judeţului Muscel. Acesta, în fruntea unei delegaţii din care n-au lipsit istoricul C.D. Aricescu şi Dimitrie Negulici, fratele pictorului Ion Negulici, pe data de 10 decembrie 1865, într-o duminică, s-a prezentat la domnitorul Cuza şi i-a înmânat sabia. Cu ocazia înmânării, Nicolae Kretzulescu a rostit următoarele cuvinte: „Măria Ta! Judeţul Muscel şi reşedinţa sa, Câmpulung, vin azi prin delegaţi şi au onoarea a se înfăţişa înaintea Măriei Tale a vă prezenta sabia ce, în simţământul lor de devotament pentru Măria Voastră, au crezut a vă oferi. Câmpulungenii şi toţi muscelenii, locuitorii pământului de descălecătoare a lui Radu Negru, se fălesc a putea astăzi să încingă cu sabia oferită de dânşii pe domnul României, ale cărui fapte măreţe vor face epocă în istoria ţării şi vor lăsa nemuritor numele lui Alexandru Ioan.”
Domnitorul a avut cuvinte de mulţumire atât pentru ei, cât şi pentru musceleni, însărcinându-i pe delegaţi să le transmită acestora la întoarcerea acasă.
- Scrisoare a Prefecturii Muscel prin care este susţinută o decizie externă a lui Cuza
Sabia dăruită de musceleni lui Cuza nu este sigura dovadă a preţuirii acestora faţă de făuritorul Micii Uniri. Politica externă a domnitorului este alt exemplu oferit de autorul referatului. „Este demnă de scos în evidenţă atitudinea muscelenilor faţă de răspunsul dat de Alexandru Ioan Cuza scrisorii marelui vizir Fuad-paşa din 2/14 septembrie 1865, prin care acesta califica incidentul petrecut în Bucureşti la 3/15 august 1865 drept „rostirea brutală a unei nemulţumiri generale”.
Prin răspunsul dat marelui vizir Fuad-paşa, Cuza respingea încercarea Turciei de a se amesteca în chestiunile interne ale ţării, silind pe vizir la retractare.
Acest răspuns demn şi hotărât a avut un larg ecou şi în rândul populaţiei din Muscel. Făcându-se interpretul populaţiei din judeţ, Prefectura Judeţului Muscel trimite, la 15 noiembrie 1865, domnitorului Cuza un mesaj în care se consemnează că: „Răspunsul dat de Înălţimea Voastră la epistola marelui vizir al Înaltei Porţi a umplut de mulţumire inimile tuturor românilor, căci printr-însul, susţinând drepturile şi autonomia ţării, în spiritul instituţiunilor noastre ab-antico, garantate de înaltele puteri prin Tratatul de la Paris şi Convenţie, menţineţi, totodată, şi demnitatea naţională la înălţimea sa. Pentru această demnă şi energică atitudine a Măriei Voastre, posteritatea păstrează P.I.D. o frumoasă pagină în analele ţării.
Generaţiile viitoare vor pronunţa cu respect şi recunoştinţă numele lui Alexandru Ioan I, iar noi, în numele judeţului, venim cu cel mai profund respect a depune la picioarele tronului Mării Tale recunoştinţa şi devotamentul ce vă păstrăm, asigurându-vă că judeţul Muscel, împreună cu toată ţara, vă va însoţi totdeauna pe patriotica cale ce, de la începutul guvernării Maestăţii Voastre, niciun minut nu aţi părăsit-o.”
„Aceste mărturii documentare ne demonstrează că atât reformele preconizate şi aplicate în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, cât şi politica externă a acestuia s-au bucurat de un larg sprijin din partea populaţiei din fostul judeţ Muscel.”, îşi încheie autorul consideraţiile pe un subiect flatant pentru zona noastră.
- Dimitrie Negulici s-a aflat în cercul de apropiaţi ai fratelui său, pictorul Ion Negulici, prieten cu Alecsandri şi Cuza din perioada studiilor la Bucureşti şi Paris
Darul de onoare al muscelenilor pentru domnitor s-a născut din legătura de prietenie închegată cu ani înainte între Alexandru Ioan Cuza şi fraţii Negulici, Dimitrie şi Ion. Aceştia din urmă erau fiii lui Dumitrache Negulici, preot la Biserica Şubeşti, cel cu care a început, poate, cel mai ramificat neam al Câmpulungului şi cel care a dat şi cei mai mulţi intelectuali. Pictorul Ion Negulici i-a cunoscut pe Vasile Alecsandri şi Alexandru Ioan Cuza din vremea studiilor urmate la Colegiul „Sfântul Sava” din Bucureşti. Legătura dintre cei trei s-a păstrat. În 1834, la vârsta de 22 de ani, Ion Negulici a plecat la Paris, pentru a lua lecţii de pictură. Călătoria cu trăsura n-a întreprins-o singur, ci împreună cu prietenii Vasile Alecsandri şi Alexandru Ioan Cuza şi Nicolae Docan, vărul lui Cuza. În timpul petrecut la Paris, pictorul câmpulungean a locuit împreună cu fraţii Goleşti.
Şederea la Paris pe durata studiilor a însemnat cinci ani pentru Alexandru Ioan Cuza, care, timp de trei ani, l-a avut alături de el pe Ion Negulici. Acesta din urmă s-a stins din viaţă foarte tânăr, la doar 39 de ani, însă fratele său mai mare, Dimitrie, care făcea parte din cercul de apropiaţi ai lui Ion Negulici, a păstrat legătura cu Alexandru Ioan Cuza.
Devenit preşedinte al Consiliului Judeţean Muscel, Dimitrie Negulici a avut iniţiativa darului pentru domnitor. „În momentul oferirii sabiei, pictorul Ion Negulici nu mai trăia, dar fratele său, Dimitrie, menţinuse relaţiile de prietenie şi politice, fiind şi deputat în timpul lui Cuza.”, sunt amănunte furnizate de Ramona Davia Negulici, stră-stră-strănepoata lui Dimitrie Negulici, care a sprijinit demersul de documentare a acestui articol cu informaţii şi portretul înaintaşului său. Litografia înfăţişându-l pe Dimitrie Negulici a fost realizată de Ion Negulici în 1842, pe când fratele său mai mare avea 38 de ani. Dimitrie a trăit 81 de ani (1804-1885). Tabloul a fost moştenit de Ramona Davia Negulici de la bunicul său, Anton Negulici, primar al Câmpulungului în perioada interbelică.