În perioada “obsedantului deceniu”, puţini fotografi străini au primit viza autorităţilor regimului comunist ca să intre şi să fotografieze în România. Aceştia se pot număra pe degete. Drept urmare, ce a rămas înregistrat pe retina aparatului de fotografiat al anilor 1950 și a putut fi publicat reprezintă viziunea – cenzurată sau autocenzurată – a fotografilor români ai epocii. De aceea, rarisimele imagini păstrate de la fotografii străini care au putut să călătorească într-o Românie aflată după „Cortina de Fier” sunt cât se poate de interesante. Așa este și cazul fotografei și jurnalistei austriece Inge Morath.
Foto: Fotografa şi jurnalista Inge Morath (1923-2002)
Inge Morath (Ingeborg Hermine „Inge” Morath) s-a născut în 1923 la Graz, în Austria, ca fiică a unor oameni de știință a căror activitate i-a purtat prin diferite laboratoare și universități din Europa. Educată mai întâi în școli de limbă franceză, Inge Morath s-a mutat în anii 1930 cu familia la Darmstadt, un important centru intelectual german, iar mai apoi la Berlin.
După ce a terminat liceul, a intrat la Universitatea din Berlin, unde a studiat limbile și, pe lângă germana nativă, a devenit o fluentă vorbitoare în franceză, engleză și română. La acestea s-au adăugat ulterior spaniola, rusa și chineza.
După Al Doilea Război Mondial, Inge Morath a lucrat ca traducător și jurnalist. Căsătorită pentru scurt timp cu jurnalistul britanic Lionel Birch, s-a mutat la Londra în 1951. În același an, a început să fotografieze în timpul unei vizite făcute la Veneția. „Mi-a fost imediat clar că de acum încolo voi fi fotograf”, a scris ea. „Pe măsură ce am continuat să fotografiez, am devenit destul de bucuroasă. Știam că pot exprima lucrurile pe care voiam să le spun, dându-le formă prin ochii mei”.
Foto: Femeie în costum naţional. Rucăr, 1958
Divorțată de Lionel Birch, Inge Morath s-a întors la Paris pentru a urma o carieră în fotografie. În 1953, după ce i-a prezentat celebrului fotoreporter Robert Capa prima ei „poveste” de mare amploare despre preoții catolici care lucrau în fabricile din cartierele sărace ale Parisului, acesta a invitat-o să se alăture agenției internaționale „Magnum Photos” ca fotograf.
La sfârșitul anilor 1950, Inge Morath a călătorit pe scară largă în toată lumea, descriind prin imagini „povești” din Europa, Orientul Mijlociu, Africa, Statele Unite și America de Sud. În timpul vieții a publicat peste 30 de monografii.
La fel ca mulți membri ai agenției „Magnum Photos”, Inge Morath a fost și fotograf de film. După ce l-a cunoscut pe regizorul american John Huston, a lucrat la câteva dintre filmele sale. În 1960, colaborând cu John Huston pe platourile de filmare ale peliculei „The Misfits” (un film cu Marilyn Monroe, Clark Gable și Montgomery Clift), Inge Morath l-a întâlnit pe dramaturgul și eseistul Arthur Miller, scenaristul filmului, și între cei doi a început o poveste de dragoste.
Foto: Femeie cu maramă, în costum național. Rucăr, 1958
În 1962, Inge Morath, gravidă, s-a căsătorit cu Arthur Miller (despărțit de Marilyn Monroe în 1961) și s-a mutat definitiv în Statele Unite. Primul lor copil, Rebecca, s-a născut în 1962. Al doilea copil al cuplului, Daniel, născut în 1966 cu sindrom Down, a fost instituționalizat la scurt timp după nașterea sa.
Unele dintre realizările semnificative ale fotografiilor lui Inge Morath sunt portretele, fie imagini ale celebrităților, dar și fotografii ale trecătorilor anonimi. Imaginile ei reprezentând casa lui Boris Pasternak, biblioteca lui Pușkin, casa lui Cehov ori dormitorul liderului chinez Mao Zedong, precum și fotografiile cu studiourile artiștilor și memorialele din cimitir sunt puternic impregnate de spiritul acelor oameni.
Pe măsură ce sfera proiectelor ei a crescut, Inge Morath s-a pregătit intens, studiind limba, arta și literatura țării unde călătorea. Deși fotografia a fost mijlocul principal prin care și-a găsit exprimarea, aceasta a fost doar una dintre abilitățile sale. Pe lângă numeroasele limbi în care vorbea fluent, a fost și un jurnalist prolific.
Inge Morath a scris pe larg, și adesea în mod amuzant, despre subiectele ei fotografice. Deși a tipărit rareori aceste texte în timpul vieții, publicațiile postume s-au concentrat asupra acestui aspect al operei ei. S-a stins din viață în 2002, la 78 de ani.
Jurnalul meu românesc
Foto: Nuntă la Rucăr, 1958
Albumul fotografic „Jurnalul meu românesc”, apărut în 2010 la Editura Vellant din București, spune povestea călătoriei lui Inge Morath prin România anului 1958. Detalii despre volumul „Jurnalul meu românesc” putem afla într-o prezentare de pe site-ul editurii:
„O mărturie deopotrivă tandră, sinceră şi informată (Inge învăţase limba română înaintea acestui periplu fotografic prin Bucureşti, Moldova, Transilvania, Maramureş, Delta Dunării), Jurnalul meu românesc reuneşte fotografii alb-negru ale oamenilor, locurilor şi evenimentelor pe care Inge Morath le-a întâlnit în timpul vizitei sale din 1958. De la nunţi la strânsul recoltei, din cantine până în halele fabricilor de textile, din spitale de copii până în şcoli de tipografie, biserici, stadioane sau cimitire, Inge Morath a surprins adevărate instantanee ale spiritului românesc: oameni cu care a vorbit pe-ndelete, locuri pe care le-a cercetat îndelung înainte de a apăsa declanşatorul aparatului, viaţa de zi cu zi, văzută în amănuntele sale banale, dar atât de emoţionante când sunt privite peste ani.
Foto: Într-o casă din Rucăr, 1958
Dincolo de încercările regimului de a ideologiza, cenzura sau înfrumuseţa imaginile României, Inge Morath a ştiut să fixeze pe film lumea reală, cu bune şi cu rele, a locurilor prin care a trecut, în lumina firească a adevărului. Acesta este motivul pentru care fiecare fotografie inclusă în album spune propria sa poveste, o poveste pe care astăzi, la peste jumătate de secol de atunci, o ascultăm dintr-o poziţie privilegiată, a libertăţii cuvântului şi privirii.”
*
În fotografiile realizate la Rucăr, Inge Morath a fost interesată în special de costumul național și ceremonialul nunții. Imaginile color, foarte rare la nivelul anului 1958, sparg parcă ceva din griul vieții cotidiene din România acelei vremi.
Foto: Mireasă şi nuntaşi la Rucăr, 1958