Intervalul alocat vacanţei de toamnă, de sâmbătă, 28 octombrie 2023, până duminică, 5 noiembrie 2023, a fost fructificat de Primăria Câmpulung pentru a pune la punct podul căminului care funcţionează lângă Policlinică. Grădiniţa cu Program Prelungit „Sfântul Nicolae” a fost expertizată în acest an, împreună cu Şcoala Gimnazială „Oprea Iorgulescu”, reieşind că, din punct de vedere al rezistenţei la cutremur, prezintă risc seismic 1. Adică cel mai grav, existând pericolul de prăbuşire la un cutremur de 7 grade pe scara Richter. În acest grad de pericol era încadrată şi în 2008, însă, curios, în 2014, s-a făcut o expertiză prin care riscul seismic 1 a fost „îndulcit” la 2. În 2015, grădiniţa a trecut printr-o investiţie de „întreţinere”, fără să i se fi făcut operaţiunea obligatorie de consolidare. Obligativitatea consolidării unei clădiri cu o existenţă de 160 de ani (!) persistă, numai că Primăria nu are suma exorbitantă necesară investiţiei de amploare, în absenţa căreia numai nişte iresponsabili pot consimţi ca preşcolarii să fie primiţi între ziduri nesigure.
Deocamdată, autorităţile locale au rezolvat urgenţa, podul, cu ajutorul specialiştilor care au întocmit expertiza seismică. Trăinicia podului este garantată doi ani, nu mai mult, timp în care administraţia locală va trebui să găsească finanţarea europeană necesară reabilitării şi consolidării clădirii. Altminteri, va trebui închisă şi va fi închisă, cu toate protestele părinţilor şi ale cadrelor didactice, primele care ar trebui să fie prevăzătoare cu vieţile copiilor şi ale personalului. Din păcate, posibilitatea producerii unei nenorociri este tratată ca în povestea „drobului de sare” de adulţi răspunzători de copiii pe care îi au în grijă.
- După intervenţie, încărcarea acoperişului este preluată de zidurile de cărămidă. Înainte, ea sprijinea pe un planşeu din scânduri de lemn
Inginerul Maxim Silvestru, reprezentantul firmei MAXIM Silver Construct SRL, din Bucureşti, care a executat reparaţia acoperişului, a fost permanent lângă tâmplarii cooptaţi în lucrare, pentru a se asigura că totul decurge în ordine. Contractul a avut ca obiect „lucrările la acoperiş pentru punerea în siguranţă a acestuia, pentru o perioadă de maximum doi ani, până la obţinerea fondurilor pentru consolidare.” Maxim Silvestru a colaborat cu autorul expertizei seismice realizate în această primăvară, din care au reieşit măsuri maximale şi măsuri minimale. În acest moment, Primăria a întreprins doar măsurile de maximă urgenţă, ca să nu le cadă acoperişul în cap persoanelor din interior.
După cum punctam, inginerul Maxim Silvestru a stat împreună cu muncitorii, de dimineaţa până seara, zilnic, până la finalul lucrării. În ce a constat intervenţia şi care sunt efectele ei am aflat de la arhitectul şef Mădălina Zăgărin. „Înainte, toată încărcătura acoperişului şi a şarpantei descărca pe un planşeu din dulapi de lemn. Şi exista riscul ca acei popi care sprijineau pe planşeu să străpungă planşeul, să intre în sala de clasă şi, evident, să accidenteze pe cineva. El (n.r. inginerul Maxim Silvestru) a refăcut susţinerile. Tot ce s-a făcut cu lemnul mai deschis la culoare sunt susţinerile cele noi. Şi le-a refăcut de aşa natură încât absolut toată încărcarea acoperişului descarcă pe zidurile de cărămidă, care sunt portante. Nu mai descarcă pe planşeu, ci pe zidurile de cărămidă. A desfăcut tot planşeul – erau dulap de lemn, spărtură de cărămidă, dulap de lemn, cam aşa era stratul – şi el a desfăcut dulapii, au scurmat cu mâinile şi au scos toată umplutura de cărămidă spartă, până au ajuns să dea de ziduri. Au refăcut şi au preluat încărcările astfel încât să sprijine fix pe zidul de cărămidă, care este portant.”, ne-a descris arhitectul şef Mădălina Zăgărin în ce a constat intervenţia specialistului care s-a derulat în această săptămână de vacanţă.
- Arhitectul şef Mădălina Zăgărin: „Nu există nici măcar un centimetru de fundaţie. Cărămida s-a măcinat şi ce am găsit noi în pământ a fost un praf roşu”
În răgazul de doi ani, cât este garantată lucrarea, Primăria va încerca să acceseze fonduri, pentru a consolida ca la carte clădirea. „În acest moment, nu mai există pericolul ca acoperişul să se prăbuşească peste vreo sală de clasă. Una singură nu a putut fi pusă în siguranţă şi acolo am stabilit cu directoarea să nu se desfăşoare cursuri. Expertul ne-a spus că maximul de încărcare pe care îl suportă acoperişul este de 25 de kilograme pe metrul pătrat. Nu mai mult. La ora actuală, normativul nu permite sub 250 de kilograme pe metrul pătrat încărcarea.”, ne-a mai spus Mădălina Zăgărin.
Cine vede clădirea din afară, impozantă şi „făţuită”, n-ar crede că are problemele pe care le are, fireşti, de altfel, dată fiind vârsta clădirii şi a faptului că în cei peste 160 de ani de existenţă n-a făcut obiectul unei investiţii capitale care să-i prelungească rezistenţa în timp. Mulţi chiar suspectează că este ceva „putred” la mijloc, adică, vezi Doamne, vrea cineva să pună mâna pe ea, cu complicitatea Primăriei.
Nu vrea nimeni să pună mâna pe ea, singura intenţie fiind de a-i şti pe copii în siguranţă în interior. Şi nu prea sunt, în condiţiile în care construcţia nu mai are, practic, temelie. „Nu există nici măcar un centimetru de fundaţie. Fundaţia a fost realizată în 1860, din cărămidă. Şi cărămida are o durată de viaţă de maximum 70 de ani. Ea s-a măcinat. Ce am găsit noi în pământ a fost un praf roşu. Zidurile sunt foarte groase şi foarte rezistente, dar nu sunt legate între ele. Nu au centuri, nu au nimic care să le ţină împreună. La un cutremur, ele se prăbuşesc separat unele de altele, existând riscul să cadă un zid peste o sală de clasă. Acestea sunt problemele clădirii.”, ne-a mai spus Mădălina Zăgărin.
Cea mai gravă era, însă, acoperişul, pentru care, în decursul timpului, a fost eliminată gândirea iniţială de la 1860, când descărca pe zidurile laterale. Cândva, în intervalul anilor ’50-’70, s-au aplicat alte măsuri, tot în ideea întăririi acoperişului, şi s-a transferat încărcarea pe acei dulapi de lemn. Aceste intervenţii neinspirate de acum 50 de ani şi mai bine, nu s-au realizat după planurile unor proiectanţi şi ingineri, ci cu oameni nespecializaţi, care au stricat logica preluării încărcării acoperişului de către părţi ale construcţiei mai solide. „Acum, s-au făcut sprijiniri care descarcă pe elemente portante.”, a încheiat Mădălina Zăgărin.
Magda BĂNCESCU
