În anul 2011 apărea, prin grija profesorului Adrian Săvoiu, albumul „Monumente istorice ale României. Tipuri din judeţele Argeş şi Muscel. Anul 1893”, care conţine 83 de fotografii-document realizate de Ioan Niculescu în urmă cu 130 de ani. Lucrarea a fost publicată de Editura Ars Docendi a Universităţii Bucureşti, condusă la acel moment de Ioan Crăciun. Au sprijinit apariţia albumului Ioan Spătan şi Emanuel Bădescu, de la Biblioteca Academiei Române, contribuţia acestora fiind explicată de profesorul Săvoiu în cadrul unui eveniment prin intermediul căruia a prezentat fotografiile lui Ioan Niculescu, imortalizate la Curtea de Argeş, Câmpulung şi localităţile învecinate celor două oraşe, în decursul a patru ani. Datorită strădaniilor artistului bucureştean cu origini argeşene şi preocupărilor lui Adrian Săvoiu de a scoate la lumină imagini la care inclusiv el, un obişnuit al arhivelor, a avut acces cu dificultate, putem afla cum arătau bisericile câmpulungene care, astăzi, nu mai există. Sau cum existau locuri, case, monumente din Câmpulung şi Muscel în vremea în care a trăit pasionatul fotograf, căruia îi datorăm cele 83 de file remarcabile de istorie locală.
- Albumul lui Ioan Niculescu n-a fost tipărit niciodată până în 2011
Profesorul Adrian Săvoiu are el însuşi o mică istorie legată de albumul lui Ioan Niculescu, „Monumente istorice ale României. Tipuri din judeţele Argeş şi Muscel”, pe care a povestit-o în cadrul prezentării excepţionalei colecţii de fotografii, alături de Sergiu Negulici, la Biblioteca Municipală „Ion Barbu”.
„Îmi aduc aminte că participam, încă din anii ’80, la sesiunile de comunicări ale Muzeului Câmpulung. Mi-a rămas în minte, de la una dintre sesiuni, o idee: că ar exista nişte fotografii vechi cu Câmpulungul, cu Muscelul, ale unui fotograf Ioan Niculescu. Am fost, în mai multe rânduri, la Academia Română şi n-am reuşit eu, de unul singur, să descopăr niciuna dintre ele, pentru că nu figura în niciun fişier. Atunci, am luat legătura cu domnul Emanuel Bădescu şi dânsul, cu scrupulozitatea pe care o cunoaştem câţiva dintre noi, a reuşit să identifice nu doar câteva fotografii, ci un uriaş album al lui Ioan Niculescu. De ce spun „uriaş”? Pentru că acest album, care n-a fost tipărit niciodată până în 2011, are fotografiile lipite pe carton. Sunt 83 de fotografii pe carton şi, adunat carton lângă carton, s-a creat un volum imens. În 2011, am reuşit să scanez toate aceste fotografii, care au fost adunate într-un album foarte frumos, scos la Editura Ars Docendi.”, a povestit Adrian Săvoiu cum a ajuns la publicarea unei lucrări valoroase pentru istoria Câmpulungului şi Muscelului. Şi nu numai a nordului Argeşului, căci o parte dintre imagini provin din zona Curtea de Argeş.
- Telegrafist în vremea lui Alexandru Ioan Cuza şi în primii ani ai domniei lui Carol I, a devenit fotograful oficial al Poliţiei Capitalei
Foto: Biserica „Sfânta Troiţă”, care a fost undeva în zona Spitalului
Era firesc să primim din partea profesorului Săvoiu, cel care a fost preocupat să scoată din arhive comoara semnată de Ioan Niculescu, şi nişte referinţe despre autor. „Ioan Niculescu este născut la Vâlsăneşti, pe Valea Vâlsanului, la interferenţa judeţelor Argeş şi Muscel. A fost telegrafist în vremea lui Alexandru Ioan Cuza şi în primii ani ai domniei lui Carol I. La Bucureşti, a deschis un atelier de fotografie pe Şoseaua Jianu, lângă Piaţa Victoriei de astăzi, unde a realizat fotografii în special pentru Poliţia Capitalei. La un moment dat, era fotograful oficial al Poliţiei Capitalei.”, a relatat profesorul Săvoiu despre autorul fotografiilor.
„Către anii 1886-1887, i-a venit ideea să părăsească, din când în când, studioul său şi să iasă cu aparatul de fotografiat, cu trepiedul, cu plăcile în „decor”. Adică să vină în această zonă, pe care o cunoştea foarte bine, zona Argeşului şi Muscelului, şi să realizeze cel de-al doilea album important de fotografii, după cel dintâi, pe care îl realizase Carol Popp de Szathmári, în jurul anului 1870, cunoscutul album dedicat lui Carol I. Acest album are, din acest punct de vedere, o importanţă extraordinară, pentru că adună în el foarte multe fotografii, pentru vremea respectivă, cu monumente istorice şi costume populare.”, a mai precizat naratorul.
Planul lui Ioan Niculescu – a continuat profesorul Săvoiu – era unul gigantesc, pentru că „îşi propusese să realizeze un album nu doar pentru judeţele Argeş şi Muscel, ci să meargă în toate judeţele Munteniei şi să scoată, după acest model, câte un album. Evident că era imposibil pentru un singur om, întrucât, în vremea respectivă, aşa cum menţionează în prefaţă, trebuia să meargă fie pe jos, fie cu trăsura sau călare, ca să ajungă la obiectivele pe care le avea în vedere.”, sunt amănunte împărtăşite publicului de Adrian Săvoiu.
„Valoarea documentară deosebită a albumului este sporită de imaginile unor monumente istorice (lovite de timp sau de nepăsarea unora), care astăzi nu mai există şi pot fi cunoscute graţie fotografiilor lui Ioan Niculescu, cum ar fi, de pildă, Bisericile Sfânta Troiţă, Sfânta Vineri şi Bradu din Câmpulung sau baniţa acestui oraş, pentru controlarea măsurilor la vânzătorii de produse în piaţă. Deşi dispărute, pot încă exista pe retina noastră, tot datorită lui Ioan Niculescu, fabrica de brânzeturi din Domneşti, băile de la Bughea, fabrica de hârtie şi celuloză din Câmpulung şi multe altele.”, accentuează profesorul Săvoiu, prin mesajul din deschiderea albumului, preţiozitatea imaginilor lăsate de Ioan Niculescu, preşedintele Societăţii Industriale „Curtea de Argeş”.
- Curtea de Argeş
Foto: Biserica „Sfânta Vineri”, aflată în ruină în momentul fotografierii ei
Primele fotografii sunt legate de Familia Regală: Regele Carol I şi Regina Elisabeta a României; Principele Ferdinand şi Principesa Maria, moştenitorii tronului României; Principesa Maria a României cu fiul său, Principele Carol al II-lea, născut la 3/15 octombrie 1893, la Castelul Peleş.
După Familia Regală, urmează Mănăstirea Curtea de Argeş, zidită de Neagoe Basarab şi soţia sa, doamna Despina, în anul 1518, şi restaurată sub domnia Regelui Carol I (1874-1886). „Ca să ne putem da seama de dimensiunea unui monument, a unei biserici, aproape întotdeauna vom găsi în apropiere, atunci când Ioan Niculescu a avut la îndemână, câţiva oameni. Prima fotografie a Mănăstirii Curtea de Argeş a realizat-o Carol Popp de Szathmári, în 1870. Este posibil ca aceasta să fie cea de-a doua fotografie.”, spunea profesorul Săvoiu.
Urmează: Biserica Domnească din Curtea de Argeş, zidită de Radu Negru (1290-1320); Biserica Petre Cercel, zisă şi Căpreşti (Curtea de Argeş), zidită de Petre Cercel, fratele lui Mihai Viteazul (1583-1585); Ruinele Sânnicoară (Curtea de Argeş), fosta biserică catolică, zidită de doamna Ana, soţia lui Radu Negru (1290-1320); Ruinele palatului lui Negru Vodă (Curtea de Argeş), zidit de Radu Negru (1290-1320); Cişmeaua Meşterului Manole la Mănăstirea Curtea de Argeş; Primirea făcută la Palatul Episcopal de la Curtea de Argeş demnitarilor statului român de către IPS Sa Mitropolitul Ghenadie cu ocazia înălţării sale la scaunul de Primat al României; Mănăstirea Brădetu, districtul Argeş, zidită de Mircea Vodă în anul 1546; Ruinele Cetăţii lui Vlad Ţepeş, zidită în munţii Argeşului, în sus de Poienari, de Vlad Ţepeş (1462-1465); Izlazul Tunurilor, numit astfel, fiindcă se zice că turcii au bombardat de aici, cu tunurile lor, cetatea lui Vlad Ţepeş, între anii 1462-1465; Cetatea Poenari, comuna Corbeni (Argeş), fondată în vremea împăraţilor romani. Pe ruinele ei s-a ridicat, în anul 1881, biserica actuală; Biserica Ţiţeşti, plaiul Loviştea (Argeş), zidită de către enoriaşi. Din cauza vechimii, nu se poate descifra anul zidirii. Aici se găseşte mormântul lui Alexandru Fock, locotenent în armata rusă, omorât la Turnu Roşu, în războiul cu ungurii (1849); Mănăstirea de la Tutana (Argeş), zidită de Mihnea Vodă, care a încredinţat conducerea lucrărilor lui Mihai Vodă, pe atunci ban al Craiovei (1589); Mănăstirea Cotmeana (Argeş), zidită de Mircea cel Bătrân, între anii 1386-1418.
- Câmpulung
Foto: Biserica Bradu, aflată lângă strada Soldat Golescu şi Vila Elie Mirea (fosta Casă a Pionierului)
„Secţiunea” rezervată Câmpulungului se deschide cu o panoramă a oraşului, realizată din trei fotografii unite între ele. Iată locurile şi clădirile imortalizate de Ioan Niculescu la Câmpulung: Oraşul Câmpulung, primul scaun domnesc al lui Radu Vodă, descălecătorul Ţării Româneşti (1290-1320) şi sigiliul oraşului; Mănăstirea Câmpulung, întemeiată întâi ca biserică de mir de către Radu Negru, pe la 1300, apoi prefăcută în mănăstire de către Matei Vodă Basarab, în anul 1636; Chivotul de argint din Mănăstirea Câmpulung. Este în forma însăşi a bisericii şi a fost dăruit de Matei Vodă Basarab şi soţia sa, doamna Elena, în anul 1641; Cupa lui Negru Vodă şi epitrahirul lui Matei Vodă Basarab, aflate în Mănăstirea Câmpulung; Biserica „Muceniţa Marina”, în mahalaua Schei (Câmpulung). Se zice că această biserică este mai veche chiar decât Biserica „Radu Negru”. În interiorul ei se găseşte o inscripţie arătând că această biserică, pe la anul 1770, era eparhia Muscelului. Printre morminte, cel mai vechi este de la 1770; Crucea lui Duca Vodă. Această cruce, zisă de jurământ pentru privilegiile oraşului Câmpulung (1675), se află, astăzi, zidită în casele Nae Berechet, strada Negru Vodă; Biserica Flămânda (Mărculeşti, din Câmpulung). Zidită de Dimitrie Hagi Marcu, ispravnicul judeţului Muscel, în anul 1774; Biserica Şubeşti (Câmpulung), zidită pe la începutul secolului al XVI-lea. Ca ctitori figurează Dosoftei Arhimandrit, egumenul Mănăstirii Câmpulung, şi Trandafir, logofătul acelei mănăstiri; Biserica „Sfânta Troiţă” (Câmpulung), zidită de jupân Vasilache, în anul 1730, pe locul unei vechi biserici; Biserica „Sfântul Gheorghe”, zidită în secolul al XVII-lea de către enoriaşi; Bărăţia din Câmpulung, întemeiată în secolul al XII-lea după Hristos, de ordinul franciscanilor. Înăuntru se află mormântul lui Laurenţiu, comite de Câmpulung (1300); Biserica „Sfânta Vineri”, zidită pe la 1790, de către enoriaşi. Astăzi se află în ruine; Biserica Bradu (Câmpulung), zidită pe la 1700, de Jupân Apostol, fost al treilea logofăt al oraşului, şi soţia sa Safta; Biserica Fundeni (Câmpulung), zidită de către enoriaşi pe la începutul secolului al XVII-lea; Crucea lui Matei Vodă din grădina lui Bucur Ciobanul, lângă Biserica Valea, suburbiul Schei (Câmpulung); Biserica „Sfântul Ilie” (Câmpulung), zidită pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea de către enoriaşi; Baniţa Câmpulungului pentru controlarea măsurilor la vânzătorii de produse ai oraşului (anul 1827) şi pisania de pe Schitul Flămânda (Mărculeşti); Ruinele Cetăţii Jidova, lângă Câmpulung, fost lagăr roman din veacul al II-lea după Hristos; Biserica Valea de sub Schei (Câmpulung). Nu se cunoaşte anul fondării sale. S-a reclădit în anul 1829 şi s-a reparat în 1858 de jupân Iorga şi logofătul Nicolae Apostol, din Câmpulung; Crucea lui Radu Vodă din curtea Bisericii Schei (Câmpulung), 1675.
- Muscel
Foto: Biserica Valea de sub Schei, amplasată peste drum de Biserica Marina, ceva mai jos
Schitul Goleşti, lângă staţia drumului de fier cu acelaşi nume. Zidit de familia boierilor Goleşti, pe la anul 1680, de Grigore Mitropolitul, Ioan Diaconul şi Ileana Presbitera. Astăzi se află în ruine. În interiorul bisericii se văd mai multe degradări făcute de turci; Schitul Nămăeşti, districtul Muscel, zidit în anul 1700. Are o biserică săpată în piatră, pe o frumoasă colină împădurită cu fagi; Mănăstirea Râncăciov, comuna Gorganu (Muscel), zidită de Arsenie Şoimul, căpitan de paznici, şi soţia sa Ana, în 1649. Restaurată în anul 1848, cu cheltuiala statului; Un tip de la Rucăr (1891); Piatra Sturu sau a Nămăeştilor (Muscel) dintre oraşul Câmpulung şi satul Rucăr. În vârful acestui munte se află o gaură ce duce la o peşteră adâncă, ce se zice că servea de ascunzătoare creştinilor pe timpul năvălirilor barbare; Mănăstirea Dragoslavele (Muscel), zidită din temelii, în 1661, de către Ioan Grigorie Ghica Voievod şi soţia sa, doamna Maria. Restaurată în 1893 cu cheltuiala statului; Satul Rucăr (Muscel), situat între munţi, pe Râul Dâmboviţa. Are poziţia cea mai frumoasă şi, în timpul verii, este vizitat de mulţi călători; Crucea lui Constantin Basarab Brâncoveanu, aşezată în 1711, cu ocazia terminării podului peste apa Dâmboviţei, mai sus de satul Rucăr, de faţă fiind şi ispravnicul judeţului, Alexandru S. Vâlsănescu; Colţii Doamnei. Se numesc astfel un şir de munţi de piatră în faţa Cetăţii Orăţiei, mai sus de Rucăr; Cetăţuia de la Orăţii (Muscel), în sus de Rucăr. Fondarea i se atribuie lui Negru Vodă; Gura Dâmbovicioarei (Muscel). Poziţie pitorească mai sus de Rucăr, unde călătorii fac vara dese excursii; Cetatea lui Negru Vodă de la Bădeni – Cetăţeni (Muscel), pe Râul Dâmboviţa, zidită pe la începutul veacului al XIV-lea, pe ruinele unui lagăr roman din secolul al II-lea după Hristos; Casa fraţilor Goleşti, la Goleşti. Aici a fost foişorul de observaţie al domnului Tudor Vladimirescu, ridicat la 1821; Schitul Ciocanu (Muscel), zidit pe la jumătatea veacului al XVIII-lea; Băile Bughea (Muscel), proprietatea lui Gropan. Conţin pucioasă, fier şi iod în abundenţă; Muscelul Slănicului; Fabrica de brânzeturi a domnului Negulici din comuna Domneşti (Muscel). Zidită în anul 1886. Are peste 100 de vite mari de rasă elveţiană. Brânzeturile lucrate în această fabrică întrec cu mult pe cele din străinătate; Mănăstirea Aninoasa (Muscel), zidită în anul 1678, de clucerul vel-aga Tudoran Vlădescu şi soţia sa Alexandrina. Clopotul cel mare este dăruit de mitropolitul Daniile al Ungro-Vlahiei; Turnul subteranelor (Mănăstirea Aninoasa). Toată curtea mănăstirii este înconjurată de subterane care se zice că serveau de ascunzătoare oştirilor române în timp de război; Biserica Goleştilor, din satul Goleşti, lângă staţia drumului de fier cu acelaşi nume. Zidită de către vornicul Stroe Leurdeanu şi soţia sa Vişa, din familia boierilor Goleşti, în zilele lui Matei-Vodă Basarab (1646-1650); Casa lui Ioan C.Brătianu (Vila Florica). Aici se află mormântul marelui om de stat Ioan C.Brătianu, fost prim-ministru (1866-1888); Biserica din piatră, comuna Corbi (Muscel), pe Râul Doamnei. Nu se poate descifra anul fondării; Mănăstirea Valea, Plasa Podgoria (Muscel), zidită de Ioan Radu Voievod, Paisie Egumenul şi Vlaicu Piscanul vel-logofăt, în anul 1534; Mănăstirea Vieroşi (Muscel), zidită de boierii Goleşti, fraţii Radu şi Ivaşcu, pe la jumătatea secolului al XVI-lea. Astăzi se află în ruine; Casa domnului Nicolae Creţulescu, fost senator, situată în comuna Leordeni (Muscel); Casa vornicului Iordache Golescu, din comuna Leordeni (Muscel), astăzi, proprietatea lui Nae Gussi; Fabrica de hârtie, pastă de lemn şi celuloză, proprietatea lui Ştefan Ioanid, fondată în anul 1888, pe Râul Târgului, lângă Câmpulung.
Albumul se încheie cu un capitol destinat portului popular: Regina Elisabeta a României, în costum naţional de Muscel, urmată de o serie de fotografii ale unor femei în costume populare, în special din locurile natale ale fotografului, din Vâlsăneşti şi Muşăteşti, dar şi de la Câmpulung, Ţiţeşti, Rucăr, Poienărei, Domneşti, Pietroşani, care, în acele vremuri, erau în Muscel.
Textele explicative îi aparţin lui Ioan Niculescu, fiind preluate întocmai în albumul tipărit graţie preocupărilor profesorului Adrian Săvoiu de a-l face cunoscut. Am ales pentru a ilustra acest material imaginile bisericilor din Câmpulung, care nu mai există: Biserica „Sfânta Troiţă”, care a fost undeva în zona Spitalului, Biserica „Sfânta Vineri”, aflată în ruină în momentul fotografierii ei, Biserica Bradu, aflată lângă strada Soldat Golescu şi Vila Elie Mirea (fosta Casă a Pionierului), Biserica Valea de sub Schei, amplasată peste drum de Biserica Marina, ceva mai jos, aproape de actuala stradă 1 Mai.
A consemnat Magda BĂNCESCU
Fotografiile vechi sunt din colecţia Bibliotecii Academiei Române şi au fost publicate, în anul 2011, în albumul „Monumente istorice ale României. Tipuri din judeţele Argeş şi Muscel. Anul 1893”, lucrare îngrijită de profesorul Adrian Săvoiu