Al doilea volum de versuri al lui Alexandru Gâdiuţă, „Durerea”, apărut la doi ani distanţă de primul, a încheiat secţiunea dedicată poeziei în cadrul Festivalului de Film Ceramus, un maraton cinematografic şi muzical de patru zile. Sandi Gâdiuţă scrie de mult, scrie, de fapt, din copilărie, când îşi compunea singur textele pieselor cântate la concursurile din perioada comunistă. Munca de creaţie de text şi muzică a continuat şi în vremea în care a activat în câteva trupe rock locale, altă pasiune a sa, care l-a plasat printre fondatorii, în 1986, ai Festivalului „Posada”. Includerea lui Alexandru Gâdiuţă în programul Festivalului „Muzica în filmul românesc” a reprezentat o decizie inspirată a organizatorilor, de a-i face cunoscută muscelenilor preocuparea în domeniul poeziei. O preocupare căreia i se dedică cu seriozitate de cinci-şase ani, după cum mărturisea autorul publicului de la Ceramus. În ultimii trei, a publicat două cărţi: „Drumul”, în 2020 şi „Durerea”, în 2022. Apariţia celui de-al treilea volum este programată anul viitor.
- Profesorul Manu i-a sugerat elevului său preferat să scrie o carte despre peripeţiile lor pe munte
Despre Sandi Gâdiuţă, copilul şi adolescentul care i-a fost elev, a vorbit la evenimentul de prezentare a cărţii profesorul Ion Manu. El i-a transmis dragostea pentru Geografie, disciplină căreia fostul său elev i-a dedicat cariera didactică aleasă. În mesajul profesorului Manu s-a simţit apropierea de elevul de odinioară, care i se adresează cu familiarul „nea Manu”, semn că pentru el şi colegi a fost mai mult decât un cadru didactic.
Afecţiunea elevului a fost răsplătită cu acelaşi sentiment de profesorul care îl numeşte pe Sandi Gâdiuţă „cel mai iubit elev” al său. „Este iubit nu numai prin faptul că am călătorit mult în anii de început ai activităţii mele la Casa Pionierului din Câmpulung, dar şi pentru faptul că a fost primul elev al meu care a devenit, ca mine, profesor de Geografie.”, a justificat profesorul Manu relaţia afectivă care a învins timpul.
Pentru a nu altera emoţia gândurilor unui dascăl, care simte împlinirea profesională şi prin realizările unuia dintre elevii care i-au rămas la inimă, le vom consemna întocmai cum acesta le-a transmis muscelenilor aflaţi în publicul prezentării de carte.
„Despre Sandi Gâdiuţă vă pot spune că este un om foarte educat, un om cu largi cunoştinţe geografice şi, în acelaşi timp, un om de mare cultură. Îmi aduc aminte primele zile ale întâlnirii noastre la Cercul de Turism al Casei Pionierului din Câmpulung, când Sandi Gâdiuţă venise la cerc foarte încântat de posibilitatea de a participa la o serie de drumeţii şi excursii. Atunci, au fost doar trei elevi. Peste o săptămână, la următoarea întâlnire, Sandi Gâdiuţă a adunat aproape toţi elevii din clasele gimnaziale şi am reuşit să realizăm împreună lucruri foarte frumoase.
În primul rând, toate împrejurimile oraşului Câmpulung au fost parcurse prin diferite trasee de orientare turistică, unde liderul acestei activităţi era Sandi Gâdiuţă. Dar nu numai că el participa la aceste concursuri, el înregistra toate modificările din peisaj, toate elementele geografice şi le discuta cu mine şi colegii. Iar unde nu găsea o explicaţie ştiinţifică, colaboram, mergeam la bibliotecă şi încercam să lămurim o anumită problemă.
Dar cele mai frumoase ieşiri ale noastre au fost vestitele concursuri, pe vremea aceea, „Ştafeta Munţilor”. Am participat, împreună cu echipele Salvamont din Câmpulung, în Munţii Piatra Craiului, în Munţii Iezer-Păpuşa, în Muncii Bucegi, unde, la fel, Sandi Gâdiuţă era liderul acestor concursuri. De fiecare dată, reuşea să fie pe primele locuri în ţară, nu numai în judeţ sau în oraşul Câmpulung.
A doua activitate deosebită la care am participat împreună cu Sandi Gâdiuţă şi alţi colegi ai dânsului, pe care îi regăsim în sală, domnul Ivan, domnul Voicu, Dana Drăgan şi alţi participanţi ai traseelor montane, au fost acele expediţii cunoscute sub numele „Cutezătorii”. Am reuşit să marcăm diferite trasee turistice din Munţii Iezer, Munţii Piatra Craiului, chiar şi Munţii Făgăraş şi două trasee deosebite din Munţii Negoiu. De fiecare dată, Sandi Gâdiuţă nu privea ieşirea în teren ca o plimbare, ca o activitate turistică. Îşi nota şi încerca să explice toate fenomenele geografice întâlnite pe traseu, care apoi erau discutate seara, la un foc de tabără. Mai mult, Sandi Gâdiuţă era un foarte bun povestitor, un talent pe care l-a dezvoltat şi astăzi, prin scrisul său în diferite articole, cărţi.
Sandi a reuşit să termine Facultatea de Geografie, fiind foarte apreciat din punct de vedere al interpretării geografice, al prezentării diferitelor lucrări la cercurile ştiinţifice ale Universităţii din Bucureşti. Apoi, ca profesor de Geografie, a funcţionat întâi în judeţul Botoşani, unde activitatea dânsului a fost vitregită de anumite situaţii economice şi sociale. După revoluţie a reuşit să vină în Câmpulung, la Liceul Minier. La Liceul Minier, un liceu profilat mai mult pe activităţi industriale, Sandi Gâdiuţă a reuşit să aibă elevi la olimpiade, reuşind să ocupe locul II pe judeţ.
Am remarcat la Sandi Gâdiuţă o gândire ştiinţifică deosebită, o interpretare a fenomenelor nu numai geografice, ci şi sociale. Plecând pe un traseu de la Curtea de Argeş şi ajungând tocmai în Munţi Apuseni, la Târgul de la Găina, traversând Munţii Făgăraş şi o parte din Munţii Apuseni, Sandi Gâdiuţă a remarcat un lucru, pe care, în acea perioadă, ştiinţa geografică şi sociologică nu-l recunoşteau: problema determinismului geografic, în sensul că acele elemente de ordin geografic, relief, climă, apă, vegetaţie, posibilităţi economice, se imprimă în modul de a fi al populaţiei, în modul de trai, în obiceiuri, în tradiţii şi chiar în comportamentul psihic al cetăţenilor. Au fost discuţii ample, pe care sunt sigur că dânsul a reuşit să le prezinte şi la facultate profesorilor săi. Uneori, a reuşit să intre în contradicţie.
Sandi Gâdiuţă rămâne un om de mare cultură. Am remarcat la o emisiune tv un fost elev de-al nostru, din Câmpulung, recunoscând că Sandi Gâdiuţă l-a învăţat să studieze, l-a îndemnat să citească, l-a îndemnat să asculte muzică bună, de calitate.
Pe partea culturală, este unul dintre fondatorii Festivalului „Posada”, care are loc la Câmpulung. A participat la diferite activităţi culturale ale oraşului Câmpulung. Este unul dintre cei mai iubiţi colegi din generaţia sa. Ştie să se poarte, ştie să interpreteze un anumit element social, un anumit comportament şi, de cele mai multe ori, leagă nu atât de conjunctura economică, leagă uneori şi de conjunctura naturală a spaţiului în care s-a format acel cetăţean.
Eu pentru Sandi Gâdiuţă am un deosebit respect. Este omul pe care îl respect şi-l iubesc. Aşa cum şi el a reuşit să facă. Cum, din păcate, puţini elevi ai noştri, chiar dacă i-ai ajutat foarte mult, o mai fac. Sandi, îţi doresc succes în continuare, ţie şi familiei tale, de care eşti foarte legat, şi aş face o propunere: acele frumoase întâmplări ale noastre, din peripeţiile noastre, pe munte, să le poţi consemna într-o carte. Împreună cu aceşti domni şi cu Sandi Gâdiuţă, am reuşit să parcurgem toate masivele muntoase din România. Şi mă bucur pentru acest lucru. Dar vorba poetului: „Şi cine s-ar opri să plângă / O frunză veştedă-n cărare / Când codrii freamătă alături / şi râd în răsărit de soare?…”, a încheiat profesorul Manu cu o strofă din poemul lui Octavian Goga, „Cântec IV – De va veni la tine vântul”, un mesaj mişcător, cum fiecărui elev i-ar plăcea să audă, peste ani şi ani, de la dascălul său.
- Alexandru Gâdiuţă a început să-şi publice versurile încurajat de prieteni
Recunoscător pentru cele învăţate şi trăite alături de „nea Manu”, Alexandru Gâdiuţă le-a vorbit invitaţilor săi despre cât de bine scria profesorul său. „Venea cu poveşti scrise şi ni le citea. Superbe! Nu numai Geografie m-a învăţat.”, mărturisea fostul elev, care îi datorează mentorului său alegerea profesiei şi mai mult de atât.
Cât despre preocuparea în domeniul poeziei, autorul îi dedică de câţiva ani timp suficient încât să ajungă să strângă versuri de ajuns ca să şi publice. Plăcerea de a scrie a avut-o de când se ştie. „În şcoala generală îmi făceam singur textele pieselor folk pe care le interpretam la „Cântarea României”. Apoi, cu trupele rock, tot eu îmi făceam muzica şi textele. O oarecare legătură există. De poezie, la acest mod, sunt preocupat de cinci-şase ani. Asta nu înseamnă că nu scriam şi înainte. Dar nu aveam curaj. Aruncam hârtiile, până când mi-au zis câţiva prieteni şi prietene: „Măcar pune una pe Facebook, ca să vezi ce reacţii are lumea!” Cam aşa a început. Am pus una, am pus alta… am mai pus una şi au început oamenii să-mi spună: „Nu le publici?” În 2020, a apărut primul volum, „Drumul”. Fără încurajări, nici astăzi n-aş fi publicat. Am căpătat curaj şi a ieşit al doilea volum.”, spunea Alexandru Gâdiuţă, care, la anul, îşi va adăuga al treilea volum în palmaresul de autor de versuri pe cale să se contureze.
Magda BĂNCESCU