Stimată doamnă educatoare, vă scriu această scrisoare în semn de recunoștință și admirație față de dumneavoastră. Vreau să știți că întotdeauna am venit vesel la grădiniță, dornic să învăț lucruri noi și de a-mi vedea prietenii: Eva, David, Nati și Ali.
Știu că uneori nu am fost un băiețel foarte cuminte și poate am fost mai „zburdalnic” față de colegii mei. Mai știu că uneori v-am supărat pentru că mi-am distras atenția jucându-mă cu paletele de la puloverul meu preferat roșu cu dinozauri, am răsturnat toate jucăriile care erau puse la locul lor spunând că: „ale mele sunt toate într-o cutie”, am împrăștiat sute de mărgele pe jos și dumneavoastră le-ați adunat pentru noi.
Am spart ouăle pe care trebuia să le pictez de Paște și dumneavoastră ați fost foarte tristă, mi-am pus chiar și ștampilă de „copil bun”, deși eu nu am fost un copil cuminte în ziua respectivă. Chiar dacă am făcut toate aceste mici prostioare inocente și uneori hazlii, dumneavoastră ați văzut în mine ceva…
Mi-ați dat „aripioare” și curaj să recit poezii frumoase și am participat la concursuri unde am luat mereu Premiul I. Acest băiețel „năzdrăvan” vă mulțumește pentru răbdarea dumneavoastră cât și pentru dedicarea și dragostea față de copii. Știu că v-ați făcut doar datoria, dar v-ați făcut-o cu drag și pasiune cum rar mai întâlnești în zilele noastre. Acest băiețel încheie un frumos capitol „Grădinița” și începe un mare capitol „Școala”.
Băiețelul acesta își va aminti mereu cu drag peste ani de doamna educatoare.
Cu stimă, Eric Ț.