Pe cât de mult a fost modernizat complexul de clădiri ale Colegiului Tehnic în mandatul directoarei Adriana Nedelcu, preocupată să atragă fonduri nerambursabile pentru şcoală, pe atât de rău arată exteriorul instituţiei. Ne referim la ceea ce se vede dincolo de gard, pe domeniul public, unde nişte autorităţi n-au sesizat halul de degradare în care se găseşte calea de acces destinată pietonilor. De la pod până la Gardă, trotuarul de pe partea stângă a străzii denotă dezinteres din partea unei Primării nepăsătoare ce văd şoferii care tranzitează DN 73 spre Braşov. Nepăsătoare la cum se deplasează oamenii care au nevoie să ajungă la serviciile oferite în zona cu pricina, mulţi dintre ei elevi. Probabil că tot omul îşi imaginează că este treaba administraţiei câmpulungene să pună la punct acest spaţiu părăginit, nedemn de imaginea unei intrări sau ieşiri din municipiu. Nu, nu este treaba municipalităţii, întrucât ce este dincolo de carosabil – ne referim la partea stângă a străzii – este pe teritoriul comunei Lereşti. Mai precis, Lereşti deţine tot ce este dincolo de Calea Braşovului, inclusiv complexul fostului Industrial. Altfel spus, la fel ca la Mateiaş, unde Câmpulungul are monumentul amplasat pe pământul comunei Valea Mare Pravăţ – chestiune care se tranşează în instanţă -, şi la Gardă, administraţia publică municipală are o şcoală pe teritoriul comunei Lereşti.
- Un trotuar de toată ruşinea se află în responsabilitatea Primăriei Lereşti
Grija autorităţilor de la Lereşti pentru infrastructura rutieră şi de utilităţi a comunei nu s-a manifestat peste tot la fel. Acestea neglijează taman limita comunei cu Câmpulungul de pe Calea Braşovului, care le face responsabile de starea zonei pietonale care se întinde de la pod până la intersecţia de la Gardă. Altfel spus, ce este dincolo de stradă, liceul, spălătoria, frizeria, magazinul etc. sunt pe teritoriul comunei Lereşti. Linia roşie de pe harta pe care oricine o poate accesa pe portalul A.N.C.P.I. arată cu claritate unde se termină Câmpulungul şi unde începe Lereşti. Doar strada Calea Braşovului – partea carosabilă – este pe domeniul municipiului, trotuarul care mărgineşte proprietăţile de pe partea stângă, cum te îndrepţi către Braşov, fiind al vecinilor.
Ajuns în zonă, pe trecător îl încearcă tentaţia unor ocări meritate la adresa autorităţilor care nu se sinchisesc să repare ceva ce pare că nu s-a îmbunătăţit de la construcţie. Şi pe bună dreptate, căci nu este permis ca o Primărie să neglijeze calea de acces destinată pietonilor într-o zonă cu trafic intens în permanenţă. Cum ieşi de pe pod, nimereşti pe ceea ce ar trebui să fie trotuarul din dreptul Colegiului Tehnic, o alee spartă, formată din plăci de beton, cu bordură atât de tocită încât nu se mai cunoaşte, pe anumite porţiuni, la nivelul carosabilului. Cel mai probabil, aleea n-a fost reabilitată niciodată de la construcţia ei. Iar ce este lângă alee… pârloagă în regulă! Mărăcinişuri ca pe coastă! O sălbăticie!
Venind din marginea cealaltă, dinspre intrarea în Voineşti, starea trotuarului este mai rea decât în faţa fostului Industrial. Ce rea?! Dezastruoasă! Zona mărginită de un parapet antic, ruginit, strâmb nici măcar nu mai are asfalt pe suprafaţa ei, fiind pământ, pur şi simplu, ca pe o uliţă de ţară. O uliţă cum prea nu sunt şanse să găseşti prin Lereşti decât dacă te duci chitic să scoţi în evidenţă minusurile localităţii. Dar aici, în zona despre care relatăm în acest articol, este vorba despre ceea ce se poate numi „cartea de vizită” a comunei, care arată jenant.
Aşadar, avem la intrarea în Lereşti pământ, bălării, ruginituri şi câteva petice de asfalt măcinat, deşi era obligatoriu pentru un primar gospodar să îmbunătăţească prima zonă în care omul dă cu ochii. Rămăşiţa trotuarului de altădată continuă cu un pavaj învechit făcut, cel mai probabil, de proprietarul localului care a funcţionat la Gardă, care s-a întins cu amenajarea până pe domeniul public, pe care l-a îmbrăcat în pavele.
Continuându-ne traseul pe o ruşine de trotuar, denivelat, în pantă, mărginit de borduri tocite, prin care au ieşit bucăţile de ciment de la construcţia lui, nu ne-am putut reţine o comparaţie cu partea cealaltă, aflată pe teritoriul Câmpulungului. Poftim surpriză, la Câmpulung, care nu străluceşte la capitolul infrastructură, având străzi şi trotuare praf după atâtea decenii de inacţiune, spaţiul de circulaţie destinat pietonilor este asfaltat! „E.M.”