De câte ori răsfoiesc albumele cu vechi fotografii de familie, de fiecare dată privirea mi se oprește – invariabil! – asupra a două chipuri. Ea este Elena Rotaru, învățătoare, câștigătoare a concursului Miss Muscel 1929. Iar el, Gheorghe Rotaru, fratele mai mare al Elenei, fostul secretar al Școlii Normale „Carol I” din Câmpulung.
Elena Rotaru, născută în 1908, a fost una dintre cele mai frumoase fete ale Câmpulungului interbelic. Studioasă, absolventă de Școală Normală, declarată Miss Muscel 1929 la vârsta de 21 de ani, a participat alături de grațiile alese din fiecare județ al României la marele concurs Miss România 1929 organizat la Bucureşti de revista ”Realitatea ilustrată”.
Atunci s-au înscris la preselecţie nu mai puţin de 800 de fete din toată ţara, dintre care au fost selectate 72 de concurente. Li s-a cerut să aibă între 16 şi 25 de ani, să nu fie măritate, să aibă o moralitate desăvârşită, să se prezinte în faţa „comitetului” nefardate şi purtând rochii simple, pentru ca juraţii să poată aprecia frumuseţea naturală a chipului, linia corpului şi graţia mişcărilor. Mult-așteptata finală desfășurată pe 17 martie 1929 la București în Palatul Artelor din Parcul Carol i-a avut în juriu pe prim-ministrul Alexandru Vaida-Voevod, profesorul Alexandru Tzigara-Samurcaş, prinţesa Alexandrina Cantacuzino şi scriitorul Liviu Rebreanu.
A ieşit învingătoare domnişoara Magda Demetrescu, o bucureşteancă în vârstă de doar 17 ani, care va reprezenta apoi România la concursul Miss Universe de la Galveston (SUA). Într-o fotografie din 1929, toate participantele la finala Miss România, între care se află şi Elena Rotaru, pot fi văzute pozând mândre în Sala Cariatidelor de la Cercul Militar din Bucureşti, imagine în mijlocul căreia stă ţanţoş chiar Alexandu Vaida-Voievod.
Astăzi, evident, nu mai putem vedea în carne şi oase finalistele la concursul Miss România 1929 ca să ne bucurăm de ceea ce mama-natură le-a oferit cu atâta dărnicie. Privind însă portretele acestor frumuseţi de odinioară, publicate în revista ”Realitatea ilustrată”, ceva pare evident: câmpulungeanca Elena Rotaru, chiar dacă nu a câștigat finala de la Bucureşti, rămâne prin surâsul său fermecător şi prin aerul misterios de Giocondă, cea mai frumoasă dintre toate participantele.
N-am cunoscut-o pe Elena Rotaru, sora bunicii materne, decât din descrierile mamei. După ce a devenit Miss Muscel, s-a îndrăgostit de un tânăr şi s-a căsătorit cu el. Urmându-şi soţul, din casa părinţilor de la Câmpulung s-a mutat la Piteşti şi avut cinci copii. N-a avut o viaţă uşoară şi, pare-se, nici chiar fericită. A făcut o tuberculoză galopantă şi s-a sfârşit neaşteptat de repede, la doar 38 de ani. A fost înmormântată la cimitirul Schei din Câmpulung.
În schimb, l-am cunoscut în copilărie pe fratele Elenei, Gheorghe Rotaru, născut la Câmpulung în 1897. Era un bărbat cultivat şi plin de farmec. Îi ziceam „unchiul Gică”, aşa cum auzisem că îi spunea şi mama. Avea un scris impecabil, probabil un argument în plus pentru care a primit funcţia de secretar al Şcolii Normale “Carol I”, unde trebuia să scrie de mână atâtea diplome şi documente. Multe fotografii ale perioadei îl înfăţişează alături de profesorii Şcolii Normale şi seriile de absolvenţi.
În câteva fotografii din albumele de familie, Gheorghe Rotaru apare alături de sora sa, Elena, frumuseţea Câmpulungului interbelic. Privindu-i împreună într-una dintre fotografii, prin luminozitatea chipului lor, cei doi nu par a fi frate şi soră, ci mai degrabă nişte îndrăgostiţi. Un cuplu dintr-un vechi film de la Hollywood, într-o imagine parcă apărută în revistele de cinema ale vremii…
În imagini:
- Elena Rotaru, Miss Muscel 1929. Foto: I. Munteanu, Câmpulung
- Elena și Gheorghe Rotaru, Câmpulung, 1930
- Gheorghe Rotaru, secretar al Școlii Normale „Carol I” din Câmpulung, 1930