20.7 C
Campulung Muscel
21/07/2024

Cum, cel mai probabil, Primăriei i se pregăteşte un proces şi în chestiunea camerelor video, nu strică să fie „blindată” de toate documentele

Chiar dacă părţile implicate într-un dialog rămas fără o concluzie au lăsat impresia că vorbesc limbi diferite, este clar că trebuie făcută o analiză de risc în chestiunea viitorului sistem de supraveghere video. Primăria intenţionează să acceseze o finanţare europeană pentru extinderea reţelei actuale şi, foarte important, pentru modernizarea ei şi completarea cu un dispecerat nou, un soft performant şi gadget-uri pentru poliţiştii locali. Este o investiţie binevenită în contextul mizeriei excesive şi al golăniilor soldate cu distrugeri ale bunurilor publice, care, însă, a stârnit deja vociferări puternice în rândul contestatarilor oricărei intenţii de lucru a primarului în funcţie. În condiţiile în care proiectele sale sunt cele mai „vânate”, cele mai despicate, cele mai contestate, îi dăm dreptate consilierului Dan Şain când vorbeşte despre necesitatea unei analize de risc făcută din capul locului. Asta pentru ca iniţiativa Primăriei să fie „blindată” de toată documentaţia posibilă, având exemplul proaspăt al Bulevardului „Pardon”, după care nu strică să se sufle şi în iaurt. Mai ales că, după respingerea de către Consiliul Local a plângerii prealabile a unui cetăţean care cere anularea hotărârii cu camerele video, cel mai probabil, acesta se va adresa instanţei de judecată, cum a procedat şi cu alte ocazii.

  • 380 de camere video montate în 215 locaţii

La cum au decurs discuţiile la şedinţa ordinară a Consiliului Local, Executivul a dat impresia de uşoară bâjbâială chiar în chestiuni de esenţă ale proiectului. În primul rând, numărul de camere video care se doreşte a fi montate cu fonduri europene. Studiul de fezabilitate precizează că vor fi „380 de camere video, care se vor instala în cele 215 locaţii vizate.” Informaţia care a fost livrată la şedinţa de Consiliu Local de Constantin Ivan apare şi în SF-ul aprobat de aleşi la sfârşitul lunii iunie.

În schimb, în referatul de aprobare a hotărârii de Consiliu şi în raportul de specialitate se specifică: „Sistemul de monitorizare video, ce face obiectul actualului studiu, totalizează un număr estimat de 266 de locaţii noi de interes pentru montare de camere video.” De ce? De ce nu se sincronizează documentele Primăriei? Şi de ce nu se sincronizează declaraţiile publice cu documentele?

  • Dan Şain: „Supravegherea video era parte dintr-un plan de măsuri care vizau siguranţa cetăţeanului”

În caz că nu era destul de mare confuzia în privinţa numărului de camere video, după cum au decurs discuţiile între Dan Şain şi reprezentanţii Executivului, impresia a fost că părţile se referă la chestiuni diferite. După consilierul POL, camerele video sunt parte a unui sistem complex care include şi alte măsuri precizate într-un studiu care, într-o logică normală a lucrurilor, se face la început. După Executiv, analiza de risc se face în stadiul de certificat de urbanism, deşi, chiar costisitoare, nu strica să existe deja, ţinând cont că Primăriei i se pregăteşte un proces pe acest subiect şi are nevoie să fie acoperită de documente în totalitate. Căci nu se ştie ce chichiţă încurajată de instanţă se mai găseşte şi pentru blocarea acestei investiţii!

Dan Şain a pus problema astfel. „Necesitatea acestui sistem de supraveghere video a 200 şi ceva de obiective din oraş nu reiese dintr-un studiu. Nu reiese dintr-un act pe care să-l avem. Eu nu spun că nu sunt necesare. Din contră. Sunt fanul unui sistem de securitate, mai ales securitatea cetăţeanului, dar, în acelaşi timp, asta este doar o parte din ceea ce ar fi trebuit să fie. Şi anume, dacă aveam nişte analize de risc asupra obiectivelor, noi aveam şi un plan de măsuri. Printre acele măsuri exista, evident, garantat şi supravegherea video. Dar nu doar supravegherea video. Supravegherea video era parte dintr-un plan de măsuri care vizau siguranţa cetăţeanului. Atunci, aş fi vrut să începem cu începutul, nu cu pasul doi.”, afirma consilierul POL.

  • Consilierul local şi reprezentantele Executivului nu s-au pus de acord ce înseamnă analiza de risc  

Ioana Marcu, însă, s-a referit la cu totul altceva. „În cadrul elaborării temei de proiectare şi a notei conceptuale, în momentul în care am consolidat informaţiile, am avut întâlniri cu Jandarmeria, Poliţia Locală, Poliţia Municipală, reprezentanţi din partea spitalului, ambulanţei, şcolilor şi alţii. Au fost patru grupuri de lucru cu un total de 20 de unităţi. Fiecare a venit cu o listă de propuneri. Am vorbit cu departamentele de specialitate din cadrul Primăriei, mai ales pe partea de mediu. Adică Poliţia Locală – Mediu. Toate punctele pe care le-am ales au fost selectate „datorită” problemelor punctuale identificate.”, preciza city-managerul Câmpulungului.

Şain a replicat că el n-a pus la îndoială obiectivele alese şi nici valoarea specialiştilor din instituţiile implicate. Doar faptul că zonele alese pentru a fi monitorizate video n-au fost studiate din punct de vedere al analizei de risc. „La această fază a proiectului nu se impune analiza de risc. Analiza de risc se va cere prin certificatul de urbanism şi se aduce la faza de DTAC (n.r. documentaţia tehnică pentru obţinerea autorizaţiei de construire).”, a intervenit arhitectul şef Mădălina Zăgărin.

„Supravegherea video este una dintre măsurile care se iau după analiza de risc. Noi am pus un pic caii în spatele căruţei.”, a afirmat Dan Şain.

Potrivit Mădălinei Zăgărin, din punct de vedere al procedurii prevăzute de Legea 50, analiza de risc se impune a fi solicitată la faza de certificat de urbanism şi se va aduce la faza de DTAC. Iar eventualele modificări se fac asupra proiectului tehnic. „Atunci, ne putem trezi cu foarte multe modificări.”, s-a manifestat prevăzător cel care a deschis subiectul. „Mă îndoiesc, pentru că se precizează foarte clar în SF. În cadrul SF-ului se regăseşte un capitol, în cadrul căruia se face o analiză matriceală de risc, în care se punctează clar care sunt zonele „negre” ale oraşului.”, i-a răspuns arhitectul şef.

„Nu vă concentraţi pe partea fizică a lucrurilor. Dacă în analiza de risc o să vi se spună că trebuie două camere şi un paznic?! Dacă în analiza de risc o să vi se spună că trotuarul acela trebuie mutat de acolo? Într-o analiză de risc, măsurile nu sunt doar de natură tehnică: câte camere se pun, cu ce focalizare, ce trebuie să prindă…”, a continuat dialogul Dan Şain. „Analiza de risc, conform legii, se face exclusiv ca să se vadă dacă se încalcă drepturile vieţii private ale omului.”, a susţinut Mădălina Zăgărin, contrazisă de consilierul local: „Nu. Acela este DPO (n.r. Responsabilul cu protecţia datelor cu caracter personal).”

„Aceea trebuie s-o cerem noi. Ceea ce spuneţi dumneavoastră se poate regla foarte uşor din cum focalizăm camera, nu trebuie s-o punem să vadă neapărat trotuarul, putem s-o punem să vadă mai la dreapta sau mai la stânga.”, a precizat arhitectul şef, pe care Dan Şain a contrazis-o din nou: „Analiza de risc fizic este cu totul altceva. Nu m-aţi înţeles, trebuie să lămurim lucrurile. De exemplu, într-o şcoală, camerele de luat vederi sunt parte a sistemului de securitate. Nu este sistem de securitate. Adică poate să fie necesar şi un detector de metale la intrare, pot fi necesari încă doi portari, poate fi necesar un traseu diferit sau mai multe porţi de intrare.”

„Dacă vom constata că sunt necesare alte măsuri, vor face obiectul altui proiect. Noi ne concentrăm exclusiv pe camere video prin acest proiect.”, a încheiat Mădălina Zăgărin.

Ce voia să puncteze Şain: lipsa unui document care să dea şi mai multă credibilitate şi forţă, până la urmă, necesităţii de a supraveghea video oraşul, mai cu seamă în contextul unor voci atât de agresive împotriva planurilor administraţiei locale.

  • Un motiv pentru care nu s-a făcut o analiză de risc: costul de până la 500.000 lei  

În cele din urmă, administratorul public Ioana Marcu a dezvăluit motivul pentru care autorităţile locale nu s-au avântat să comande o astfel de documentaţie: costul de până la 500.000 de lei, care a stârnit o teamă faţă de cum va fi justificat. „În momentul în care faci o analiză de risc pentru un obiectiv precum un magazin rezultă un cost de… În momentul în care vrei să faci o analiză de risc pentru un oraş care are peste 200 de străzi, câteva zeci de unităţi şcolare, spitale, ajungi la un cost doar al analizei de risc, pe care nu ştiu dacă Primăria, în ideea în care îl faci cum trebuie, riguros, cu toate elementele care trebuie luate în considerare, ar putea să şi-l asume. Dacă eu aş fi venit în Consiliu să vă cer 400.000-500.000 de lei pentru o analiză de risc, aş fi putut justifica acest cost?”, a întrebat city-managerul Ioana Marcu.

„Aveaţi votul meu. Este ca proiectul unei case. Dacă nu-l faci bine de la temelie, degeaba vii cu designeri buni la sfârşit.”, a încheiat Dan Şain. „Ioana, mergem pe o pistă greşită. Analiza de risc se cere în momentul în care vorbim despre certificat de urbanism. Se face pe fiecare punct în parte această analiză de risc. O să ne trezim că o să fie nevoie de mai multe camere. Dacă din analiza de risc o să reiasă că o să fie nevoie de 2.000?”, a susţinut Elena Lasconi.

Dacă cei 15 experţi cooptaţi de firma care a elaborat studiul de fezabilitate, dintre care cel puţin unul acreditat de către Ministerul de Interne – condiţia menţionată de Dan Şain pentru autorul analizei de risc – au considerat că sunt suficiente 380 de camere, probabil că nu se va ajunge la o creştere atât de spectaculoasă în documentele următoare prevăzute de procedură.

Magda BĂNCESCU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!