11.9 C
Campulung Muscel
03/10/2022

ADEVĂRUL CREŞTIN

IZBĂVIRE
2 CORINTENI1: 8-11
Versetele 8 şi 9 „În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, aşa că nu mai trăgeam nădejde de viaţă.”
Evident, Corintenii auziseră despre incidentul la care se referea Pavel. Totuşi nu se ştie sigur. S-au făcut diferite presupuneri: una se referă la răzvrătirea din Efes, despre care vorbeşte Luca la Fapte 19. Efesul fusese chiar de la început o cetate ostilă Evangheliei. Pavel a întâmpinat acolo multă împotrivire. La 1 Corinteni 15:32 el foloseşte chiar expresia: „m-am luptat cu fiarele în Efes”. Probabil se referea la puternica împotrivire spirituală pe care o avusese de înfruntat. Apoi, la 1 Corinteni 16:9 Pavel spune că „i s-a deschis o uşă mare şi largă şi sunt mulţi protivnici”. Nu este surprinzător faptul că Efesul reprezenta un pericol pentru Pavel. Era o cetate plină de întuneric, o cetate păgână. Acolo prevala practicarea magiei. Efesul era centrul închinării în faţa zeiţei Artemis, în faţa zeiţei vânătorii, Diana. Templul Dianei era una din Cele Şapte Minuni ale Lumii. Oameni de pretutindeni veneau să vadă templul şi să se închine Dianei. Se făceau astfel afaceri în cetate. Una dintre afacerile care prospera era argintăria. Meseriaşii făceau miniaturi ale zeiţei pe care le vindeau călătorilor păgâni care veneau în Efes.
După ce soseşte Pavel în Efes, au loc schimbări. El începe să vestească Evanghelia şi mulţi oameni sunt mântuiţi. Luca aminteşte în Faptele Apostolilor că o mare trezire are loc în Efes, atât printre Evrei cât şi printre Neamuri. Sinagogile şi templele se golesc iar bisericile cresc. Lucrarea harului se dezvoltă, dar afacerile necreştine se împuţinează. De multe ori religia, nu adevărata credinţă, merge mână în mână cu afacerile. Argintarii au observat că vânzările lor scădeau. Oamenii nu mai cumpărau statuetele şi argintarii făceau o legătură între această situaţie şi predicarea lui Pavel. De aceea, se hotărăsc să intervină.
Dimitrie, un argintar de frunte, îşi adună tovarăşii de lucru şi vorbeşte despre „un Pavel” care predica împotriva zeiţei lor (Fapte 19:26). Cuvântarea i-a pus în mişcare pe mulţi şi a fost urmată de o răscoală. Luca spune că „toată cetatea s-a tulburat”. Au năvălit pe străzi şi în teatru strigând aproape două ore „Mare este Diana Efesenilor!” (Fapte 19:28-29,34). Viaţa lui Pavel era în pericol. Prietenii l-au protejat şi nu l-au lăsat să vorbească mulţimii. La scurt timp, Pavel a părăsit Efesul şi a mers în Macedonia.
Mulţi comentatori, printre care şi Calvin consideră că incidentul la care se referă Pavel în 2 Corinteni 1:8-9 este necazul survenit în Asia, la Efes. Nu realizăm însă în suficientă măsură teama experimentată de Pavel în acest „necaz”. Pavel spune: „am fost apăsaţi peste măsură de mult… aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă”. Pavel încearcă o frică soră cu moartea. Luca relatează că Pavel voia să vorbească mulţimii, dar nu l-au lăsat prietenii. Se pare că prietenii săi erau mai înfricoşaţi decât el. Putem vedea cum curajul său se ridică deasupra marii lui spaime. Alţii spun că nu la episodul Efes se referă Pavel aici. S-au făcut şi alte sugestii: unii cred că Pavel se referă la o boală din trupul său care fusese atât de gravă încât îi pusese în pericol viaţa, alţii cred că se referă la complotul care urmărea linşarea apostolului. Sunt presupuneri plauzibile, posibile. Mai târziu, în capitolul 11, Pavel enumeră mai multe încercări prin care trecuse: primejdii din partea tâlharilor, bătăi, împroşcări cu pietre, biciuiri. Totodată, Pavel ne spune despre „un ţepuş în carne”: nu ştim ce a fost, dar a fost adânc resimţit de Pavel (2 Corinteni 12:7).
Considerat un „ţepuş” „necazul” poate însemna multe. În acest verset Apostolul ne învaţă o lecţie despre toate felurile de necazuri. Pavel subliniază intensitatea necazului: „am fost peste măsură de apăsaţi, mai presus de puterile noastre”. Pavel se gândea deja la moarte. El spune la v. 9: „ne spunea gândul că trebuie să murim”. Ştiind că în mâna Domnului se găsea şi viata şi moartea, Pavel era gata să-şi pecetluiască devotamentul pentru Hristos cu moartea sa. Cei mai mulţi dintre noi nu avem experienţe atât de severe şi dure. Totuşi, uneori putem avea parte de asemenea experienţe. Creştinii trec uneori prin mari tragedii care le testează curajul şi credinţa şi pot dori chiar să moară.
Dacă ne lăsăm călăuziţi de Duhul, dacă trăim o viaţă de ascultare şi de slujire, avem de întâmpinat împotrivire. Poate nu este o împotrivire violentă ci doar ostracizare. Poate că oamenii te ţin departe şi te simţi singur. E greu să fii respins. La fel de greu este şi patul de suferinţă. Uneori creştinii au de suportat boli cronice care par că nu se mai sfârşesc şi sunt descurajaţi.

Publicat din cartea „Dumnezeul oricărei mângâieri” de Dan Duncan
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung.

Telefon contact: 0745.021.424

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!