20.2 C
Campulung Muscel
03/10/2022

O măicuţă tânără şi curajoasă, trăită zece ani în Grecia, a transformat în şantier schitul în paragină de la Stoeneşti. În doar o lună!

Maica Domnului i-a călăuzit paşii unei tinere măicuţe trăite mai bine de zece ani între pereţii a două mănăstiri din Grecia la Stoeneşti, pe vârful singuratic, pe care, cu mulţi ani în urmă, era deschisă pentru credincioşi biserica Schitului Sfântul Ierarh Modest. Faptul că nicio obşte n-a prins rădăcini trainice în acest loc retras şi sălbatic, de-o linişte copleşitoare, l-a adus în paragină. Aşa l-a găsit maica Anastasia, un om frumos şi curajos care, în ciuda tinereţii şi a legăturii trainice cu mănăstirile greceşti cărora li s-a dedicat mai bine de un deceniu, n-a ezitat să preia misiunea reabilitării lui. Cucerită de frumuseţea peisajului de la Stoeneşti, pentru tânăra măicuţă n-a mai contat starea severă de degradare a construcţiei administrative, care serveşte traiului vieţuitorilor schitului.

Deocamdată, maica Anastasia este singura călugăriţă de la schit, dar nu suferă de singurătate. Locul trece prin forfota unui şantier, care a avansat considerabil în numai o lună de când vrednica măicuţă s-a stabilit aici. Sunt de partea ei muncitorii trimişi de părintele Modest Ghinea, stareţul Mănăstirii Cetăţuia Negru Vodă, să transforme complexul într-un locaş civilizat, dar şi vreo 20 de voluntari veniţi de la Bucureşti, din credinţă şi dragoste pentru Biserică.

Motivul pentru care vă oferim această relatare despre munca măicuţei inimoase este dorinţa noastră de a-i fi de ajutor, preluându-i apelul de sprijin şi transmiţându-l mai departe oamenilor buni care vor să se implice. Cea mai urgenţă nevoie a schitului o reprezintă înlocuirea actualului sistem de panouri solare, de putere slabă, cu unul performant, care să asigure energia electrică pe timpul iernii.

  • La 18 ani, Georgiana a îmbrăcat hainele mănăstireşti şi a devenit maica Anastasia   

Este incredibil ce a reuşit să facă, în doar o lună, această tânără devotată Bisericii, străină de meleagurile muscelene, pe care a călcat întâia oară când s-a încheiat misiunea sa în Grecia. Maica Anastasia, în vârstă de 37 de ani, este un om frumos şi fizic, nu numai spiritual, fiind mai greu de înţeles pentru noi, cei dependenţi de plăcerile vieţii obişnuite, de ce a ales haina monahală. A făcut-o pe când avea 18 ani, însă dorinţa de a-l sluji pe Dumnezeu şi Biserica i s-a aprins mai înainte, de pe la 14 ani. Părinţii au încercat toate metodele pentru a o face să se răzgândească, dar, când fiica a devenit majoră, şi-a urmat chemarea. Oamenii nu s-au împăcat cu alegerea copilului lor multă vreme, dar trecerea timpului şi împlinirea fiicei prin viaţa aleasă le-au adus împăcarea cu gândul că asta i-a fost sortit.

Privindu-i chipul frumos, căci maica Anastasia este o femeie frumoasă, luminat de un zâmbet permanent, oferit din toată inima, te simţi mai mic decât eşti în realitate în faţa unui om cu o gândire şi simţire superioară. E atât de plăcută la vorbă şi la purtare, încât oamenii care muncesc la schit s-au ataşat numaidecât de ea. Hainele mănăstireşti, murdărite de materialele folosite pe şantier, trădează faptul că pune osul la treabă, cot la cot cu constructorii şi voluntarii.

Măicuţa stabilită în Muscel este de loc din Călăraşi. La naştere, trebuia să se cheme Teodora, după naşă, însă alegerea tatălui a fost Georgiana. Voia Celui de Sus, care i-a călăuzit paşii în viaţă, a făcut să se cheme Anastasia. Un nume mai frumos ca altul!

În mănăstire şi-a continuat pregătirea, urmând Facultatea de Teologie Ortodoxă – Asistenţă Socială şi a căpătat experienţă de lucru cu bolnavii. Chiar cu cei suferinzi de boli psihice grave. Însă pentru ea nu facultatea a constituit pregătirea superioară, ci traiul la mănăstire, care i-a luminat mintea şi sufletul.

  • Cum a păşit pe pământul schitului, l-a numit „Poiana Maicii Domnului”

Ultimii zece ani, chiar mai bine, i-a trăit în Grecia. Peste şase ani s-a aflat la Mănăstirea Ormilia, cea mai mare mănăstire de maici din Grecia, cu peste 120 de vieţuitoare de mai multe naţionalităţi. Maica Anastasia era singura româncă de la Mănăstirea Ormilia, metoc al Mănăstirii Simonopetra de pe Sfântul Munte Athos. Următorii trei ani şi ceva i-a petrecut la Mănăstirea Sfântul Efrem cel Nou de la Nea Makri. Aici, tot singura româncă a fost.

„Duhovnicul meu a fost părintele Arsenie Papacioc, care cu greutate mi-a dat binecuvântare pentru Grecia, cu condiţia, la un moment dat, de a mă întoarce în ţară. Au trecut mai mulţi ani şi întâmplarea m-a adus aici.”, ne povestea maica Anastasia, care a aflat de acest loc din Stoeneşti datorită unei doamne avocat din Bucureşti. „Dânsa tot timpul insista: „Maică, haideţi să veniţi în ţară, să găsim un loc de linişte!” Dânsa a ştiut de Schitul Sfântul Ierarh Modest. Am venit aici, unde zona este superbă! Din prima clipă când am văzut acest loc, l-am numit „Poiana Maicii Domnului”. Aşa am simţit în acel moment.”, mărturisea interlocutoarea noastră.

  • În numai o lună, un loc prin care mişunau şobolanii a fost igienizat şi reabilitat

Bucuria care i-a inundat sufletul când a văzut splendoarea peisajului de la Stoeneşti a fost estompată de starea jalnică a schitului. „Când am intrat înăuntru, este puţin spus „paragină” ce am găsit. De la şobolani imenşi, mizerie…, nu existau geamuri de aerisire în toată clădirea. Timp de două săptămâni, am cărat zilnic câte două remorci de lucruri care nu erau folositoare.”, relata despre stadiul în care a preluat schitul, în incinta căruia doar biserica era în renovare după incendiul din 2020, care a mistuit-o.

Maica Anastasia a găsit schitul nelocuit. „Doar biserica se picta în momentul în care am ajuns eu. Era deja ajunsă la mai bine de jumătate. Părintele Modest, stareţul de la Mănăstirea Cetăţuia, s-a ocupat de biserică, pentru că ea a ars. Pe aici s-au mai perindat maici, am înţeles că au fost două, chiar trei obşti. Când am venit eu, nu vieţuia nimeni în mănăstire. A trebuit, încet-încet, să ne apucăm cu începutul. Dar care era începutul? Pentru că nu ştiai ce să faci mai întâi. Dar au fost foarte mulţi oameni care au ajutat, pe care i-a trimis aici Maica Domnului. Mi-a fost foarte greu când am rămas peste noapte. La un moment dat, dormeam pe o saltea în care erau foarte multă umezeală şi miros. Acum, dorm tot pe saltea, căci nu s-au finalizat lucrările. Noi am zis să facem doar strictul necesar. O baie, o bucătărie… trapeza este deja făcută. S-au făcut geamuri de interior, pentru că nu existau geamuri de aerisire nicăieri, ceea ce a fost foarte greu.”, spunea maica Anastasia.

Tot în etapa de început s-a apelat la serviciile unei firme de deratizare ca să scape clădirea de gândaci, şobolani şi şoareci. În afara bisericii şi a clădirii care cuprinde camerele de locuit, bucătăria, baia, magazia de alimente şi restul facilităţilor de care este nevoie pentru traiul zilnic, în incinta schitului mai este o clădire redusă ca suprafaţă, care va avea rol de stăreţie. Cele două camere vor fi renovate, cel puţin aceasta este dorinţa maicii care n-a fost descurajată o clipă de starea de prăpăd în care a găsit ansamblul, mai puţin biserica, refăcută de stareţul de la Cetăţuia după focul de acum doi ani.

  • Lucrarea nu s-ar fi putut face fără oamenii care au sărit să ajute fără să ceară nimic în schimb

„Maica Domnului a trimis aici oameni care au venit să ajute pentru sufletul lor. Mă rog ca Dumnezeu să le primească darul. Venind din Grecia, după atâţia ani, pentru mine, în primul rând, a fost grea acomodarea. Să intru în duhul, în educaţia şi civilizaţia de aici. Cu darul lui Dumnezeu, nădăjduim ca, pe viitor, să facem un mic paraclis în cinstea Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou. Şi să avem o părticică din moaştele Sfântului chiar din Nea Makri. Chiar am pornit cu acest gând: să-i fac o biserică în ţara mea Sfântului Efrem.”, afirma maica Anastasia, care atât de mult îşi doreşte să finalizeze cele trei construcţii, pentru a se putea trăi civilizat în acest loc aflat la câţiva kilometri distanţă de sat.

  • Schitul are nevoie urgentă de un sistem mult mai bun care să-i asigure curentul electric   

Nevoile de la schit sunt multe. „De la lingură, totul este bine primit. Sunt lipsuri foarte mari, iar cea mai importantă dintre toate este sistemul electric. Noi nu avem aici curent. Avem un sistem de şase panouri solare, foarte mici, cu două baterii.”, care cu greu reuşesc să asigure alimentarea pentru funcţionarea unui frigider şi a iluminatului zilnic.

„Pe timpul iernii, cum se va schimba vremea şi nu va mai fi soare, va fi şi mai greu, pentru că bateriile nu vor putea să facă faţă şi o să avem nevoie de un alt sistem mult mai bun, prin care să putem adăuga mai mult curent. Pe timpul iernii n-o să putem folosi absolut nimic aici, doar printr-un generator, dar nici de acela nu avem deocamdată. Sperăm să putem face rost măcar de un generator, care ne va salva oarecum pe timpul iernii, ca să încărcăm bateriile pentru curent. Asta va fi cel mai important, pentru că nici apă n-o să putem avea fără curent. Acum, avem apa trasă printr-un mic hidrofor. Dar pe timpul iernii nu va face faţă nici el, pentru că este distanţă şi va trebui să se folosească foarte mult curent pentru a se trage apa. Niciun sistem de căldură nu putem pune deocamdată, pentru că sunt şi clădirile îndepărtate. Şi sunt foarte multe încăperi. Clădirea este atât de mare şi va fi nevoie de o centrală doar pentru acel corp de chilii. Asta este cel mai important: un sistem de panouri mai performant, care să facă faţă şi pentru apă, şi pentru curent, şi pentru centrală, ca să punem un sistem de încălzire şi pentru nevoile de zi cu zi.”, este cea mai serioasă carenţă a schitului, pentru rezolvarea căreia este nevoie de implicarea oamenilor care vor să ajute.

  • Curtea se pavează cu piatră adusă din Grecia   

În prezent, cea mai importantă lucrare, după renovarea clădirii administrative, este cea prin care se pune la punct curtea interioară. „Nişte oameni cu o inimă deosebită şi atât de bună, ucenici ai părintelui Chiril din Mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte, au aflat de mine că am ajuns aici şi au considerat că cel mai necesar este să facem un pavaj de piatră în curte. Sunt foarte multe ploi şi, fiind numai pământ galben în toată curtea, se făcea mult noroi şi era imposibil de circulat prin curte. Acum, se lucrează la pavajul de piatră, care este adusă chiar din Grecia, din Volos.”, relata măicuţa.

  • Nu s-a ţinut cont de alunecarea de teren când s-a construit clădirea administrativă ai cărei pereţi, pur şi simplu, cad   

În afara acestei intervenţii, părintele Modest a trimis o echipă de muncitori, pentru a se tencui biserica pe exterior, căci interiorul este gata. „Sunt voluntari sosiţi din Bucureşti prin îndrumarea părintelui Constantin Lupu, oameni care vin pentru sufletul lor şi pentru Maica Domnului. Şi-au rupt din timpul lor şi au venit aici ca să ne ajute. Dânşii au început să facă camerele, se zugrăveşte în interior şi se tencuieşte. Pereţii cad, deoarece clădirea este greşit făcută. De la fundaţie s-a greşit. Este o alunecare de teren şi nu s-a îndreptat, nu s-a finisat în momentul când a început construcţia, care nu are o structură corectă. Sunt greşeli majore, din cauza cărora acum, efectiv, cad pereţii. Este foarte mult de lucru. Cu darul lui Dumnezeu, încercăm să se facă ce se poate, cât să avem unde să ne plecăm capul.”, a continuat maica Anastasia.

Schitul poartă hramul Sfântului Ierarh Modest, însă dorinţa maicii este de a i se adăuga şi cel al Adormirii Maicii Domnului, iar pentru viitorul paraclis a fost ales Sfântul Efrem cel Nou. „Nădăjduim ca Dumnezeu să ne ajute să terminăm această lucrare, este cu mare bucurie şi cu veselie a inimii şi sperăm s-o finalizăm cumva, pentru că aici sălăşluieşte Maica Domnului, este poiana ei. Sunt convinsă, cu nădejde şi credinţă tare, că o să terminăm tot acest greu şi o să facem şi o sfinţire a locului aşa cum se cuvine. Nădăjduim ca şi oamenii să ne cunoască şi să ne cerceteze în acest locşor. Zona este un colţişor de rai. Săptămâna trecută, a venit aici un grup de tineri români stabiliţi în Arabia Saudită, care au găsit pe internet acest loc. Au venit pe jos tot drumul.”, ne mai spunea maica Anastasia.

  • Cine vrea să vadă şantierul şi, eventual, să afle cu ce poate ajuta poate urca cu maşina până la poarta schitului    

Văzând ce a fost în stare să facă noua locatară a schitului în doar o lună, Primăria a pus la punct drumul. Într-o săptămână! „Drumul era unul forestier şi foarte greu accesibil. Se urca doar cu tractorul sau pe jos. Demersurile au fost mai întâi de a încerca să reparăm drumul cât se poate. Domnul primar imediat ne-a sărit în ajutor şi s-a făcut drumul. Chiar într-o săptămână s-a finalizat la ceea ce este în momentul de faţă. Ceea ce este mare lucru, pentru că oamenii au acces la schit mult mai uşor, se poate vizita Schitul Sfântul Ierarh Modest. Este un peisaj atât de frumos, care merită văzut. Pe mine asta m-a atras la început. Când am văzut această zonă, am zis: O prea frumoasă pustie! Şi acest lucru mi-a adus o foarte mare bucurie.”, a încheiat maica Anastasia, care vrea să aducă schitul la frumuseţea locului în mijlocul căruia este amplasat.

Magda BĂNCESCU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!