Se împlinesc astăzi 133 de ani de la trecerea în nefiinţă a „Luceafărului” poeziei româneşti, a poetului şi românului nepereche Mihai Eminescu.
„Eminescu e întruparea literară a conştiinţei româneşti, una şi nedespărţită.” (Nicolae Iorga)
„Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,.
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri –
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.
Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;
Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea.. mă-ntunec!”
Trecut-au anii…
Mihai Eminescu
(Foto: Statuia lui Mihai Eminescu din Cartierul Latin – Paris)