Tronsonul din strada Stănoi, care trece prin spatele Muzeului ARO de la Apa Sărată, este traversat aerian de o conductă de gaz, de care se leagă amintirile multora dintre seniorii zonei. Septuagenarii de astăzi făceau echilibristică în copilărie traversând conducta pentru a scurta drumul. Privită de jos, pare destul de însemnată înălţimea la care este amplasată conducta, dar copiii de atunci învăţaţi cu munca fizică, mişcarea continuă şi cocoţatul pe unde nu te gândeşti au tratat-o ca pe o scurtătură ce-i scutea de un ocol însemnat.
În acele timpuri, şcoala veche de la Apa Sărată avea patru săli de clasă, în care învăţa şcolărimea de la clasele I-IV. Erau copii preponderent de la Apa Sărată şi Mărcuş. La clasele V-VIII veneau să studieze la Câmpulung şi colegii lor de la Groşani, Loturi şi Grădişte, depăşindu-se capacitatea celor patru săli de clasă. Prin urmare, cei de la ciclul primar erau dislocaţi la Căminul Cultural Apa Sărată, unde au fost amenajate tot patru săli: două în dreapta cum intri şi două undeva în spate.
În spatele curţii actualului Muzeu al Automobilului Românesc era terenul de sport. Copiii de la gimnaziu, care stăteau dincolo de gârlă, în zona Grigore Alexandrescu – Stănoi, ar fi trebuit să facă un ocol substanţial, trecând pe la cimitir şi apoi continuând pe actuala Şosea Naţională, până la Căminul Cultural. Cei care stăteau pe aceeaşi linie cu căminul foloseau conducta de gaz, pe care imediat ţopăiau până în curtea „şcolii”. Nu era un pericol pentru copiii acelor timpuri, care erau învăţaţi cu eforturi fizice mai grele de atât. Pe atunci, gârla trecea pe partea stângă a străzii – partea cu pădurea -, fiindu-i schimbat traseul în momentul în care s-a construit barajul de la Apa Sărată. „E.M.”