„O viaţă aşa cum a fost…” reuneşte, în 412 pagini de memorii, cei 38 de ani de activitate didactică ai profesorului de Limba Română Floarea Aura Şerboiu. În această primăvară, fostul director al Şcolii Generale nr.3 a lansat o lucrare biografică amplă, în care a cuprins realizările profesionale şi amintirile acumulate într-o carieră impresionantă. Prezentarea cărţii a avut loc într-un cadru restrâns, prietenesc, fiind prezenţi foşti colegi din Învăţământ ai doamnei Floarea Aura Şerboiu, care a oferit publicului câmpulungean un volum interesant, în care cititorul găseşte amănunte inedite din viaţa şi profesia dascălului de Limba Română, precum şi fotografii din colecţia personală a autoarei. Pentru cei care i-au fost colegi şi elevi profesoarei Şerboiu, bucuria de a avea în bibliotecă această carte proaspăt apărută este imensă. Cu atât mai mult cu cât unele lucruri povestite de domnia sa au un caracter atât de familiar!
„Să rămâi în amintirea copiilor e un dar”
Cine a avut privilegiul de a studia Limba Română cu profesorul Floarea Aura Şerboiu a prins drag de cea mai dificilă materie din orarul unui şcolar de generală. Cartea „O viaţă aşa cum a fost…” constituie un prilej de a cunoaşte mai bine un dascăl special, care a format generaţii la rând în aprofundarea unei valori naţionale: Limba Română. N-aveai cum să studiezi această disciplină cu doamna Şerboiu şi să nu atingi măcar un nivel onorabil al unei exprimări corecte în graiul nostru naţional.
Dacă, de la catedră, doamna Şerboiu lăsa permanent impresia de exigenţă şi autoritate, în schimb, în lucrarea sa de amintiri descoperim un om sensibil, generos cu detaliile din viaţa de familie.
Floarea Şerboiu s-a născut într-o zi care pare că i-a marcat destinul, 15 ianuarie, de ziua poetului Mihai Eminescu, în anul 1949. De loc este din Poiana Lacului, satul Sămara, din care s-a ridicat dintr-o familie de oameni harnici. În 1966, a absolvit Liceul „Nicolae Bălcescu” din Piteşti, actualul „I.C. Brătianu”. Pregătirea a continuat cu Institutul Pedagogic Piteşti, absolvit în 1970, şi cu Universitatea de Limba şi Literatura Română, absolvită în 1976. CV-ul său grupează numeroase premii şi distincţii obţinute în prodigioasa sa activitate la catedră, responsabilităţi în organizaţii locale, judeţene şi naţionale, nominalizarea sa ca membru în comisii şi concursuri de specialitate. Unul dintre capitolele importante ale carierei sale pedagogice îl constituie conducerea Şcolii nr.3, pe care doamna Floarea Aura Şerboiu a asigurat-o, ca director general, în intervalul 15 februarie 1984 – 1 iulie 1989.
Fiecare capitol al cărţii reprezentând câte o etapă din viaţa autoarei abundă în amănunte inedite pe care vă lăsăm să le descoperiţi singuri. Textul este însoţit de o ilustraţie generoasă, ceea ce face lectura mai plăcută. Un lucru care n-a scăpat atenţiei noastre îl constituie abundenţa de nume de colegi şi elevi ai doamnei Şerboiu, care a enumerat în opera sa copiii săi buni, realizările sale, păstrate în memorie peste ani ca nişte amintiri preţioase, pe care nu le-a lăsat să se piardă. Le-a trecut în carte rezultatele, semn că a fost în permanenţă mândră de reuşitele lor, imposibil de atins fără strădaniile de dascăl dedicat unui crez formidabil.
Îl găsim la finalul volumului şi îmi permit să-l reiau în această relatare modestă:
„(…) În profesia mea am pornit de la ideea de bază şi anume că a avea sufletul unui copil în palmă e un privilegiu; să rămâi în amintirea copiilor e un dar. Nu ne putem bate joc de acest dar care înseamnă mult, înseamnă neuitare, respect, preţuire şi stimă nemărginită…
În profesia mea pe care mărturisesc că am iubit-o şi am slujit-o generos, am pornit de la ideea că un cadru didactic nu şlefuieşte nici pietre, nici lemn, ci şlefuieşte sufletul omenesc. Cadrele didactice nu construiesc nici uzine, nici hidrocentrale, ele construiesc pe constructorii tuturor construcţiilor.
De aceea am considerat că am datoria să aprind în sufletul elevilor mei scânteia propriei lor desăvârşiri. Am dorit să-i învăţ pe elevii mei munca şi apoi să dobândească pământul. (…) Am dorit să-i învăţ pe elevii mei cinstea şi corectitudinea ca apoi să moştenească lumea întreagă. Am dorit să învăţ pe elevii mei năzuinţa despre mai bine şi astfel să dobândească cerul.”
„Profesional şi familial, am avut momente în care am fost locomotivă”
În percepţia celorlalţi, doamna Floarea Aura Şerboiu a fost modelul de femeie puternică, de lider, care a condus cu fermitate un colectiv de dascăli şi elevi. Şi familia a condus-o în anumite momente, după cum le-a mărturisit prietenilor în momentul lansării cărţii. „Profesional şi familial, am avut momente în care am fost locomotivă. Acum, m-am degrevat de aceste probleme şi pot spune că ambele sunt la fel de importante, pentru că locomotiva fără tren nu are niciun sens. Pe când trenul, dacă nu este tras de locomotivă, rămâne pe loc. Acum, mă consider un pasager cu un bilet de călătorie până când o vrea Dumnezeu. Este important ca un om să trăiască bine şi să aibă: un creier bun, un suflet sensibil şi un portofel. Trebuie îmbinate aceste lucruri într-o măsură mai mare sau mai mică.”, a stârnit un zâmbet cu filosofia sa de viaţă doamna Şerboiu, aflată într-o postură care a emoţionat-o profund.
„Ajungând la senectute, am avut mai mult timp pentru reflecţie şi am privit retrospectiv anii traseului meu. Am notat câteva dintre aceste lucruri importante şi aşa a apărut cartea „O viaţă aşa cum a fost…” Am vrut să împărtăşesc cu dumneavoastră acest moment deosebit al sufletului meu.”, le-a transmis invitaţilor săi faţă de care s-a manifestat recunoscătoare pentru toate experienţele avute împreună: trăiri, emoţii, sentimente, acţiuni şi fapte. „Aş vrea să vă doresc şi dumneavoastră clipe liniştite, multă sănătate şi bucuriile pe care vi le doriţi, să vă ajute Dumnezeu să le înfăptuiţi. Mai presus de Spaţiu şi Timp este Iubirea. Şi deasupra tuturor este doar Dumnezeu. Să-L rugăm să ne ocrotească pe toţi cu binecuvântare şi harul său divin. Am dorit să ne întâlnim şi să nu las acest moment fără un răsunet în sufletul meu, pentru că, de-a lungul activităţii mele, drumurile noastre s-au intersectat.”, a afirmat doamna Floarea Aura Şerboiu, după care a realizat pentru invitaţii săi o prezentare a capitolelor cărţii structurată astfel: copilărie, adolescenţă, anii devenirii profesionale, activitatea ca preşedinte al Consiliului Orăşenesc al Pionierilor, apoi ca director al Şcolii nr.3 şi, nu în ultimul rând, ca profesor la catedră. Ultimul capitol din activitatea şcolară este perioada maturităţii profesionale, 1989-2007. Finalul memoriilor sale este închinat nepotului său Darius. Magda BĂNCESCU