23.5 C
Campulung Muscel
09/08/2022

Munca în Consiliu începe, din păcate, tot cu tensiune şi nervi

N-o să pun la îndoială seriozitatea apelului Elenei Lasconi de a i se respinge una dintre propunerile GAL, neinspirată cel puţin din punct de vedere al costurilor care pică în sarcina municipalităţii. Să investeşti 10 milioane de lei… ca să te duci cu asfaltul prin pădure, căci aşa este la Leculeşti: străbaţi o pustietate până ţi se acreşte ca să ajungi la un pâlc de case. Dacă UE ar fi suportat grosul finanţării, merita să implici, într-o limită rezonabilă, bugetul local într-o lucrare care le aducea confortul aşteptat orăşenilor de la această periferie propusă ca „zona urbană marginalizată”. Neobişnuită cerinţa lansată de administraţie, ca obiectiv finanţat din fonduri nerambursabile: din 12 milioane de lei, cheltuiala estimată de proiectant, 10 milioane de lei să fie contribuţia locală. Situaţie în care UE apare în postura de contributor sensibil al susţinerii unei iniţiative pentru realizarea căreia municipiul plăteşte de cinci ori mai mult. PSD-iştii n-au exagerat când au catalogat „fabuloasă” diferenţa în defavoarea Câmpulungului, care nu simţea cine ştie ce ajutor.
Cred că primăriţa a vorbit serios când le-a cerut USR-iştilor şi PNL-iştilor din Consiliu să voteze „împotrivă”, căci nu erau nici subiectul, nici momentul pentru drame ieftine pe marginea unui proiect scump. Dacă aruncăm ochii pe bugetul anului trecut, în care strada Leculeşti figura cu o valoare de peste 42,4 milioane de lei – doar ea! -, n-ar fi mult 12 milioane de lei pentru patru drumuri. Dacă, în mandatul trecut, a fost estimată la această sumă exorbitantă, cum putea fi ea asfaltată, când nici măcar profil de drum n-are, împreună cu alte trei străzi, în doar 12 milioane de lei? De neînţeles aceste valori date de nişte proiectanţi, care îi încaieră pe politicienii din administraţia publică.
Anomalia inversării rolurilor UE şi Primăriei Câmpulung, care devine finanţatorul principal, beneficiar al unui sprijin modest din bani europeni, a fost sesizată de liderul grupului PSD, Constantin Ivan. Alocuţiunea acestuia lăsa să se înţeleagă că PSD-iştii nu aveau de gând să voteze asfaltarea pe care nu ne-o plătea UE decât într-o foarte mică măsură şi care nu merita un efort bugetar colosal din partea municipiului. Fiindcă am pomenit de banii noştri, secretara Ramona Simion i-a şoptit preşedintelui de şedinţă, Ionel State, că avizul acordat documentaţiei de către Comisia de Buget-Finanţe solicita precizarea sursei de finanţare, amănunt care, însă, n-a fost dezvoltat în timpul dezbaterii.
Ceva-ceva am desprins din expozeul Iulianei Ungureanu care, vorbind despre finanţarea asigurată de la bugetul local – pentru care fondurile europene păreau cofinanţare – a enumerat: fie din taxe şi impozite, fie împrumut, fie orice altă sursă de finanţare. Taxele şi impozitele nu ajung nici pentru funcţionarea instituţiei, darămite să duci asfaltul pe coclauri! Împrumut? Serios? Pentru asemenea „urgenţe” ne împrumutăm? Accept, în schimb, varianta cu „orice altă sursă de finanţare”, fiind treaba iniţiatorilor s-o găsească, de vreme ce consilierii puterii au simţit, probabil, ironie în îndemnul primăriţei de a pica acest proiect de hotărâre şi i-au dat „undă verde”.
Cei patru PSD-işti prezenţi la şedinţă s-au abţinut la vot, poziţie uşor de anticipat în cazul partidului de opoziţie, care a speculat din nou cum trebuie plasarea puterii politice pe „nisipuri mişcătoare”. Poate că e bine că a trecut un proiect irealizabil în aceste condiţii, ca să nu fie amplificate acuzaţiile de sabotaj, de care am avut parte şi la această primă întrunire a anului. Ce risca municipiul dacă propunerea cu asfaltarea pica? Pierderea banilor pentru fişa respectivă, adică cele 2 milioane de lei. Iar în strategia viitoare a GAL, nu se vor mai putea solicita finanţări pentru zonele cuprinse în strategia iniţială, care au şi fost bugetate. Altfel spus, municipalitatea nu va mai putea cere bani pentru aceleaşi tip de lucrări, pentru aceeaşi zonă. Mare pierdere nu e. Şi cu GAL, şi fără GAL, lucrarea pe cele patru străzi tot Câmpulungul o plăteşte. Cu GAL, face, într-adevăr, o economie de 2 milioane de lei. Judecând cum s-au irosit 2 milioane de lei cu „Scrisoarea lui Neacşu”, parcă nu ne venea a plânge după cele pe care s-a angajat să ni le dea UE în caz că se ratau.
Nu vă imaginaţi că Grigore Alexandrescu intră toată la asfaltare. Nicidecum nu intră tronsonul din „centura” Câmpulungului, pe care, până la această dată, ar fi trebuit să vedem nişte trotuare amenajate cu fondurile din GAL. Este porţiunea care face legătura între Valea Bărbuşii şi Pârşenilor, dar, per ansamblul proiectului, suprafaţa de reabilitat înseamnă 14.000 de metri pătraţi. De altfel, suprafaţa asumată prin strategia GAL şi complexitatea lucrării, prin care, în cazul Leculeşti, un drumeag trebuie să se transforme în stradă cu sistem de preluare a apelor pluviale, au constituit argumentele Executivului, pentru care merită să economiseşti 2 milioane de lei, devenind plătitorul principal. Am mai înţeles că, înainte de refacerea Strategiei de Dezvoltare Locală a GAL-ului, erau pe listă nişte investiţii pe care bugetul local trebuia să le suporte în integralitatea sumelor. Şi nici acelea nu impresionau la capitolul „urgenţă”.
O să închei cu recomandarea lansată din nou Elenei Lasconi de a-i consulta pe consilieri când are de gând să le propună subiecte „fierbinţi”. Adică să încerce să stabilească de comun acord nişte acţiuni şi prioritizarea lor. Asta ca să se scutească de emoţii, nervi şi tensiune că există riscul să-i pice vreo hotărâre. Mai cu seamă una ameninţată de un termen limită, care elimină posibilitatea de reluare a dialogului.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!