23.1 C
Campulung Muscel
21/07/2024

Scrisori din Câmpulung de Adrian Săvoiu – Colegiul Naţional Pedagogic „Carol I” 125 de ani de funcţionare la Câmpulung

Înființată în anul 1867, prin decretul domnitorului Carol şi la inițiativa lui Dimitrie Gusti, ministrul Cultelor şi Instrucțiunii Publice, Școala Normală „Carol I” din Bucureşti, actualul Colegiu Național Pedagogic „Carol I” din Câmpulung, a fost cea dintâi instituție de învățământ din Muntenia specializată în pregătirea învățătorilor. Rezultat al cristalizării unor idei generoase, care circulau în spațiul cultural românesc, la jumătatea secolului al XIX-lea, Şcoala Normală „Carol I” reprezenta expresia unui ambiţios program de factură iluministă, ce avea drept scop răspândirea științei de carte în lumea rurală, prin intermediul unor învățători sătești școliți corespunzător.

Școala Normală „Carol I” se mută la Câmpulung

Disputa dacă Școala Normală „Carol I” trebuie să fie așezată la București, centru urban important, sau într-o zonă rurală, mai apropiată de ambianța în care viitorii învățători vor preda elevilor, a continuat mai mulți ani după înființarea sa în 1867. Pe 1 iunie 1887, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice a anunțat Primăria orașului Câmpulung că a fost luată hotărârea mutării Școlii Normale „Carol I” de la București la Câmpulung și că, pentru construcția localului, Corpurile legiuitoare au alocat suma de 600.000 lei. Ministerul a cerut Primăriei să pună la dispoziția școlii

Dintr-un istoric al școlii, scris de directorul Ilarian Velculescu și trimis ministerului într-un raport, reiese că locul de sub dealul Flămânda, unde s-a construit școala, a fost ales de Dimitrie A. Sturdza, fost ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice. În 1887, ministrul fusese însoțit, în vizita sa de documentare, la Câmpulung, de Spiru Haret, secretarul general al ministerului. Amândoi făcuseră cercetări pe Grui, Valea Rumâneștilor, Crețișoara și dealul Flămânda, după care au luat hotărârea amplasării actuale a școlii. În felul acesta, s-a hotărât construirea unui local propriu al Școlii Normale la Câmpulung, un oraș vechi, cu importanță istorică și tradiții culturale.

Astfel, pe 26 octombrie 1892, antreprenorul italian Giovanni Batista Dreina a așezat piatra fundamentală a construcției, în prezența ministrului Instrucțiunii, Take Ionescu. Au fost prezenți: Alexandru Râmniceanu – prefectul județului Muscel, Gheorghe Ionescu – revizorul școlar al județului Muscel, Istrate Rizeanu – primarul Câmpulungului, M. Sachelarie – președintele Tribunalului Muscel, precum și alte personalități de seamă.
Proiectul a aparținut marelui arhitect Ion N. Socolescu, președinte al Asociației Arhitecților din România. Patru ani mai târziu, pe 2 ianuarie 1896, s-au deschis cursurile Școlii Normale „Carol I” din Câmpulung, cu un personal didactic aproape în întregime schimbat. Toți elevii pe care școala îi avusese la București au fost mutați la Câmpulung, încheindu-se astfel etapa bucureșteană din istoria instituției.
Școala ieri și azi

La începutul perioadei câmpulungene din viața Școlii Normale „Carol I”, un rol decisiv în organizarea activității didactice l-a avut directorul Ilarian Velculescu, care a condus școala cu devotament și pricepere mai bine de două decenii. În timpul directoratului său au fost organizate ferma, brutăria și parcul școlii și au fost înființate mai multe societăți școlare. În toamna lui 1916, orașul Câmpulung a fost ocupat de trupele germane, iar Școala Normală a trebuit să-și suspende cursurile, devenind cazarmă și, mai apoi, sanatoriu german.

După 1920, instituția cunoaște o nouă perioadă de dezvoltare. În perioada interbelică, anii de prosperitate economică a României, în general, dar și a Câmpulungului, în particular, au reprezentat ani benefici și pentru școală. Prin profesorii eminenți, unii cu doctorate în străinătate, dar și prin priceperea directorului Ioan G. Marinescu, Școala Normală „Carol I” a devenit, probabil, cea mai performantă instituție de pregătire a învățătorilor din România. Această etapă de dezvoltare spectaculoasă a școlii nu a putut fi perturbată nici măcar de al Doilea Război Mondial, care a ocolit prin distrugerile lui Câmpulungul și, implicit, Școala Normală. Cu toate acestea, în Marea Conflagrație, ca și în precedenta, și-au pierdut viața zeci de absolvenți ai școlii, învățători plecați pe front direct de la catedră.

Odată cu instaurarea regimului comunist, transformările nefaste, care aveau să marcheze generații întregi, nu au ocolit nici Școala Normală „Carol I”, căreia, în 1948, i s-a dat și o nouă titulatură, Școala Pedagogică de Băieți Câmpulung, eliminându-se numele marelui fondator. În ciuda epurărilor pe criterii politice, tipice perioadei staliniste, școala a reușit să-și păstreze, sub conducerea marelui pedagog Ilie Stănculescu, un corp profesoral de elită, care a ținut sus ștacheta înălțată de profesorii din perioada interbelică. În condițiile relativei liberalizări de la jumătatea anilor ’60, nou-denumitul Liceu Pedagogic Câmpulung și-a sărbătorit centenarul (1967), prilej pentru a reintra în prim-plan. Deceniul care a urmat a reprezentat o nouă perioadă de mari performanțe ale liceului, în condițiile noului regim. Concurența extrem de ridicată (peste zece candidați pe un loc) a probat, ani la rând, măsura interesului larg pentru calitatea învățământului pedagogic câmpulungean și pentru această instituție de tradiție.

După anul 1990, recăpătând numele lui Carol I, întemeietorul, școala și-a putut onora din nou ascendența nobilă. Bustul regelui a fost așezat în fața intrării, ca simbol al rigorii și al exigenței profesionale puse în slujba educației. Transformându-se în Colegiul Național Pedagogic „Carol I”, școala-fanion a începuturilor învățământului pedagogic românesc a îmbrăcat, în ultimii ani, o haină nouă, în urma unui amplu program de reabilitare a localului.

Așa cum arată astăzi, colegiul este nu numai una dintre cele mai frumoase școli din țară, ci și un monument istoric, un adevărat muzeu, care merită a fi vizitat fie și numai pentru vechimea și excepționala lui valoare arhitecturală. Atât localul, cât și întreaga incintă a școlii fac parte din situl urban „Orașul istoric Câmpulung“, ambele fiind înscrise de Ministerul Culturii pe lista monumentelor istorice de valoare națională și universală din România.
30 noiembrie – Ziua școlii
Pe 30 noiembrie 1867, domnitorul Carol a făcut prima sa vizită școlii tocmai înființate la București. În 1868, s-a stabilit ca ziua școlii să fie pe 30 noiembrie, așa cum a solicitat încă de atunci directorul George Radu Melidon, care, printr-un raport, a cerut Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice încuviințarea ca instituția să fie pusă sub patronajul Sfântului Apostol Andrei: „La prima ei înființare, în anul 1867, școala s-a început mai cu temei în ziua de 30 noiembrie 1867, când a fost vizitată și inspectată pentru prima oară de Augustul ei fondator. […] Având în vedere toate acestea, am onoarea a vă propune, Domnule Ministru, să binevoiți a încuviința ca această instituție să fie pusă sub patronul religios al Sfântului Apostol Andrei, serbând în toți anii ziua de 30 noiembrie, cu ceremonialul cuvenit, ca o aniversare pentru fondarea acestei școli și ca amintire pentru prima vizită cu care a fost onorată de înalții ei fondatori”.

Astfel, 30 noiembrie a devenit Ziua școlii. Prin mutarea, în 1896, la Câmpulung, Colegiul Național Pedagogic „Carol I” dă aici lumină de 125 de ani.
(în colaborare cu prof. George Radu, director al Colegiului Național Pedagogic „Carol I”)

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!