Municipiul Câmpulung este în acest an „Capitala Scrisului Românesc”, celebrându-se 500 de ani de la redactarea unui text în Limba Română, care se păstrează până astăzi. Evenimentul va fi marcat şi prin acordarea unei distincţii de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Câmpulung”, fiind aleasă o persoană care şi-a pus amprenta asupra dezvoltării municipiului, dar a contribuit şi la prestigiul imaginii acestuia.
Este vorba de Kathleen Murphy, directorul spiritual al Şcolii Gimnaziale „Sfântul Iacob”. Propunerea a venit din partea viceprimarului Nicolae Zaharia şi s-a bazat pe devotamentul şi implicarea de care a dat dovadă Kathleen Murphy, contribuind timp de 25 de ani la creşterea calităţii actului educaţional la nivelul municipiului Câmpulung, prin activitatea desfăşurată în cadrul Şcolii „Sfântul Iacob”.
Iniţiativa viceprimarul va fi supusă aprobării consilierilor locali în cadrul şedinţei extraordinare de marţi, 19 octombrie.
În susţinerea proiectului de hotărâre iniţiat, a fost ataşat şi un laudatio.
„Născută în Irlanda, Sister Kathleen Murphy a intrat în Congregaţia Surorilor de Caritate ale Sfântului Apostol Paul, din Birmingham, Anglia, la vârstă de 18 ani.
După absolvirea Colegiului Pedagogic Yorkshire, motivată de o mare dragoste pentru copii, Sister Kathleen şi-a început cariera didactică, activând în mai multe şcoli din Marea Britanie, ca profesor şi ca director, descoperind împreună cu numeroasele generaţii de elevi, care i-au trecut prin mână şi prin suflet, fascinaţia cuvântului, călătorind alături de ei pe drumul plin de provocări şi obstacole, dar şi presărat cu nenumărate reuşite, cel al învăţării. Pentru Sister Kathleen, o bună legătură cu părinţii este vitală pentru succesul cel mici. De asemenea, consideră că încrederea şi respectul reciproc îi ajută pe copii să se simtă în siguranţă în preajma dumneaei şi să-şi împărtăşească problemele lor de viaţă. Este de părere că viaţa unei surori este pusă în slujba altora, ea devenind călăuză pentru paşii tinerelor generaţii, ajutându-i pe copii să descopere drumul care le-a fost hărăzit de Sus.
Acum 25 de ani, când Sister Kathleen a fost întrebată de superiori dacă ar dori să vină în România pentru a ajuta la ridicarea unui edificiu educaţional, nu a stat pe gânduri. Cu toate că nu cunoştea prea multe despre această ţară din estul Europei, iar în ceea ce priveşte limba, avea cunoştinţe vagi, a considerat că experienţa de manager de şcoală din Marea Britanie îi va fi de ajutor când avea să ajungă în Câmpulung, unde Surorile de Congregaţie sprijineau deja cu resurse materiale şi umane o grădiniţă, care fusese înfiinţată din iniţiativa părintelui paroh al Parohiei „Sfântul Iacob” Câmpulung, Petru Păuleţ, şi a multor familii din oraş.
Aşa că, în septembrie 1996, Sister Kathleen a încredinţat misiunea sa Providenţei, pornind pe un drum necunoscut şi anevoios, alături de o echipă de oameni inimoşi, cu toţii având dorinţa de a-i călăuzi pe copiii care le-au fost încredinţaţi în drumul lor către o viaţă de adult echilibrată şi de a-i ajuta să îşi atingă potenţialul maxim. Ajunsă în România, Sister Kathleen nu s-a izbit doar de bariera unei limbi străine pe care nu o cunoştea şi de clima cu care nu era obişnuită, ci şi de o cultură total diferită de cea în care se născuse şi cu care se obişnuise de atâţia ani. Pe măsură ce învăţa să se exprime în dulcele grai românesc, mai depăşea şi din obstacolele ivite din cauza culturii, a legislaţiei şi a birocraţiei întâlnite la tot pasul.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, a fost acolo când s-au pus bazele solide ale Şcolii „Sfântul Iacob” şi continuă să fie alături de noi toţi, copii, familii, personal al şcolii, oameni care, la sosirea dumneaei pe meleagurile noastre, abia îşi reveneau după anii grei de comunism. De la aşezarea pietrei de temelie, în octombrie 1996, dumneaei a vegheat neobosită ca torul să fie bine, de la finalizarea construcţiei în 1997, la asigurarea tuturor celor necesare pentru bunul mers al activităţilor desfăşurate în şcoală până la grija pentru fiecare dintre sutele de elevi şi pentru familiile lor, începând cu cele cinci grupe de grădiniţă, continuând cu clasele primare, vestitele S şi I, cărora din anul 2000 li se alătură, la solicitarea părinţilor încântaţi de educaţia primită de copiii lor, clasele de gimnaziu.
În anul 2008, şcoala a primit acreditarea funcţionării tuturor celor trei departamente, iar la cele două „evaluări externe” din 2013 şi 2019, calificativele obţinute au fost foarte bune, pentru că munca susţinută şi responsabilă, respectul şi grija faţă de celălalt aduc întotdeauna roade frumoase.
Acestea şi multe altele le-am învăţat de la Sister Kathleen, omul care a ajutat pe mulţi să întrevadă lumina de la capătul tunelului, le-a redat speranţa într-o viaţă mai bună şi zâmbetul pe buze, i-a sprijinit pe alţii în a-şi asuma responsabilitatea pentru propriul viitor, le-a arătat tuturor de-a lungul de-a lungul timpului cât de mult contează să contribui la schimbarea în bine a vieţii celui de lângă tine, a creat în Şcoala „Sfântul Iacob” un colţişor de Rai, un al doilea cămin, un loc în care copiii se simt în siguranţă şi îi împărtăşesc din bucuriile şi tristeţile lor, un loc unde toţi vin în contact cu valorile care contează cu adevărat, un loc în care domneşte pacea, o atmosferă plăcută în care fiecare gândeşte la binele celuilalt şi în care Dumnezeu este deseori invocat pentru a veni în sprijinul atât a celor mici, cât şi al celor mari.
Un lucru extrem de important pentru Şcoala „Sfântul Iacob”, dar, pe cât de important, pe atât de discret, a fost obţinerea de fonduri pentru a se putea autogospodării. În acest sens, Sister Kathleen a înlesnit obţinerea de sponsorizări din partea Congregaţiei Surorilor de Caritate ale Sfântului Apostol Paul, din Birmingham.
Sister Kathleen este un model de viaţă, pusă în slujba aproapelui, plină de cele mai pute sentimente de altruism şi de dorinţa de a face bine, este un om care nu s-a dat niciodată înapoi de la nici un fel de muncă, punând umărul nu numai la realizarea cu profesionalism a tuturor activităţilor didactice, dar şi la mutatul mobilierului, la căratul cărţilor, la zugrăvitul sălilor de clasă şi măturatul podelelor, la amenajarea spaţiilor de învăţat şi de joacă, la plantarea de flori şi pomi în curtea şcolii, la orice a ţinut şi ţine în continuare de bunul mers al şcolii noastre dragi. Toate acestea, departe de casă şi familie, în slujba binelui şi a oamenilor Câmpulungului.”