Pentru a doua oară, liberalii au avut satisfacţia de a modifica o hotărâre de Consiliu în plenul şedinţei, aşa cum a fost cea privitoare la angajarea unui avocat pentru litigiile decurgând din măsura reorganizării serviciilor Primăriei. Exceptând USR, celelalte partide din componenţa Consiliului Local, au achiesat la opinia recrutării unui apărător profesionist pentru speţe punctuale. Şi anume cele care sunt înregistrate pe rolul instanţei, nu şi cele aflate în pregătiri, adică în procedura prealabilă. Este adevărat că Executivul voia să-şi rezolve toate dandanalele juridice, oricât de banale, apelând la servicii externe, din motiv de epuizare profesională a celor doi jurişti ai instituţiei. Ceea ce nu era tocmai corect: să plătim onorarii avocaţiale pentru profesionişti, dar şi salarii conţopiştilor cu Dreptul ai Primăriei, care scăpau nu numai de cazurile complicate, dar şi de „mărunţişuri”.
Existând nişte discuţii lăsate fără finalitate înaintea şedinţei, s-a ajuns în situaţia deloc flatantă pentru imaginea Alianţei USR – PNL, în care primăriţa a făcut un pas în spate, retrăgându-şi singură propunerea de angajare pentru toate litigiile viitoare, cam de orice natură. De fapt, n-a fost propunerea ei, ci a secretarului Ramona Simion, care n-a fost primită cu entuziasm de Consiliu. Nu eşecul direcţionării vrafului de dosare către un specialist din afara Primăriei ne interesează, ci dezacordul cu repetiţie între partenerii politici ţinuţi cu sila într-o alianţă cu zilele numărate. PNL s-a delimitat o dată de Lasconi şi-o va mai face, chiar dacă, momentan, s-au lăsat “cuminţiţi”.
Ce s-a întâmplat la dezbaterea extraordinară de luni a fost un lucru banal, poate, de trecut cu vederea, dacă, anterior, n-ar fi existat nişte scântei între Lasconi şi liberali pe teme importante. Să nu uităm Zilele Municipiului, pentru anularea cărora, în 2021, liberalii n-au ezitat s-o facă responsabilă pe aliată, care ar fi organizat de una singură, fără ei, formalităţile achiziţiei ratate. Şedinţa extraordinară de la începutul săptămânii s-a produs ca o reparaţie a momentului stânjenitor al încercării de recrutare a organizatorului de evenimente. Mai precis, inserarea în calendarul „Câmpulung, Capitala Scrisului Românesc” a „Concertului 500”, reprogramat la o dată nestabilită încă. Nu va mai fi la aceeaşi sumă contestată de apărătorii bugetului public – adormiţi în mandatul trecut, când un excedent de aproape 40 de milioane de lei s-a dus… pe ce s-a dus -, dar, la bani puţini, nici pretenţiile nu trebuie să fie ridicate.
La întrunirea cu o durată de şapte minute şi cu absenţe în trei din cele patru grupuri politice – doar USR încheind concediile -, două lucruri cred că se impun a fi punctate. Primul: intervenţia în plen a Ancăi Dumitrescu, susţinută de colegul Ionel State, care a cerut modificarea doar a poziţiei din agenda manifestărilor legate de „Scrisoarea lui Neacşu” care suporta o reprogramare. Şi anume concertul. Altfel spus, nu-şi avea rostul să se mai voteze, de pildă, manifestări care s-au ţinut, plus că restul, care sunt în vigoare, au fost aprobate deja.
Îmi permit să contrazic această poziţie – deşi Executivul n-a luat poziţie în plen -, comparând cu ce se întâmplă la o rectificare de buget. Când se rectifică bugetul local cu o chestie, două, trei, se precizează în hotărârea de Consiliu doar că se rectifică bugetul, nu ce anume din buget, care poziţie, care capitol, care investiţie. Şi se ataşează hotărârii toată lista de investiţii, chiar dacă modificarea sau modificările sunt insignifiante, ca număr ori valoare. Aşadar, se votează, de 10-11 ori pe an, de câte ori se rectifică bugetul, toată lista de investiţii, chiar dacă unele s-au făcut în realitate. Tot aşa era şi aici, dar Executivul a lăsat impresia că a fost luat pe nepregătite de cerinţa celor doi liberali. Sau, ca să nu se mai „împungă” public, li s-a făcut hatârul liberalilor nerăbdători să „vâneze” greşeli ale Executivului, ca să nu zic ale Elenei Lasconi. În fine, nu era rău nici ce-a cerut Anca Dumitrescu, dar nu era greşit nici ce-au prezentat gazdele.
Dacă doamna doctor dorea să ajute la îmbunătăţirea materialului de şedinţă, putea să transmită ideea sa înainte, pe e-mail sau telefonic, dacă era mare deranjul unei deplasări la Primărie, pentru o discuţie faţă în faţă cu cei care pregătesc documentaţia. Înainte ca preşedintele Nicolae Zaharia să declare deschisă întrunirea, am văzut-o pe Anca Dumitrescu discutând cu acesta, poate, chiar recomandarea lansată câteva minute mai târziu. Faptul că n-a preluat-o el a fost un gest inspirat, căci iar făcea ca la punctul cu avocaţii. Divergenţele între parteneri politici nu sunt anormale, căci nu trebuie să gândească toată lumea la fel. Însă nu e normal să nu le rezolvi înainte de a te prezenta înaintea cetăţenilor, cărora le laşi impresia că „s-a rupt căruţa”. Aliaţii câmpulungeni sunt convinsă că nu vorbesc unii cu alţii, menţinând o aparenţă de coaliţie, cât s-o mai putea menţine.
A doilea lucru pe care vreau să-l punctez este mesajul lui Ivan, care continuă de unul singur opoziţia PSD-istă. Pentru a doua oară – şi n-are rost să mai număr neparticipările fostului primar până la emiterea ordinului prefectului, care va constata că mandatul i-a încetat -, Liviu Ţâroiu a fost absent. Dojana lui Ivan, la care Lasconi ar fi trebuit să se aştepte, nefiind prima oară când o aude, a privit lipsa unor cheltuieli estimate pentru fiecare manifestare din calendarul „Câmpulung 500.” „Măcar în ceasul al 12-lea” să fi fost remediată această carenţă, astfel a sunat pişcătura social-democratului, care a declanşat o ripostă „nerumegată” a destinatarei.
„Vom proceda, în mare parte, exact cum s-a întâmplat până acum. La fel ca în anii trecuţi vom face, când eraţi majoritari în Consiliul Local! Exact aşa!”, a fost replica primăriţei. Mi s-a părut o exprimare de dorit a fi evitată, întrucât mi-aş fi dorit ca noul primar, oricare ar fi fost acela, să nu facă la fel ca în mandatul trecut. Căci de aceea am promovat ideea de schimbare şi am îndemnat lumea să susţină o schimbare. Ca să nu se mai întâmple nimic ca în mandatul trecut.