După întrunirea aleşilor de la sfârşitul săptămânii, simt din nou nevoia să fac o comparaţie cu tactica primarului Tudorel Miriţă, de la Schitu Goleşti, care ia primul cuvântul la secţiunea „diverse” a şedinţelor de Consiliu. De ce vorbeşte primul primarul? Pentru că vecinii noştri şi-au făcut un obicei de a primi informări de la şeful Executivului, care le povesteşte ce a făcut în luna trecută de la precedenta dezbatere în plen: ce achiziţii a efectuat, ce contracte a încheiat, ce tranşe de bani a primit şi de unde, care este stadiul lucrărilor în şantier, care este stadiul licitaţiilor ţinute de altă autoritate contractantă decât Primăria Schitu Goleşti. Cazul Companiei Naţionale de Investiţii, care construieşte o sală de sport în comuna învecinată. Indiferent ce comentează contestatarii săi, Miriţă îi ţine pe consilieri la curent cu ce s-a întâmplat, la nivelul autorităţii executive, de la întâlnirea anterioară.
Nici Miriţă nu este aplaudat de oponenţi, care îl atacă şi pe el cu lucrările şi cu executanţii aleşi, dar comportamentul firesc, până la urmă, al unei opoziţii politice nu-i întrerupe obişnuinţa comunicării activităţilor principale ale administraţiei locale. Am mai scris acest lucru, dar îl reiau, pentru că şi alţii gândesc la fel. Metoda liberalului ar putea fi împrumutată şi de Elena Lasconi, mai ales că, la şedinţa din luna iunie, i-au fost cerute informări periodice. Şi cred că este indicat să le facă, fiindcă nu le vor numai consilierii – o parte dintre consilieri -, le vor şi cetăţenii. Care altfel vor înţelege, dacă le vor primi. Comunicările din proprie iniţiativă, fără să fie întrebată – mai ales că, de multe ori, e întrebată în răspăr -, nu fac rău nici dezbaterii, nici primarului, nici Consiliului, nici comunităţii. Dimpotrivă, sunt ce trebuie şi ţin de normalitatea dialogului între Executiv şi Legislativ.
Singura luare de cuvânt, pe tema rectificării de buget, i-a aparţinut lui Constantin Ivan. O reiau, cu alte cuvinte, în această rubrică, întrucât îi împărtăşesc întru totul opinia. S-a schimbat primarul, dar oamenii care îi redactează materialele de şedinţă sunt aceiaşi. Şi fac acelaşi lucru superficial ca în mandatul trecut. Nu neapărat proiectele de hotărâri sunt problema, deşi este de lucrat şi aici. Referatele şi rapoartele care susţin proiectul de hotărâre şi, teoretic, îl explică sunt mediocre. Acesta este cuvântul, chiar dacă şefilor de servicii li se va părea nedrept.
Cel în mâna căruia ajunge un raport vrea să înţeleagă de ce este nevoie să se vireze o sumă luată de la o investiţie către alta care nu beneficiază deloc de o alocare bugetară. Sau beneficiază de o alocare insuficientă. Mai grav este când reclamă acest lucru un consilier local, care trebuie să ridice mâna pentru cerinţa Executivului. Căci dacă n-o ridică, blochează activitatea Executivului.
De sărăcia lămuririlor s-a legat şi consilierul Ivan, care avea dreptate totală. Este de bun simţ să clarifici fiecare propunere de modificare a cheltuielilor iniţiale. De ce iei bani dintr-o parte şi-i pui într-altă parte. Şi sunt sigură că rugămintea lui n-a avut nimic tendenţios, căci n-a sunat a insinuare de fraudă cu bani publici, ci a dorinţă de a înţelege gândirea Executivului, care umblă la priorităţi. Nu toţi consilierii sunt membri ai Comisiei de Buget – Finanţe, unde ajung materialele pentru avizare şi unde se produc, sper, nişte discuţii preliminare, în prezenta responsabilelor de la Economic. Am curaj să pun rămăşag şi cu Ivan, şi cu Lasconi şi cu cine doreşte că nu se va schimba nimic în prezentarea materialelor, măcar la rectificările de buget, prea importante, ca să le concepi atât de sumar. Pentru că a le completa cu amănunte înseamnă să munceşti. Şi foarte rar am văzut referate muncite, majoritatea fiind un copy-paste din lege, fără explicaţiile autorului asupra subiectului prezentat.
(Şi) De asta cred că Elena Lasconi ar trebui să se ajute mai mult, transmiţând ea, cu vorbele ei, ce propune, de vreme ce angajaţii Primăriei din funcţii cheie n-o ajută. Viceprimarul, nici atât, că el are aspiraţii de primar în 2024. Citeam în presa judeţeană relatarea unui coleg, care a preluat declaraţiile lui Nicolae Zaharia, potrivit cărora el nu ştie nimic despre achiziţiile realizate în cadrul evenimentului „Câmpulung, Capitala Scrisului Românesc”, adâncind bănuielile alimentate chiar de aliaţii liberali ai primăriţei.
N-o ajută nici măcar aleşii USR. După ce că n-o ajută pe primăriţă în faţa ofensivei PSD, întărită, mai nou, cu PNL, unii dintre colegii de partid, ajunşi în Consiliul Local, o mai şi încurcă. Muţenia majorităţii dăunează imaginii unei puteri sleite, deşi toţi cei şapte sunt la primul mandat, întrucât dau impresia că n-au idei, n-au acţiuni, n-au proiecte şi nici vreun chef de a gândi şi munci pentru comunitate. Dintre toţi USR-iştii, cea mai activă este Andreea Ionescu, chit că începutul carierei de ales local i-a cam fost alterat de euforia puterii. Dar consiliera a lucrat la atitudine, schimbată în bine, şi, până acum, dintre toţi USR-iştii, lucrează şi la impresia de grup politic viu în Consiliul Local. Numai că lucrează cam singură, fiindcă ceilalţi, bărbaţi toţi, asistă la dezbateri ca la film.
Pe lângă criticile blajine ale lui Ivan, nu este exclus ca rectificarea să se lase cu alte reclamaţii la adresa primarului, din cauza schimbării destinaţiei celor 700.000 de lei, programaţi a fi cheltuiţi pentru Zilele Municipiului, în favoarea reparaţiei esplanadei de la „Romarta”. Elena Lasconi n-a făcut de capul ei această alocare, ci a cerut lămuriri înainte şi la Direcţia de Finanţe, şi la Curtea de Conturi.
Munca mediocră a şefilor de servicii, care pregătesc materialele pentru Consiliul Local, se păstrează şi în acest mandat
