25.2 C
Campulung Muscel
August 3, 2021

Nicolae Mănescu, preot, deputat şi prefect al judeţului Muscel, comemorat la 60 de ani de la trecerea la cele veşnice

Marţi, 13 iulie s-au împlinit 60 de ani de la trecerea la cele sfinte a preotului Nicolae Mănescu, care a slujit 46 de ani la Biserica Apa Sărată, ocazie cu care, la finele săptămânii trecute, la mormântul din curtea bisericii, s-a ţinut un parastas. În acelaşi timp, la casa în care a locuit părintele a fost dezvelită o placă comemorativă. „Popa Nae”, cum era cunoscut în comunitate, a fost deputat în primul Parlamentul al României Mari, chiar două legislaturi, dar şi prefect al Judeţului Muscel. A fost cel care a pus piatra de temelie la ridicarea Şcolii Apa Sărată, în 7 iunie 1931, dată când s-au sărbătorit şi 100 de ani de la ctitoria Bisericii Apa Sărată. A murit în închisoarea de la Botoşani, acolo unde era închis pentru că i-a sprijinit pe membrii familiei Arnăuţoiu, care luptau împotriva regimului comunist.

La inaugurarea Şcolii de la Apa Sărată a participat primul ministru de la acea vreme

La mormântul din curtea Bisericii Apa Sărată, acolo unde sunt înhumate rămăşiţele părintelui Nicolae Mănescu, aduse de la Botoşani, alături de cele ale soţiei, Lucreţia, a fost oficiată slujba de comemorare, la 60 de ani de la trecerea la cele veşnice a slujitorului locaşului de cult. Slujba a fost oficiată de preoţii Parohiei Apa Sărată, Gheorghe Dumitru şi Robert Damian, şi de părintele Daniel Oprescu, de la Biserica Mărcuş. Parastasul a fost făcut de familia Maria şi Emil Hagi, cei care au cumpărat de la descendenţii preotului casa în care acesta a trăit.

„Astăzi am comemorat pe preotul Nicolae Mănescu. Pe 13 iulie 2021, s-au împlinit 60 de ani de la trecerea părintelui la cele veşnice, întâmplare care a avut loc în închisoarea de la Botoşani, unde ispăşea o pedeapsă pentru sprijinul pe care l-a acordat grupării partizanilor anticomunişti Haiducii Muscelului. A fost un muscelean de bază, s-a născut în 1884, la Berevoeşti, a fost hirotonisit preot în Parohia Conţeşti, după care a venit la Apa Sărată. A făcut şi studii de Drept, a participat la Primul Război Mondial în calitate de preot, a revenit în Câmpulung, în parohia de la Apa Sărată, unde s-a implicat în viaţa comunităţii. A fost deputat de Muscel, în primul Parlament al României Mari, după Marea Unire, chiar în două legislaturi, şi, ulterior, în anii ’30, a fost chiar prefect al judeţului Muscel, ocazie cu care a avut o importantă contribuţie la dezvoltarea Câmpulungului şi a cartierului Apa Sărată. Din perioada aceea putem aminti faptul că, în 1931, atunci când s-au sărbătorit 100 de ani de la ctitorirea Bisericii Apa Sărată de către negustorii câmpulungeni, a profitat de ocazie şi, împreună cu învăţătorul Negoescu, au pus piatra de temelie a Şcolii Apa Sărată, o foarte mare realizare pentru Câmpulung şi cartierul Apa Sărată. Profitând de faptul că avea studii de Drept, a făcut demersurile necesare pentru alocarea a trei suprafeţe pentru izlazul comunal. Tot lui i se datorează un proiect, care, din păcate, n-a fost dus la bun sfârşit, dar există mărturii ale vremii, este vorba despre proiectul unui cămin parohial, pe care l-a derulat împreună cu arhitectul Berechet, arhitectul Patriarhiei, un alt câmpulungean de bază. Există câteva schiţe ale lui Berechet cu clădirea respectivă, care ar fi trebuit să fie în stil neoromânesc, o clădire cu etaj, foarte frumoasă. Din păcate, acest proiect n-a putut fi dus la bun sfârşit.

S-a realizat, însă, Şcoala de la Apa Sărată, care, la momentul inaugurării, a fost unul dintre cele mai importante evenimente ale vremii, la Câmpulung fiind eveniment la nivel de prim ministru. La inaugurarea Şcolii de la Apa Sărată a fost prezent primul ministru de la acea vreme. Tot preotului Mănescu îi aparţine proiectul cu bordarea drumurilor Câmpulung-Godeni şi Câmpulung-Poenari cu pomi fructiferi, cu meri, care a fost socotită ca o mare realizare la momentul acela. Astăzi mai există doar doi dintre merii respectivi pe traseul spre Godeni. A fost arestat în 1958, cu acuzaţia de a fi sprijinit gruparea Haiducii Muscelului. A făcut-o, pentru că el credea în lupta lor şi în idealurile de libertate. Ulterior, s-a prăpădit în închisoarea de la Botoşani, în 1961.”, a transmis Emil Hagi.

Preotul Nicolae Mănescu a predicat 46 de ani la Biserica Apa Sărată
Conform monografiei Bisericii Apa Sărată, „Din viaţa scurtă care trece, nu rămâne decât ceea ce am creat, şi eu doresc să vă rog ca, împreună, să căutăm să avem o viaţă cât mai bogată în fapte nobile.”, aceste cuvinte i-au caracterizat viaţa celui care a fost al treilea preot al Bisericii Apa Sărată.
„S-a născut la 30 noiembrie 1884, la Berevoeşti-Pământeni, din părinţii Nicolae şi Ana, fiind nepot şi strănepot de preot. Aici şi-a pecetluit copilăria şi a urmat primele trei clase primare, restul fiind făcute la Şcoala Numărul 2 din Câmpulung, având institutor pe C. Cernescu. Seminarul inferior l-a făcut la Curtea de Argeş. Din anul 1899, merge la Seminarul Central din Bucureşti. Termină Seminarul în anul 1905 şi imediat se înscrie la Facultatea de Teologie Bucureşti, pe care o va absolvi în anul 1910. A urmat apoi Facultatea de Drept din Bucureşti, terminată în 1913, în acelaşi timp, fiind şi preot. Este hirotonisit preot la parohia Conţeşti, la 10 decembrie 1910. La 1 martie 1912, va fi transferat la Biserica Apa Sărată din Câmpulung Muscel, după decesul preotului Ion Lucescu. A oficiat slujba divină la Biserica Apa Sărată, pentru prima oară în Duminica Tomii. A locuit la început la „moşul Niţă Mihai, într-o casă cu două camere, cu pământ pe jos”. În anul 1914, a primit în dar de la enoriaşul Nicolae Manole un teren de 7 prăjini, pe care îşi va construi o casă cu dependinţele necesare. Odată cu intrarea ţării în război, la 15 august 1916, preotul Mănescu a plecat pe front ca preot confesor, cu Brigada a treia mixtă cu reşedinţa la Craiova. Va nota zilnic într-un jurnal toate evenimentele petrecute. Din păcate, nu s-au mai păstrat din acest jurnal decât câteva pagini, care impresionează prin sinceritate, pagini care dezvăluie dăruirea şi ardoarea cu care preotul Mănescu participă la război, alături de soldaţi. S-a întors din război la 29 aprilie 1918. Ţara se afla sub ocupaţie nemţească. Va evita orice contact cu ocupanţii, notând indignat: „Libertatea individuală a dispărut!” (pentru a merge la părinţi, avea nevoie de permis special – Personal Ausweis). După terminarea războiului şi întregirea ţării, va fi un participant activ care a contribuit din plin la ridicarea monumentului eroilor de la Mateiaş. A ţinut cuvântarea de sfinţire în prezenţa Patriarhului Miron, a miniştrilor, ostaşilor şi a unui numeros popor. În 1919, s-a înscris în Partidul Naţional Ţărănesc. A fost deputat în primul Parlament al României Mari, în două legislaturi, unde a luptat pentru legea agrară. S-a preocupat mereu de viaţa parohiei. În 1919 a înfiinţat „Banca Populară Albina”, pe care a condus-o până în 1934. Alături de săteni şi folosindu-se de cunoştinţele sale juridice, a obţinut de la stat izlazul Hărţug (actualul izlaz al Uzinei), izlazul Valea Grajdului (16 pogoane) şi alte patru pogoane lângă societatea „Lignitul”. Între 20 iunie 1930 şi 5 aprilie 1931, a fost prefect administrativ al Judeţului Muscel, iar între 20 septembrie 1932 şi 4 noiembrie 1933, prefect de Muscel. A militat pentru ridicarea nivelului economic şi cultural al parohiei, dorind să construiască aici un Ateneu parohial, dar şi un local de şcoală. Deşi avea o activitate atât de complexă, principala preocupare era, însă, activitatea ca preot. Cu multă dăruire, la 7 iunie 1931, în duminica Tuturor Sfinţilor, preotul Nicolae Mănescu a organizat sărbătoarea centenarului bisericii. Ca prin minune, în acel an a fost găsit manuscrisul privind istoricul Bisericii Apa Sărată, scris „într-o limbă curat românească şi cu toate vorbele cu tâlc aşezate”. În aceeaşi zi s-a pus piatra de temelie a noului local de şcoală. În casa parohială a înfiinţat o bibliotecă cu peste 1.600 de volume. Tot aici se ţineau interesante serate culturale. A publicat şi numeroase articole în revistele vremii. Meritele sale au fost recunoscute de stăpânirea din acele timpuri, fiind decorat cu „Coroana României”, cu grad de ofiţer (nr. 717 din 1930); Meritul sanitar; Brâul roşu; Crucea Patriarhală. În anul 1958, a fost arestat de către regimul comunist ca fost membru al Partidului Naţional Ţărănist. A murit în închisoarea de la Botoşani, în 1961, iar osemintele sale au fost aduse şi îngropate în curtea Bisericii Apa Sărată, în anul 1963.

În 1956, la vârsta de 72 de ani, preotul Nicolae Mănescu scria: „Toate cele pământeşti sunt trecătoare. Nu rămânem decât cu ceea ce am putut face pentru iubirea aproapelui ca rezultat al dragostei creştine”.

Placă comemorativă, dezvelită pe casa parohială a preotului

Pe casa parohială în care a locuit preotul Nicolae Mănescu, familia Hagi, care a cumpărat-o de la urmaşii acestuia, a dezvelit o placă comemorativă, pe care stă scris: „În această casă a locuit preotul martir al rezistenţei anticomuniste Nicolae Mănescu (1884-1961), preot paroh al Bisericii Apa Sărată, fost prefect al Judeţului Muscel, judecat în lotul „Haiducii Muscelului” şi decedat în închisoarea Botoşani”.
Emil Hagi ne-a mai spus despre „Popa Nae”, cel care l-a creştinat: „A fost chiar o minune că rămăşiţele părintelui au putut fi identificate şi aduse la Câmpulung. Asta se datorează contribuţiei lui Virgiliu Constantinescu, fost preşedinte al Academiei Române, care era nepotul lui şi care a făcut toate demersurile necesare ca rămăşiţele părintelui să poată fi aduse la Apa Sărată de la închisoarea Botoşani, unde a murit în 1961. A fost arestat în 1958, în lotul Haiducii Muscelului, fiind acuzat că-i sprijinea. Era într-o relaţie de rudenie cu ei, pentru că coana preoteasă Lucreţia era soră cu mama lui Toma Arnăuţoiu, Laurenţia. Practic, era unchiul lui Toma Arnăuţoiu. Toma, prin părintele Andreescu, care a fost executat în 1959, cu „Haiducii Muscelului”, a luat legătura cu părintele Nicolae Mănescu şi l-a rugat (el având foarte multe relaţii în zona politică, că era prieten cu Ion Mihalache, care fusese în conducerea Partidului Ţărănesc, alături de Iuliu Maniu, deci, avea conexiuni politice) să le dea informaţii, legături şi posibilităţi să poată fugi din ţară. Lucru acesta s-a aflat, a existat o scrisoare, pe care Securitatea a capturat-o şi pentru asta a fost acuzat şi arestat.”

De la Virgiliu Constantinescu, familia Hagi a cumpărat casa părintelui Nicolae Mănescu, în 2006. Până înainte cu câţiva ani înainte de tranzacţie, în clădirea de pe Şoseaua Naţională, mai sus de fostul Cămin Cultural, acolo unde acum este Muzeul Automobilului Românesc, a fost Grădiniţa Apa Sărată. Virgiliu Constantinescu s-a hotărât să vândă casa, pentru că, după ce n-a mai fost la Academie, în perioada Ion Iliescu, a fost trimis ambasador în Belgia, ocazie cu care cei doi băieţi ai lui au hotărât să rămână acolo. Pentru că nu-i mai lega nimic de Câmpulung, au hotărât să vândă. „Singura condiţie pe care au pus-o a fost să vândă doar cuiva care a avut legătură cu familia. Noi n-am fost rudă cu ei, dar părintele Nicolae Mănescu se cunoştea foarte bine cu mana, care s-a născut într-o casă lângă Biserica Apa Sărată, şi părintele a fost profesorul ei de Religie, la şcoală, şi a ajutat-o foarte mult. El a fost cel care, cu învăţătorul Negoescu, cu fetele căruia mama era foarte bună prietenă, a insistat la bunica să o dea pe mama la şcoală. Eu am fost botezat de părintele Mănescu, care era cunoscut ca „Popa Nae”.”, ne-a mai spus Emil Hagi.
Isabela FILIP

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!