Am trăit s-o auzim şi pe asta. Mişcare civică pentru garaje! N-am avut mişcare civică pentru niciuna dintre chestiunile serioase, unele legate chiar de sănătatea noastră, şi se naşte una pentru menţinerea „plăgii” cartierelor, infectate cu o rugină apărată turbat de o minoritate nesemnificativă. N-a declanşat o mişcare civică la amploarea cuvenită bomba, la propriu, din curtea ARO, care poate sări în aer oricând. Vedeţi bine cum bubuie depozitele de deşeuri în ţară şi asta ni se poate întâmpla şi nouă, în orice moment, mai cu seamă că nu se mai îngrijeşte nimeni de otrăvurile nesecurizate, lăsate baltă la Câmpulung.
Ca să fie mişcare civică, acţiunea care urmăreşte un scop anume – în cazul de faţă, durabilitatea magherniţelor – trebuie să fie susţinută de un număr suficient de mare de adepţi încât să mişte autorităţile. Nu e suficientă o pagină de Facebook al cărei administrator face spume la gură de unul singur, ignorat de destinatarii mesajelor sale neconvingătoare. Dar, chipurile, mişcarea civică este pe cale de a-şi rotunji batalionul de nemulţumiţi, în aceste două luni, în care notificaţii sunt obligaţi să predea terenul Primăriei curăţat de magaziile metalice.
Mişcarea civică în formare are şi o reprezentantă la care – îmi pare rău s-o scriu – descopăr o asemănare frapantă cu Şoşoacă. Fragmente din discursul senatoarei date afară din AUR le recunosc în mesajul Geaninei Bebeşelea, care repetă obsesiv aceeaşi replică: Dau în judecată! Vreau scuze, altfel vă dau în judecată! Uneori, n-are nevoie de scuze, trecând direct la ameninţări cu instanţa. „Aştept să primesc citaţia de demolare şi îmi contactez avocatul!” Nu ştiu dacă am redat cu maximă acurateţe exprimarea agitată a unei cetăţene erijată într-un fel de purtător de cuvânt al apărătorilor garajelor, dar ideea este că, în viitorul apropiat, activitatea Judecătoriei va fi sufocată cu procese având-o ca reclamant pe doamna Bebeşelea.
Chiar dacă pe senatoarea Şoşoacă a căzut umbra, nemaiprezentând interes pentru televiziunile centrale, v-o amintiţi cum spumega: Vă fac plângeri penale la toţi! Vă dau în judecată pe toţi! Şi pe ăla, şi pe ălălalt! Acelaşi gen de discurs îl descopăr la o concetăţeană care, într-adevăr, este liberă să-şi caute dreptatea la instanţă. Dar n-am înţeles de ce trebuie s-o spui şi s-o scrii până se plictiseşte lumea de tine.
Nu ştiu dacă, până acum, am primit un ultimatum „litigios” din partea doamnei cu garajul, căci eu n-am timp de pierdut pe pagina ei, dar puţinul vizualizat conţine acest lait-motiv neimpresionabil. Cel mai probabil, până la ediţia viitoare, voi îngroşa şi eu rândurile pârâţilor care o forţează pe lidera „Rezistenţei” garajelor să îşi ia o jumătate de normă, ca reclamant, la Judecătorie. Pentru mine, un anunţ – nu-i spun ameninţare, căci nu mă simt ameninţată – în genul celor proferate cu generozitate de iniţiatoarea unei acţiuni pro-garaje are acelaşi efect banal precum remarca: „Astăzi plouă” sau „Astăzi este soare”. În aproape 20 de ani petrecuţi în această redacţie, dacă primeam câte un leu pentru fiecare avertisment cu judecata, le suflam în ceafă avuţilor din Câmpulung. Nu mai ţine. Şi să se ajungă acolo, vă spun că nu este un capăt de lume.
Între sutele de procese anoste cu preschimbări de amenzi în ore de muncă în folosul comunităţii, merită şi doamnele judecător să se destindă puţin cu o cauză cu potenţial de scheci de Revelion în comunism. Căci mişcarea civică, în acest moment, pentru mine nu e altceva decât divertisment. Până la urmă, nu i-a făcut nimeni nimic doamnei Bebeşelea. Nici presa pro-demolare, aşa cum este Evenimentul Muscelean, nici primăriţa, nici aleşii, nici cetăţenii care doresc civilizaţie şi curăţenie, care sunt mult mai mulţi decât cei 860 x 2, ca să punem la socoteală familia posesoare de garaj. Nimeni nu i-a făcut nimic. N-a calomniat-o, n-a denigrat-o pentru opinia ei discordantă cu a majorităţii societăţii civile. Elena Lasconi i-a citit public întrebările şi i-a şi răspuns, iar astăzi o primeşte în audienţă. Probabil că, după audienţă, Lasconi se va alege şi ea cu un proces, pe lângă cele promise deja, pe tema momentului.
În afara garajului cu amintiri, protestatara are şi alte îngrijorări. De ce e Parcul „Kretzulescu” jalnic? Unde sunt investitorii? De ce sunt marcajele rutiere nu ştiu cum, că eu n-am înţeles ce a nemulţumit-o? Că erau prea albe şi prea drepte? De ce e oraşul în paragină? Lasconi a fost neinspirată la emisiune că nu i-a răspuns lui Bebeşelea: aşa l-am preluat de la Ţâroiu! Eu simt, din asemenea întrebări venite în completarea necazului personal, pe lângă frământările legate de Hotelul Regal sau Casa de Cultură „Tudor Muşatescu” – Palatul Culturii, că interlocutoarea primăriţei are aspiraţii de a accede la conducerea Câmpulungului. Şi mă bucur extraordinar când apar persoane care se simt capabile să preia frâiele „paraginii” şi s-o facă să strălucească precum AUR-ul. Am remarcat prezenţa constantă a Geaninei Bebeşelea pe pagina „AUR pentru Câmpulung”, unde îi cam cântă în strună arhitecta Coşa. Proiectanta regenerării urbane vâsleşte “Corabia cu Arhitectură” printre garaje, având interesul să-i aspire pe cei 860 x 2, pe care căutau şi PSD-iştii să şi-i adjudece. Dar Liviu Ţâroiu şi ai lui au fost ezitanţi la şedinţă, neavând o opinie şi un vot categoric în favoarea „garajiştilor”. S-au abţinut şi, deşi abţinerea se consideră vot contra, în cazul garajelor n-a părut pătimaşilor suficient de potrivnică iniţiativei Executivului încuviinţată de trei din cele patru partide din Consiliul Local. Cel mai important este că hotărârea cu demolarea este încuviinţată de cea mai mare parte a comunităţii câmpulungene, chiar dacă susţinerea nu se vede şi nu se aude la fel de tare precum răzvrătirea care, vă lămuriţi singuri, are alte interese în spate.
Dacă timpul va demonstra că n-am avut dreptate, mă dau singură în judecată!