21.9 C
Campulung Muscel
23/07/2024

Stihurile profesorului Cezar Neacşu, adunate în volumul „Rană şi rouă”

Profesorul Cezar Neacşu a scris un nou volum de poezii, „Rană şi rouă”, sub Editura „Ars Docendi”, a Universităţii din Bucureşti, editură cu profil academic şi cultural, recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice. Versurile au inserate şi desene grafice ale regretatului artist Nicolae Cucu Ureche.

„Noul volum de stihuri „Rană şi rouă”, reprezintă expresia unor preocupări de o viaţă „poietice”, ale lui Cezar Neacşu în lumea literară. Dacă „Rană şi rouă” a constituit o parte din cartea „Ultimul zar” a autorului, apărută în anul 2014, volumul actual capătă un glas aparte, propriu şi autonom, întrupând poiezii din volumul anterior, dar şi altele, inedite. Cele două metafore din titlu pot fi considerate două umbrele nevăzute, dar simţite, de lumină şi umbră, cu bogate semnificaţii, a căror „pânză” este ţesută de tensiunea lirică. Dacă „rana” e o metaforă pentru tot ce naşte tristeţe, simţământ bemolat, „roua” devine o metaforă pentru tot ce înseamnă împăcare, linişte, anulare a bemolului. „Rana” e raza care atrage sensibilitatea stihuitorului, „roua” e lumina care înconjoară raza (rana) şi care se răspândeşte în sufletul nostru. „Rana” e „tăiere” în adânc, „roua” e plâns şi sângerare, e lacrimă ce îmbrăţişează, lumină care se răspândeşte. Ideea poetică se ridică precum un abur din pământul primăvăratic: „Rana” are şi o rouă / în „rouă” este şi o rană. Poate că asta-i înţelepciunea dumnezeiască desprinsă din acest volum.

Sunt de urmărit două aspecte ale lucrării stihuitorului, întrucât ce scrie el e numit stihuire: în primul rând, viziunea asupra mesajului, iar în al doilea rând, frazarea versului, aşezarea în pagină. 

În legătură cu cel dintâi aspect, e de remarcat faptul că autorul se rosteşte la o vârstă târzie, înaintată. Cezar Neacşu s-a rostit prin meseria de profesor asupra rostului literaturii, asupra unui destin didactic asumat şi inspirat de literatură. De ce acum ajunge să se adune în litera tipărită? Pentru că rostirea lui poetică este expresia unei nevoinţe de viaţă sub zodia cuvântului, ultima mărturisire de credinţă. În drumul său coborât spre apus, autorul trăieşte „înapoia vieţii” trecutul, amintirile, dar şi clipele care se scurg cu repeziciune.

În stihurile sale, Cezar Neacşu păzeşte „matern”, instinctiv, creator, caută „casa” (placenta) stărilor sale şi a cuvintelor care se nasc ori care s-au născut, caută forme şi sensuri – iar această căutare, veghere şi aşteptare nu se termină nici după ce versul, stihul, s-a aşezat pe filă. După cum scria Nichita Stănescu, poetul e o moaşă comunală care ajută tânăra mamă să-şi nască pe câmp copilul. Poetul e moaşa care ajută cititorul să se nască în sufletul lui poezia celui care a scris-o. În ceea ce îl priveşte pe Cezar Neacşu, stihuitorul îşi este sieşi moaşă care grijeşte singur naşterea stihului, care-şi veghează „casa” stărilor şi cuvintelor.

De aici pleacă frazarea şi aşezarea celor aşternute pe hârtie. Totul e scris cu literă mică, fără virgulă, fără punct vizual. Ochiul interior al cititorului e lăsat liber. Cuvintele sunt văzute ca mărunte lucruri care se adună ori se risipesc în „casa” nevăzută a fiinţei creatorului. Poeziile volumului sunt însoţite grafic de contururile regretatului artist Nicolae Cucu Ureche, căzut de curând pe frontul luptei cu pandemia.

Cezar Neacşu e un stihuitor născut demult, dar care învaţă, depinde azi să se rostească, să se facă, să fie în ceţurile modelor poetice actuale. El nu se preface! El este!

Aşteptăm şi alte stihuri sub o zodie de rană şi rouă omenească.”, este descrierea volumului, făcută de profesorul Adrian Săvoiu.

Cezar Neacşu s-a născut pe 7 septembrie 1944 în satul Măţău, fostul Raion Muscel. Este absolvent al Colegiului „Carol I”, promoţia 1964, şi licenţiat al Institutului Pedagogic şi al Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Limba şi Literatura Română.

Este autorul volumului „Ultimul zar. Stihuri”, apărut în 2014 la Editura Larisa, din Câmpulung.

A publicat în revistele „Îndrumătorul cultural”, „Flacăra”, în ziarele „Secera şi ciocanul” şi cele locale din Argeş şi Câmpulung, în plachetele de cenaclu „Coline sub stele”, „Ora cuvintelor” (I şi II), în antologii judeţene „Arc de triumf”, „Liberi, independenţi şi suverani”, „Ţara din inimi”, „Arc peste timp”, „Un cântec de-o viaţă”.

„Modernă, filosofică, polifonică – poezia lui Cezar Neacşu este tivită cu reflecţii muiate în adierea serii, în nostalgii aduse de mareele Timpului din universul iubirii plenare a vieţii, în răsărit şi în amurg. Cartea închipuie frumuseţi şi chemări morganatice, taine, bucurii şi tristeţile unui câştigător retras în aşteptarea blândă a fiarei, asemenea eschimosului care se dăruie pe banchiză ursului polar”, a fost prezentarea cărţii, făcută de George Ene “E.M.”

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!