3.Despre Sfânta Treime
Hristos, Marele nostru Preot
Scopul Domnului Isus este să-i facă pe oameni aşa cum este El, iar semnul distinctiv al Fiului lui Dumnezeu este golirea de sine. Dacă eşti întristat şi amărât, motivul trebuie căutat numai în faptul că ai oprit pentru tine binecuvântările pe care ţi le-a dat Dumnezeu. Dacă le-ai fi revărsat înaintea Domnului, ai fi fost cel mai fericit om din lume. Dacă opreşti mereu pentru tine binecuvântările lui Dumnezeu, atunci orizontul altor oameni nu se lărgeşte prin tine, pentru că n-ai învăţat să torni ceva înaintea Domnului ca David în 2 Samuel 23-16.
Cât va mai trece oare până când Domnul ne va izbăvi de obiceiul nesănătos de a ne gândi numai la noi înşine? Zi şi noapte, Marele nostru Preot Se prezintă pentru noi înaintea lui Dumnezeu. El, Care cunoaşte slăbiciunea noastră şi înţelege ce simţim noi – căci a trecut prin toate etapele vieţii omeneşti – El este în stare să ne facă biruitori în ispită, să ne mângâie, să ne sprijine în slăbiciune.
Râuri de apă vie
Bucuria Domnului Isus consta în deplina Sa predare în mâinile Tatălui. Caută să ai o bună relaţie cu Dumnezeu; găseşte-ţi bucuria în legătura aceasta, şi atunci râuri de apă vie vor curge din inima ta. Să fii o fântână pentru Domnul Isus Hristos, prin care El să-Şi poată revărsa apa Lui cea vie.
Încetează să mai fii conştient de tine însuţi; aruncă de la tine deşertăciunea şi trăieşte viaţa care este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Viaţa aflată într-o bună legătură cu Dumnezeu este tot aşa de naturală ca respiraţia, oriunde te-ai găsi. Cele mai mari binecuvântări ţi-au venit prin acei oameni care au fost complet inconştienţi de influenţa lor.
Gândul Domnului Isus Hristos
1.Gând de amabilitate şi de iubire.
2.Gând de umilinţă.
3.Gând de predare deplină.
4.Gând de blândeţe.
Să examinăm şi să studiem gândul lui Hristos! Să-l păstrăm necurmat înaintea ochilor ca să putem privi mereu la Domnul Isus. Cea mai mare dorinţă a inimii noastre? Să fim asemenea Lui. Credinţa aşteaptă de la Dumnezeu nu numai darul, ci şi puterea de a-l primi. Credinţa are nevoie nu numai de Fiul, ci şi de Duhul Sfânt Care ne ajută să o primim şi să o păstrăm.
Templul Domnului Isus Hristos
Dar Duhul lui Dumnezeu face mai mult decât să dea viaţă unui păcătos mort. El devine, după aceea, puterea acestei vieţi. Când un om crede „Evanghelia mântuirii sale”, Duhul Sfânt, ca o persoană distinctă, intră în el şi îşi face locuinţa în inima lui (Efeseni 1.13). El este pecetluit pentru ziua răscumpărării, adică ziua mântuirii trupului (Efeseni 4.30). Vedeţi şi Romani 8.9, 14, 16 precum şi cuvintele Domnului în Ioan 14.17. Potrivit celor scrise la 1 Corinteni 6.19 trupul celui credincios devine astfel templul Duhului Sfânt Care este în el. El nu mai este al lui, ci a fost cumpărat cu un preţ. Pe zidurile unei case care părea să fie un hotel, era următorul anunţ: „Această casă va fi deschisă din nou la data de…, sub o conducere cu totul nouă”. Am înţeles că ea îşi schimbase stăpânul şi avea acum un proprietar nou. Aşa se întâmplă şi cu cel credincios. El este aceeaşi persoană, cu aceleaşi însuşiri pe care le avea înainte, poate că are aceleaşi ocupaţii, aceeaşi poziţie în societate, dar a devenit proprietatea altuia. El aparţine lui Hristos, şi în felul acesta este aşezat sub o conducere cu totul nouă, căci Duhul Sfânt rămâne în trupul creştinului, făcând din el locuinţa Sa, conducând casa, din acest moment, după principii cereşti.
Viaţa în Hristos
Hristos a îndeplinit pentru noi pe pământ, în slăbiciune, lucrarea Sa de răscumpărare. Dar acum, în puterea învierii şi a înălţării, El o împlineşte în noi de la înălţimea cerului (Murray). Crucea proclamă iertarea păcatelor. Tronul ceresc, graţie Regelui şi Marelui nostru Preot, ne face să intrăm în odihna lui Dumnezeu, în viaţa de biruinţă (Murray). Orice act pe care Hristos îl îndeplineşte în noi, El îl săvârşeşte în puterea unei vieţi nepieritoare. Nu mai este vorba despre o lege care constrânge dinafară, ci de o viaţă care lucrează dinăuntru, astfel că, a-L iubi pe Dumnezeu şi a asculta de El, de aici înainte face parte din însăşi firea noastră. Preoţia lui Hristos lucrând în profunzimile fiinţei noastre spirituale ne ridică, nu cu gândul sau cu imaginaţia, ci în duh şi în adorare, până la comuniunea vie cu Dumnezeu. Şi această viaţă pe care ne-o insuflă, fiind propria Sa viaţă, este neapărat sănătoasă şi viguroasă, o viaţă care nu-i destinată să cunoască nici măcar pentru o singură clipă vreo cât de neînsemnată veştejire sau întrerupere. Este viaţa Veşnică, menţinută în noi de Marele nostru Preot.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”, de Nicolae Tonoiu.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424