În toamna anului 1969, un grup de elevi de la Școala Generală Voinești – Lerești, sub directa îndrumare a profesorului de istorie Marin Bădescu și a învățătorului Constantin Becleanu, au scos la iveală ruinele unor terme romane, în zona malul lui Cocoș, punctul Măilătoaia, în cadrul concursului „Căutătorii de comori”. De atunci și până în urmă cu șapte ani, s-au efectuat săpături sporadice, neoficiale, de cele mai multe ori, tot cu copiii de la școală, în orele de practică, însă rezultatele n-au fost prea concludente, iar proprietarul terenului a refuzat să mai colaboreze. Săpăturile au fost realuate în toamna anului 2013, la inițiativa vicepreșendintelui Consiliului Județean Argeș de-atunci, Constantin Polexe, originar din Lerești, sub supraveghearea specialiștilor din cadrul Institutului Național de Arheologie și ai Muzeului Județean Argeș. Rezultatele n-au întârziat să apară. Pe lângă ruinele termelor romane, arheologii au descoperit numeroase obiecte de o mare valoare istorică.
Două ștampile tegulare de la începutul secolului al II d.H.
Descoperirea arheologică de la Voineşti făcea parte, potrivit specialiştilor, dintr-un lung sistem de apărare împotriva popoarele migratoare, marele val antic Limes Transalutanus, mai cunoscut sub denumirea de Valul lui Traian sau Troianul. În ciuda numelui popular, acesta nu are mare legătură cu împăratul Traian, fiind adus la dimensiunea completă pe vremea lui Septimiu Sever (secolele II – III). El porneşte tot de la Dunăre, dar din zona Teleormanului, şi urmează de departe malul stâng al Oltului, trecând prin Argeş, până la culoarul Rucăr – Bran, spre Transilvania, unde se aflau cele mai multe oraşe romane ale provinciei Dacia. Ultimele săpături efectuate au scos la iveală unele dintre cele mai valoroase obiecte de inventar descoperite până acum la Voinești, și anume două ștampile tegulare. „Prima ștampilă se încadrează cronologic la începutul sec. al II-lea d.H. Ștampila este imprimată pe un fragment de cărămidă cu dimensiunile de 19x6x2,5 cm. Ștampila este în cartuș dreptunghiular incomplet în tabula ansata, lat de 4 cm. (Tabletă cu mânere cu coadă de porumbel. Era o formă preferată pentru tabletele votive din Roma Imperială). Literele sunt înalte de 2 cm, iar inscripția “Leg(io) C(laudia) P(ia) F(idelis)” argumentează istoric prezența la Voinești a legiunii menționate sau a unei subunități a acesteia. Cea de-a doua ștampilă se află imprimată pe o cărămidă fragmentară cu dimensiunile de 12,5 x 10,5 x 2 cm și este în cartuș dreptunghiular simplu, incomplet, lat de 2 cm. Lectura este următoarea: „Coh(ars) (I) Com(magenorum)“. Ca și precedenta ștampilă, și aceasta este datată cronologic la începutul secolului II, d. H. Este o dovadă că termele și castrul de la Voinești au fost construite și locuite de detașamente ale Cohortei I Flavia Commagenorum.”, informează Consiliul Județean Argeș.
În 2019 a fost descoperită o monedă din bronz, din anul 119
Până în prezent, în această zonă au mai fost descoperite fragmente de ceramică, toarte de amforă, cuie fragmente de apeduct, un obiect din metal cu o formă neidentificată, două tuburi (conducte) de plumb, care sunt depozitate la școala din Voinești. De asemenea, au mai fost scoase la suprafață 8 kg de plumb topit, ceea ce demonstrează că lungimea conductelor era mult mai mare sau că fortificația a fost distrusă în urma unui incendiu. În anul 2019, a fost descoperită o monedă din bronz, care datează din anul 119 şi care atestă faptul că romanii erau încă pe teritoriul nostru la acea vreme, deşi istoricii susţineau că se retrăseseră. Moneda din bronz poartă titulatura imperială, iar pe revers se află zeiţa Felicitas, care ţine în mână un corn al abundenţei. De asemenea, se poate citi faptul că Hadrian era consul pentru a treia oară, ceea ce ne duce în anul 119.
Materiale de construcție specifice tehnicii romane
Tot de la Consiliul Județean Argeș aflăm că materialele folosite la construcție sunt specifice tehnicii romane: piatră de colț (calcare și gresii), cărămizi de dimensiuni mari, bine arse, și lianți („opus incertum“ și „signinum“). Resturile tuburilor de plumb, ca și prezența acestui „opus signinum“ par a da indiciul că această construcție sau cel puțin o parte din ea se folosea drept băi („therme“), nelipsite castrelor. În cazul de față, ele s-ar afla în afara castrului. Termele se întindeau pe o suprafață de 300 – 350 de metri pătrați, iar castrul probabil că s-ar fi întins pe o suprafață de un hectar. Castrul roman de la Voinești făcea parte din marele val antic Limes Transalutanus, care a cunoscut extinderea sa maximă pe vremea lui Septimiu Sever (secolele II – III). În Argeș, traseul lui urmează linia castrelor Urluieni – Fîlfani – Purcăreni – Săpata de Jos – Albota – Jidava – Voinești – Rucăr, iar spre Brașov, se continuă cu cele de la Drumul Carului și Cumidava.” Mărturiile arheologice din punctul Măilătoaia, din zona Lereştiului, alături de altele din ţară, sunt în măsură să dovedească, încă o dată, continuitatea daco-romană în acest spaţiu până în faza de încheiere a procesului formării limbii şi a poporului român.
Narcis MANOLE