Magda BĂNCESCU
„Horror”. Este primul cuvânt care i-a venit în minte noului lider al oraşului după o tură a instituţiei, cel dintâi lucru făcut după preluarea funcţiei. Era normal ca primăriţa să inspecteze birourile Primăriei, şi pentru a se pune la punct cu serviciile şi departamentele, dar, mai ales, cu oamenii învăţaţi să fie lăsaţi în plata Domnului. Doamna, în mod cert, nu va tolera trândăveala şi impoliteţea, iar cei fără leac, din cauza vârstei, a educaţiei precare, a neadaptării la ritmul muncii serioase vor plăti. Înlocuitori se vor găsi în secunda doi a eliberării scaunelor şubrezite de şezuturi lăţite de nesimţire. Într-un cadru amical, Elena Lasconi ne-a împărtăşit experienţa primului contact cu atmosfera dintr-o Primărie cu practici arhaice, care dinadins nu exploatează beneficiile internetului în activitatea profesională. Din bun simţ, ne-am abţinut să mustăcim amuzaţi în timp ce, oripilată de stadiul de înapoiere în care a găsit „motorul” dezvoltării Câmpulungului, blocat într-o rugină păcătoasă, primăriţa ne povestea că nici măcar adrese de e-mail nu au compartimentele Primăriei, pentru înlesnirea comunicării între angajaţi! Elena Lasconi vorbea serios, cu consternare, despre stilul bătrânicios agreat de Clubul Pensionarilor, care este Primăria Câmpulung.
Bineînţeles că n-au e-mail-uri! Special n-au e-mail-uri! Păi, unde mai este picanteria dialogului, dacă trimiţi hârţoagele pe „ţeava” virtuală?! De ce se pavoazează năşicile funcţionărese cu ultimele achiziţii vestimentare de inspiraţie China, Turcia sau Polonia ori mândreţile de onduleuri inspirate de anii ’80?! Pe lângă etalarea corcoţăriei de provenienţă orientală, plimbatul hârtiilor de la un birou la altul face să treacă timpul mai plăcut. Mai o bârfă mică, mai o prăjiturică, cafeluţa, „periuţa” şi nu-ţi dai seama când au zburat cele opt ore, altminteri epuizante dacă s-ar elimina din program momentele de socializare între colegi.
Aşa că… dragă Elena… ai grijă cu intenţiile de blocare în birouri a plimbăreţilor agăţaţi de o hârtie, că-ţi crapă colectivul de stres profesional numai auzindu-te! Cum s-o descurca ea, o femeie modernă, obişnuită cu colaboratori după modelul occidental, care tânjeşte după nou, ca şefă peste o cloacă de baborniţe? Cărora le explodează bigudiurile auzind de e-mail! Şi gmail! Cine o mai fi şi ăsta! Să nu generalizăm, că nu e frumos şi sigur sunt în Primărie şi oameni cărora le este indiferent cine este primar, căci ei tot aşa muncesc.
Dincolo de ironie, horror-ul care a marcat prima impresie a „vizitatoarei” prin încăperile instituţiei a atins punctul culminant în podul clădirii monument istoric. „Îngălare” este cuvântul care descrie perfect atitudinea primarilor de până acum faţă de bunul încredinţat de câmpulungeni a-l gospodări ca pe propria casă. Dacă în prima zi a Elenei Lasconi ni s-au părut deplasate feţele plouate ale subalternilor despărţiţi brutal de neaşteptat de Ţâroiu, care îi îndoctrinase pe toţi cu victoria, podul plouat întrece ca gravitate comportamentul mitocan al personalului. Când primăriţa ne-a anunţat că a descoperit piscina moştenită deasupra biroului, am crezut că glumeşte. Nu glumea deloc. Deasupra celor mai importate birouri din Primărie, într-o “copaie” amenajată din folii, prinse astfel încât să reţină apa prelinsă prin acoperişul spart, era loc berechet pentru bălăceală. Şi apă aşijderea! La vederea iazului din pod, primăriţa a dispus ca apa strânsă în bazinul rudimentar, încropit din celofanul legat cu sârmă de stâlpii de susţinere, să fie drenată de muncitorii de la ADP.
Şi nu este singurul loc care-ţi dă impresia că te afli sub cerul liber, acoperişul Primăriei fiind sever deteriorat, din vremea în care Călin Andrei a ordonat o investiţie în faţada imobilului, după zicala „la faţă păpuşă, la dos mătuşă”. Cu ochii plini de imaginea podului „murat”, cu rol şi de ghenă de gunoi pentru deşeurile Primăriei şi ADP-ului, am vrea să-l auzim pe îngâmfatul de Ţâroiu umflându-şi fălcile de lauda: „N-a avut Câmpulungul primar mai bun ca mine!” Nici duşmanilor nu le-am dori aşa primari, care mai aveau puţin şi se trezeau cu mansarda peste ei, la câtă apă a stagnat în ea, cu anii, cu mandatele, cu deceniile.
Nici nu ne-am revenit din şocul dezvăluirilor Elenei Lasconi după inspecţia clădirii, că ne livrează alt motiv de zbârlire a frezei directorul Spitalului, pus de DSP să cumpere la Policlinică până şi linoleum! Scaune şi chiuvete! Impresia că pătrunzi într-o criptă bântuită de fiinţe vii o are oricine este nevoit să intre în imobilul încremenit în timp. Care arăta mai bine în anii înfiinţării sale. Consecinţa băltirii în alcool a creierelor responsabile este lista de cumpărături – multe, nişte „mărunţişuri”, a căror absenţă din rândul dotărilor te lasă mut -, pe care noul manager s-a angajat s-o rezolve.
Dacă n-am fi atât de familiarizaţi cu ambientul, am fi zis c-am nimerit în altă Primărie, primind într-o săptămână două invitaţii la conferinţe de presă. Elena Lasconi a promis transparenţă şi a „livrat” transparenţă, anunţând principalele mişcări ale primei sale săptămâni de lucru: reţeaua de gaz şi noua conducere a Spitalului Municipal, prezentată alături de consilierul său în domeniul sănătăţii. Odată cu pensionarul Ţâroiu şi-au făcut bagajele şi consilierii pensionari ai acestuia, Gheorghiţa Nestor şi Nicolae Ghinea, care câştigau în continuare un ban frumos de la Primărie. Andrei Aron a anunţat că nu va păstra niciun leu din indemnizaţia cuvenită, salariul său fiind donat în contul testelor COVID pentru gravide şi bătrâni, în situaţia în care Spitalul Municipal primeşte avizarea de a funcţiona în sistem mixt. Dacă nu, banii tot la Spital ajung, pentru proiecte de investiţii.