21.9 C
Campulung Muscel
23/07/2024

Chiar dacă situaţia epidemiologică ne-a fost favorabilă, Focu’ lu’ Sumedru, în Dâmboviţa „Da”, în Argeş „Ba”

În toate localităţile muscelene, şi nu numai, ar fi trebuit să se audă, duminică seara, în ajunul Sfântului Dumitru, glasurile cristaline ale copiilor îndemnând oamenii să vină la „Focu’ lu’ Sumedru”, cu mere, pere, nuci, covrigi ori bunătăţi făcute în casă. Zeci de focuri purificatoare ar fi trebuit să se ridice „până la cer”, vestind sfârşitul anului agricol şi al pregătirilor pentru iarnă.

Potrivit tradiţiei, doar aşa oamenii vor avea şi la anul parte de belşug, noroc, sănătate şi bucurie. Situaţia pandemică actuală a determinat autorităţile judeţene să interzică această tradiţie, cea mai veche din zona Muscel. „Cred şi eu în aşa ceva. Pentru noi, copiii, era ca un dat, când venea toamna, toată lumea să fie pregătită pentru „Focu’ lu’ Sumedru”. Pentru mine, a fost şi va rămâne cea mai iubită sărbătoare, alături de cea a Paştelui şi cea a Crăciunului, poate mai iubită decât cea de Revelion, mai ales pentru copii.”, susţine poetul câmpulungean, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Liviu Măţăoanu.

O sărbătoare de peste 2000 de ani

Focul lui Sumedru este o sărbătoare cu un pronunţat caracter funerar. Rădăcinile acestui obicei sunt precreştine şi se regăsesc în celebrarea morţii şi renaşterii, prin incinerare. „Mentalul care se dezvoltă într-o zonă de munte este un mental extrem de puternic, extrem de bine conturat. Mentalul muscelenilor a fost acela de a-şi păstra toate bunurile pe care le aveau, atât cele palpabile, cât şi cele spirituale. Pornind de la tradiţia vestimentaţiei, până la sărbătorile lor. Chiar şi limbajul a trecut aproape neatins. Încă mai avem nişte cuvinte pe care le folosim de foarte mult timp. De pildă, bunica mea nu folosea niciodată cuvântul cartofi, mereu spunea „pecioici”. Nu sunt de acord cu afirmaţia unor etnografi, care spun că are o vechime de 2000 de ani, eu cred că are o vechime mult mai mare, de 2000 de ani vorbim despre creştinism şi, în felul acesta, dacă vedem tradiţia Focului lui Sumedru ca o tradiţie precreştină îmbinată cu una creştină, da, ea este îmbinată din momentul în care a apărut tradiţia cea mai nouă, de acum de 2000 de ani. Dacă ne gândim la tradiţia în sine şi o evaluăm în structura sa obişnuită, în foc, care adună în jurul său o comunitate, pentru a suda comunitatea respectivă, ne dăm seama că este mult mai veche şi excedează creştinismul. Avem foarte multe dovezi, nu avem o teologie laică, în schimb avem istorici, care analizează ştiinţific aceste dovezi ale existenţei civilizaţiilor antice. Este demonstrat faptul că toate religiile stăpânitorilor s-au suprapus pe religiile celor cuceriţi.

În felul acesta, le-a asimilat panteismul şi l-au adus la nivelul celui care a cucerit zona. Creştinismul nu este o cucerire militară, practic, din 313, din vremea lui Constantin cel Mare, a devenit o religie universală, care se întindea până la noi. Creştinismul, devenind o religie universală, a început să se manifeste public. Pentru a şterge tradiţiile vechi din minţile celor cuceriţi, a suprapus sărbătorile creştine pe calendarul sărbătorilor precreştine, pe care le practica, de exemplu, populaţia din zona noastră, daco-romană, încă în amestec în secolul al IV-lea. Încă mai existau daci liberi, de exemplu, în nordul Moldovei sau Transilvaniei, care erau ne-romanizaţi. Anul 300 înseamnă doar câteva generaţii după cucerire, încă existau, în mintea nepoţilor, amintirea bunicilor sau străbunicilor. Ulterior, tradiţiile vechi s-au pierdut şi au rămas doar cele creştine. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, cu tradiţia primăverii, pe care numai în zona noastră o numim Armindeni, probabil aşa s-a numit şi atunci. Aşa a apărut şi anul agrar, care începe de Sfântul Gheorghe, sau Sângiorz şi se termină toamna cu Sfântul Dumitru sau Sumedru. Tradiţia laică a preluat 100% tradiţia bisericească. Anul laic începea la 1 septembrie şi se termina la 31 august. Mulţi nu înţelegeau de ce un document era catalogat într-un an şi altul în alt an, deşi era diferenţă de doar câteva zile între ele”, ne-a transmis Liviu Măţăoanu.

Focul, interzis de SARS-CoV-2

Din păcate, în acest an „Focu’ lu’ Sumedru” a fost interzis muscelenilor din cauza virusului SARS-CoV-2, autorităţile judeţene considerând că această tradiţie e un factor de risc în actuala conjunctură a situaţie epidemiologice (57 de noi îmbolnăviri, duminică, în judeţul Argeş). La vecinii noştri din Dâmboviţa, deşi au înregistrat, tot duminică,  110 de cazuri noi, mai marii lor de la judeţ au decis ca „Focul lui Sumedru, una dintre cele mai vechi tradiţii româneşti, de peste două mii de ani, dinaintea sărbătorii Sfântului Dumitru, se va ţine şi în acest an în satele din partea nordică a judeţului şi Valea Dâmboviţei.” Bineînţeles oamenii ar fi trebuit să respecte următoarele reguli impuse de Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă: „Având în vedere că în perioada următoare se vor organiza o serie de evenimente tradiţionale (Focul lui Sumedru), vă rugăm să atenţionaţi cetăţenii de pe raza localităţii dumneavoastră cu privire la interzicerea arderii de diverse materiale (cauciucuri, plastic), ce conduc la poluarea atmosferei. Menţionăm totodată că arderea cauciucurilor constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă, potrivit depoziţiilor art.16, alin. (1) lit. a) din HG nr. 170/2004, privind gestionarea anvelopelor uzate.

Totodată, în urma întâlnirii Comitetului Local pentru Situaţii de Urgenţă, s-au stabilit o serie de măsuri ce trebuie respectate, după cum urmează: se recomandă evitarea aglomerării în locurile publice; se vor împărţi numai produse ambalate; persoanele care vor împărţi produse ambalate vor purta obligatoriu mănuşi chirurgicale; se va păstra distanţa socială; purtarea măştii de protecţie este obligatorie”, se arată într-o informare emisă de Prefectura Dâmboviţa.

„Pandemia ne-a lovit pe toţi la fel”

Poetul Liviu Măţăoanu, fost colaborator al mass-media locale, consideră că o sărbătoare anulată dăunează grav culturii unui popor.„Pandemia va afecta sărbătoarea. Orice an în care nu se ţine un Foc al lui Sumedru este o mare tristeţe pentru noi. Ceea ce s-a făcut la Măţău a avut o rezonanţă naţională foarte importantă. Cu părere de rău o spun, dar, de multe ori, această rezonanţă a fost post-factum. Relaţia cu presa ar trebui făcută cu o săptămână înainte de foc. Dacă apar ştiri la televiziunile mari că aseară a avut loc Focul lui Sumedru, nu ajută foarte mult zona locală. Ea trebuie anunţată cu mai mult timp înainte. Sunt foarte multe persoane interesate de acest fenomen, de la micii producători care vor să îşi vândă produsele artizanale, până la oameni din toată ţara. Acolo unde este anulată, memoria sărbătorii este afectată şi ar trebui suplinită prin alte acţiuni culturale din zonă. E păcat să se piardă, astăzi facem mai puţin, mâine nu o facem, răspoimâine avem nevoie de zeci de autorizaţii şi se pierde. Cine este responsabil pentru asta? Pandemia ne-a lovit pe toţi la fel. Dar, felul acesta de a îndeplini atâtea norme, ca să ţii o sărbătoare, este aberant. Pot spune de instituţii responsabile de dispariţia acestei sărbători, în curând şi, din păcate, o să ne punem această întrebare: Care sunt cauzele?”, se întreabă, nu ştiu dacă retoric, Liviu Măţăoanu. Alex BARBU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!