Spre deosebire de alţi colegi primari care au mari probleme cu încasarea taxei de gunoi de la cetăţeni, la Poienarii de Muscel, Ion Banzea a fost ferit de datoriile consătenilor. Asta şi pentru că s-a ţinut de capul lor să achite ceea ce datorează Primăriei, care le asigură serviciul de salubritate. Dacă are o tristeţe pricinuită de acest domeniu care echivalează cu aspectul îngrijit al localităţii, aceasta este următoarea: încă are în localitate destui cetăţeni care, ştiind că maşina operatorului Financiar Urban nu preia „deşeul greu”, adică resturile provenite din construcţii, mobilă şi electrocasnice vechi, decât contracost, separat de gunoiul menajer, zonele ferite se umplu de ceea ce prisoseşte în gospodărie. Şi-ar mai fi ceva. Chiar dacă pun în pubela ridicată de la poartă de muncitorii operatorului de salubritate gunoi din categoria celui interzis, greutatea lui se reflectă în factura emisă Primăriei. Iar Primăria, la rândul ei, impută suma populaţiei.
De la o factură de 25.000 lei, a ajuns la 12.000 lei
Potrivit primarului Ion Banzea, ridicatului gunoiului devine o daravelă consumatoare de timp şi energie, ca să le explice oamenilor să nu mai îngreuneze pubelele, căci greutatea costă. Faţă de alte vremuri în care conţinutul tomberonului era deşertat în utilaj, indiferent că avea şi moloz printre resturile menajere, în prezent, lucrătorii simt la mână când ridică pubelele dacă sunt încărcate cu bucăţi de zidărie. „Noi recuperăm banii pentru taxa de gunoi, n-am avut probleme. Tot de la om porneşte şi tot trebuie urmărit. Omul nu duce numai gunoi menajer. El spune: eu, dacă ţi-am plătit la Primărie, scot de toate în drum. Nu scoţi de toate, pentru că-l plătim la kilogram. Mie îmi pune maşina de gunoi pe cântar şi, în funcţie de câte kilograme duc, atât e factura. Ajunsesem într-un timp la o factură de 250 de milioane de lei vechi pe lună. În zece luni, erau 2,5 miliarde. De unde să plăteşti? Am stat de vorbă cu cetăţenii şi le-am spus: dacă nu vreţi să plătiţi 6 lei de persoană, cât este gunoiul la ora actuală, veţi plăti 10. Dacă sunt zece care nu sunt corecţi, de ce să ne taxezi şi pe noi pentru aceia?!, s-au plâns cei în regulă. Atunci, am dat un om de la Primărie şi i-am spus: acolo unde găseşti altceva decât gunoi menajer, nu-l iei. Sau mi-l notezi pe hârtie. Şi atunci nu-l mai plăteşti cu 6 lei, ci cu 10 lei. Atunci, omul s-a speriat. Şi a început să scadă gunoiul. Am ajuns la 100-120 de milioane. Uşor-uşor, mai uită, dar le aducem aminte.”, ne spunea de curând primarul Banzea.
Edilul comunei ne spunea că lumea încearcă să predea muncitorilor de la salubritate până şi iarba cosită în grădini, deşi materialul de compost poate fi rezolvat de fiecare, în propria gospodărie. „Toţi de la ţară ştim foarte bine că bătrânii noştri făceau în spatele grădinii un ţărculeţ împletit din nuiele şi acolo depozitau de toate. Noi am uitat şi le scoatem pe toate la stradă. Strică o sobă de teracotă şi toate resturile le scot şi le bagă în tomberoane. Sunt periculoase şi pentru maşina de gunoi, că o distrug. Atunci când erau tomberoanele acelea mari, oamenii nu ştiau ce e în ele şi le răsturnau. Pe acestea mici trebuie să le ia oamenii, să le salte şi le simt când sunt grele. Am mai avut discuţii cu ei şi chiar m-am certat cu prieteni buni, dar nu-l plătesc eu. Eu zic că oamenii trebuie să se civilizeze, nu s-o ia invers. Mai sunt locuri mărginaşe, unde nu te gândeşti la ce ai putea găsi. Trece un pârâiaş prin spatele grădinii lui, nu ai acces acolo, căci este grădina lui şi de o parte, şi de alta, şi el umple locul cu de toate. Când vine valea mare, ţi le scoate în stradă. Atunci, îl depistezi. Apoi mai facem şi controale. O fi la tine în grădină, dar n-ai voie să le pui acolo.”, mai spunea primarul Ion Banzea.
A scăpat de asistaţi, punându-i din ce în ce mai mult la muncă
Că a venit vorba de curăţenie, serviciu pe care primarii de la comune şi-l asigură şi cu ajutorul nevoiaşilor care încasează ajutorul social. La Poienarii de Muscel, de la 150 de dosare, câte a găsit când a preluat funcţia de primar, Ion Banzea a ajuns la performanţa de a rămâne cu 15! „Eu i-am pus la muncă. Până să aduc utilaje în comună, făceam şanţurile la alimentarea cu apă cu ei. Formam o comisie dintre săteni şi puneam fiecare cetăţean să dea 2 lei pentru săpat, dacă trebuia să sape 20 de metri. Restul recuperam cu oamenii de la ajutorul social. Când îi spuneam: tu primeşti 2 lei de metru, ai 20 de metri, sunt 40 de lei. Când veneau cu toată familia, mă certam cu ei pe şanţuri ca să le dau mai mult. Când am băgat apa pe Pârşeni, în două zile, au săpat doi kilometri şi ceva. Apoi am început cu ei curăţirea şanţurilor. Dacă pe om îl stimulezi, vine la lucru. Unii dintre ei au renunţat, s-au dus pe afară. S-au descurcat, căci vin cu maşini, cu bani, construiesc case, cumpără terenuri. Atâta timp cât nu primim adrese că au făcut nu ştiu ce minuni pe acolo înseamnă că au muncit. Mai avem foarte puţini. Jumătate vin la lucru, jumătate sunt scutiţi medical. Iar cei care vin la lucru sunt în vârstă, au peste 50 de ani, nu-i mai angajează nimeni, se târăsc pe lângă noi.”, a încheiat primarul de la Poienarii de Muscel. Magda BĂNCESCU