Masivul Iezer-Păpuşa este unul dintre cele mai spectaculoase zone apreciate de către montaniarzii din toată lumea pentru peisajele deosebite şi pentru unicitatea de poveste. Aici şi în zona Leaota, în anumite zile din an, înfloreşte Rhododendron, cunoscut ca bujorel de munte, specie protejată în România, iar apariţia acestor superbe flori este foarte rară.
Numai că unii turişti rup florile, iar alţii, pur şi simplu, scot plantele din rădăcină. După ce a apărut pe Facebook o fotografie cu o femeie, care ducea într-o mână o tufă generoasă de bujorel de munte, Salvamont Argeş a postat un mesaj dur la adresa acesteia: „Reamintim troglodiţilor că bujorul de munte e specie protejată şi se iau amenzi grase la buget. În plus, NU se poate răsădi. Tufele distruse de bipedul din imagine au cel puţin 30 de ani şi se vor usca imediat… În ciuda legendelor, ceaiul de bujor nu mai scoală nimic, în plus, planta fiind hepato-toxică.”
La aceste acte de vandalism a reacţionat şi şeful Salvamont Argeş, Adrian Sănduloiu, care a transmis: „În perioada asta, când e bujorul înflorit, este o adevărată invazie a vandalilor, că nu am cum s-o numesc altfel, la cules, la smuls, lucru care nu face altceva decât să diminueze suprafeţele care sunt populate de Rhododendron şi acesta să fie înlocuit în timp de ienupăr. Dacă eu, atunci când eram puştan şi mergeam pe munte, îmi amintesc versanţi întregi roşii, culoare datorată bujorului de munte, acum este, pur şi simplu, invadat de ienupăr, mai sunt doar pâlcuri, şi va dispărea în condiţiile în care planta asta, ca multe altele din zona alpină. În zona de gol alpin sunt foarte multe plante protejate, care sunt trecute în Cartea Roşie Naţională, şi ruperea, recoltarea constituie nu numai contravenţie, ci chiar infracţiune. Infracţiune înseamnă, pentru cine nu înţelege, închisoare. Serviciul Salvamont, aflat în coordonarea Consiliului Judeţean Argeş, este una dintre unităţile de elită pe ramură, cu numeroase parteneriate, chiar şi în afara graniţelor tării, tocmai datorită dăruirii cu care se ocupă de salvarea vieţii multor semeni accidentaţi pe munte, dar şi pentru crearea infrastructurii indispensabile celor care iau la picior cărările montane. Tocmai de aceea a sancţionat dur actele de distrugere voită a florei protejate.” “E.M.”