Un sat terorizat de o adunătură de haimanale care orăcăie şi se pun cu bolovani pe casele localnicilor
De mai bine de un an şi jumătate, o bună parte a satului Vlădeni, o aşezare populată preponderent de comunitatea etnică a Mihăeştiului, suferă din cauza unei găşti de derbedei gălăgioşi şi violenţi. Noapte de noapte, şi vecinii români, dar şi confraţii romi ai părinţilor golanilor de 11-16 ani nu pot pune geană pe geană, fiind ţinuţi treji de hărmălaia dublată de o distracţie absurdă. Copiii şi adolescenţii, adunaţi într-o ceată consistentă, se amuză spărgând geamurile caselor, cele mai multe gospodării căzute atacului huliganilor trecând cu repetiţie prin ploaia de bolovani. Sătui de distrugeri şi de chilomanul nocturn, care îi împiedică să meargă la serviciu odihniţi, păgubiţii s-au adresat redacţiei noastre şi ne-au solicitat prezenţa în sat, pentru a ne arăta urmele provocate de vandalii locului. Ţigănuşii nu ţin cont cine sunt „victimele”, făcând prăpăd atât în curţile românilor, cât şi în ale celor de acelaşi sânge. Aceştia din urmă au case noi şi impunătoare, în care au băgat bani, nu glumă, făcuţi în străinătate. Vilele le tentează mai mult pe haimanalele care ţin satul în picioare, orăcăind şi făcând praf ferestrele bieţilor oameni lipsiţi de apărare. Vineri, când ne-am deplasat la Vlădeni, prejudiciaţii, majoritatea vârstnici, terorizaţi de progeniturile romilor, ne-au arătat daunele provocate de „proiectilele” găsite pe marginea drumului.
Pregătire pentru statutul de puşcăriaş: sparg geamuri, ţigle, uşi, scândurile punţii şi ţintesc chiar şi oameni
Liderul grupului de reclamanţi, deocamdată, fără calitate oficială într-un demers la Poliţie, este Constantin Purdel, consilier local la Mihăeşti, care are motive de supărare pe unii dintre vecinii minoritari. El şi proprietarii de gospodării amplasate la „capul satului” – capătul dinspre Câmpulung – sunt într-o minoritate numerică, prin comparaţie cu etnicii, care ar fi de două feluri: 20 şi ceva de familii de rudari şi încă o „naţie”, despre care românii locului susţin că sunt ţigani, nu rudari, în jur de 70 de familii. Vlădeni, care nu figurează între cele şapte sate ale comunei, fiind cătun, este destul de întins şi poziţionat paralel cu DN 73, pe partea dreaptă, spre Piteşti. În vechime, nu erau decât şapte-opt case ţigăneşti, însă, după înmulţirea romilor, şapte-opt au rămas românii. Vlădeni, în care o mânuţă de români convieţuieşte alături de o colectivitate de etnici copleşitoare, nu este singura aşezare cu probleme sociale. Mihăeşti mai are un sat, Rudeni, în care predomină dependenţii de ajutorul statului.
Revenind la scena acţiunii barbare de la Vlădeni, sătenii ne-au povestit că n-au trăit rău cu vecinii romi. Până în urmă cu un an, de când câţiva copii, scăpaţi de sub controlul părinţilor, umblă creanga pe uliţă, în creierii nopţii, dedându-se la toate nebuniile. De la zbierăte, înjurături, râs prostesc, îmbrânceli, până la hârjoane erotice, în cazul adolescenţilor, care îşi domolesc hormonii pe la porţile unor vecini de-o seamă cu bunicii lor. Lumea nu mai suportă ţipatul, înjuratul şi împreunatul la gardul lor, deşi manifestările primitive descrise nu sunt tot răul suferit. Spre amuzamentul puşlamalelor care bântuie noaptea dintr-un capăt într-altul al satului, ferestrele şi acoperişurile caselor şi fânarelor au devenit ţinta bolovanilor, care fac ţândări tot ce se află pe traiectoria intenţionată către bunurile localnicilor. Pensionarii ne-au dezvăluit că între spărgătorii de geamuri au loc întreceri soldate cu devastarea proprietăţilor din capătul „românesc” al aşezării. Concursul de făcut zob geamuri n-are vreo motivaţie discriminatorie, căci şi confraţii lor suportă acelaşi tratament. Altfel spus, golanii nu ţin cont că sparg la români sau la ţigani, la case locuite sau la case părăsite.
Copiii au învăţat să ameninţe cu moartea
„Nu am ură pe ei. Noi n-am avut niciodată conflicte cu ei. Dar de un an, doi, până la ora unu-două noaptea, nu ne lasă în pace! Chiuie, aruncă cu bolovani, ca să ne spargă intenţionat geamurile. Dacă oamenii s-au luat după ei, ca să le spună să înceteze, s-au pus cu bolovani pe ei.”, spunea Costel Purdel, care periodic suportă tortura nesancţionată. La fel, vecinii de peste drum, unde primitivii, după ce s-au distrat azvârlind pietre în ţiglă şi antena tv, l-au luat în colimator şi pe proprietarul casei. „Au aruncat cu bolovani în mine şi mi-au spus că mă prind şi mă omoară. Eu vin la casa părintească, dar mi-e frică să mă mut aici. Acum, am stat două nopţi. Aruncatul cu bolovani e pe „concurenţă”. Fac concurs care ocheşte mai multe. Aş vrea să vă spun ce fac, dar mi-e ruşine de dumneavoastră. Se strâng cu fete şi fac fel de fel de porcării.”, a continuat Sandu Spiridon, care şi-a protejat cu plasă ochiul care „le face cu ochiul” huliganilor de pe stradă. În alte locuri, după placajele fixate peste golurile rămase fără geam îţi dai seama de divertismentul penal al găştii.
Au confirmat distracţia periculoasă mai mulţi dintre cei ochiţi de cataroaiele aruncate peste gard de odraslele ţiganilor, nepăsători că pot băga pe cineva în pământ nimerindu-l în cap. Rămaşi fără ferestre – unii, şi fără uşi – de mai multe ori, după ce au reparat stricăciunile, cei aleşi cu daunele au încercat să se înţeleagă cu părinţii copiilor, dar n-au avut cu cine. Păi, a fost vreunul prost să recunoască fapta odraslei?! Duminica trecută, Constantin Purdel a alertat Poliţia, prezentă în sat într-un număr de cinci agenţi, împreună cu şeful de Secţie de la Schitu Goleşti, dar trecerea reprezentanţilor legii n-a oprit vandalismele nocturne ale infractorilor minori. „Dacă veniţi seara, n-aveţi loc să treceţi pe drum de ei! Se strâng şi câte 30-40”, mai ales când localnicii au musafiră ţigănimea de la Schitu. Sătenii au câteva ore de linişte până la ora prânzului, când făptaşii fără buletin se odihnesc, ca să capete energie pentru următoarea noapte albă, cu debandada aferentă. „Jumătate dintre ţigani sunt de partea noastră, căci distrug şi la ei. N-am pretenţie la ei să-mi dea vreun leu, doar să înceteze. Nu mă aşteptam să nu-mi spargă şi maşina.”, ne spunea Constantin Purdel în timp ce ne arăta resturile de sticlă împrăştiate prin camera cea bună, fereastra distrusă şi pietroiul care a plonjat prin geamul distrus. Pagube similare şi la familiile Balcă şi Pană şi la mai multe care suportă această hărţuire continuă.
Oamenii cer Poliţiei să facă patrule în fiecare noapte
Consilierul Purdel a profitat de mandatele obţinute începând cu anul 2000 şi şi-a ajutat satul să beneficieze de alimentare cu apă, iluminat public, o punte de legătură cu principala şi, în curând, reţea de gaz. Iar el se alege cu geamuri sparte şi insomnii pricinuite de vacarmul bezmeticilor nestăpâniţi de părinţi. O asistată social beneficiază de acest drept, cu condiţia ca ea şi familia ei să repare puntea de câte ori se strică. Şi se strică de câteva ori pe săptămână, de mai bine de un an. Femeia, al cărei soţ înlocuieşte şi de două-trei ori pe săptămână scândurile sparte, ne-a rugat să n-o expunem în cadrul reportajului, căci a încasat o dată bătaie de la mama unuia dintre puştii care nu ne-ar mira să încerce şi experienţa puşcăriei. Motivul: de ce pâră la Primărie isprăvile fiului? Autorii sunt aceiaşi barbari bine crescuţi fizic, cărora nu le dai 10, 11, 12 ani, care fac praf elementele căii de trecere. Pur şi simplu, le produce satisfacţie să vadă cum cad în gârlă bucăţile de lemn sparte cu piciorul. Nefiind iluminată, vă daţi seama la ce pericol este expus cel care o traversează noaptea! Se schilodeşte pe viaţă făcând pasul în gol! Această punte de 180 de metri este frecventată destul de des de sătenii care scurtează distanţa atunci când merg la Câmpulung, la dispensarul comunei, având ieşire la Furnicoşi şi Lăzăreşti.
N-au rezistat iureşului descreierat nici băncile din afara curţilor. Obrăznicia merge într-acolo încât îşi fac nevoile la porţile oamenilor, pentru ca aceia care pleacă, dimineaţa devreme, la serviciu să calce în mizeria lor. Încheiem prezentarea necazurilor susţinute de dovezi destule cu apelul păgubiţilor către poliţişti, de a trece, în fiecare noapte, prin Vlădeni, ca să descurajeze atacurile puştimii dezlănţuite. Magda BĂNCESCU