Magda BĂNCESCU
Dacă, după week-end-ul exagerat de relaxat, nu se îmbolnăveşte lumea pe capete, înseamnă că e „apă de ploaie” COVID-ul acesta. Cel puţin, versiunea pentru România, diferită de cea care a lăsat câteva state europene fără populaţia de vârsta a treia. „Standardul pentru Est”, adică produse „îndoite”, pentru ţările foste comuniste, pare că s-a aplicat şi în cazul virusului care, la noi, a ajuns sub o formă mai moale, neluată, oricum, în serios de populaţia revărsată masiv pe străzi, după ridicarea restricţiilor. Câtă forţă va căpăta coronavirusul şi la noi, vom vedea după cele trei zile de „libertate”, în care municipiul n-a făcut notă discordantă cu restul ţării, la capitolul nepăsare pentru propria sănătate. A ieşi la plimbare, cu sutele, în acelaşi timp, într-un oraş strâmt ca al nostru, denotă iresponsabilitate şi va avea drept consecinţă, uşor de intuit, îmbolnăviri pe bandă. Nu trebuie să ne amăgim că nu se vor infecta mult mai mulţi ca până acum, căci pericolul este real, este serios şi mult mai crescut decât în starea de urgenţă, când am fost ţinuţi în case.
Pe 15 mai, în ziua în care se sărbătoreşte, poate nu ştiaţi, Ziua Internaţională a Familiei – sărbătoare valabilă şi în România -, Câmpulungul a arătat ca o mare familie nedistanţată. Căci şi să fi vrut să te depărtezi de frecuşul dătător de fiori reci, gândindu-te câţi infectaţi asimptomatici, nepurtători de mască, te „şterg” şi pe dreapta, şi pe stânga, n-aveai unde. Poate sărind în calea maşinilor, având de ales între a fi terciuit sub roţi ori a te lăsa împroşcat de stropii posibil contagioşi proveniţi din puhoaiele revărsate pe trotuare. Întreaga zi de vineri… greu de crezut că a rămas cineva în casă – sau în comunele învecinate -, judecând după mulţimile agitate din cartiere şi centru.
Om lângă om, aşa s-a circulat pe trotuarele şi aleile subdimensionate, unde simţeai în ceafă respiraţia celui din spate. Şi asta din cauză că foarte mulţi, prea mulţi, renunţaseră la mască, deşi în peticul acela anemic peste gură şi nas stă o brumă de nădejde că expunerea nu este totală. Mai cu seamă când tovarăşii de promenadă strănută, tuşesc, răcnesc şi scuipă, manifestări lesne de observat, zilele trecute, în toate direcţiile, la prostimea convinsă că infectările cu COVID sunt braşoave. La vederea faunei cu saliva plescăită în nările nefericiţilor dornici de o gură de aer proaspăt, ne încearcă un regret profund după străzile pustii şi liniştea binefăcătoare a stării de urgenţă. Aia era relaxare, nu foiala cu nerv a unor cetăţeni care nu-şi pot ţine secreţiile la purtător, ieşiţi cu grămada în public. Nu maxim trei „bucăţi” per grup, cum încearcă să convingă „dobitoacele” naţiei oficialii care gestionează pandemia şi care, probabil, în acest moment, fac nişte costuri estimative ale pagubelor destinderii.
„Noroc” că, din această săptămână, conform previziunilor optimiste ale noului manager al Spitalului Municipal, va fi pus în funcţiune laboratorul de testare COVID-19, amenajat, în timp record, la etajul unei clădiri din incinta Industrialului de sus. Fiindcă l-am adus în discuţie pe Andrei Aron, mandatul său interimar – care sperăm să rămână permanent – se prelungeşte pe durata stării de alertă. Înainte de a-i fi semnat ordinul de prelungire, se pare că politicienii de la mai multe partide au tras sfori la centru, pentru a fi repus în funcţie preferatul PSD, Alexe, în timpul căruia s-au îmbolnăvit zeci de cadre medicale. Mişculaţiile ordinare ale unor relicve ale fostului regim, frământate de impunerea unor amatori în funcţii, nu de protejarea populaţiei, într-o situaţie de o gravitate nemaitrăită, au eşuat, prin urmare, continuăm cu Aron. Repetăm, bine ar fi să continuăm cu el şi după trecerea pericolului, căci ni s-a acrit de bătrânei plictisiţi în funcţii ale căror responsabilităţi îi depăşesc.
Revenind la „marfa” pentru laboratorul COVID, intuim că prima realizare a lui Aron – asta e, el este directorul care îl pune în funcţiune – nu va duce lipsă de „clienţi”, după marea hoinăreală din zilele îngrijorător de relaxate, în care Poliţia şi Jandarmeria s-au limitat la a contempla „clocotul” stradal. Să dea Domnul să ne înşelăm, deşi nu credem că greşim când afirmăm că infectările vor lua avânt la Câmpulung, unde oamenii stau „buşon la buşon”, fără a purta măcar mască. Chit că nu e obligatorie în spaţiul public, nu strica să fie. Probabil, aţi văzut la jurnalele de ştiri naţionale că în judeţul Maramureş, pentru a limita proporţiile dezastrului ce va urma, pe fondul convieţuirii cu virusul, s-a impus obligativitatea protejării feţei şi în spaţiul public. Dar acolo civilizaţia a ajuns la alt nivel, cu care noi, în Muscel, nu ne putem compara. Dacă o puzderie de „literaţi” cu BAC-ul picat ne lasă mesaje insultătoare în subsolul articolelor despre situaţia la zi a infectărilor în Argeş şi Câmpulung, care, după mintea lor, au drept scop a vinde ziarul cu senzaţionalul, nicidecum a face lumea să caşte ochii pe lângă cine trece şi la ce distanţă.
Poate tânărul director al Spitalului, pe capul căruia vor pica viitorii îmbolnăviţi, să le sugereze prefectului şi primarului dispunerea unei măsuri similare. Căci nu strică să fim prudenţi până ne lămurim de ce e în stare COVID-ul acesta, când potenţialele sale victime profită din plin de temperaturile estivale, vânturând praful târgului. Poate să-l convingă pe Soare, care este din generaţia lui. De Ţâroiu ne îndoim, de vreme ce nici el nu dă un exemplu de precauţie, purtând cum trebuie accesoriul cu rolul lui, accentuat de majoritatea epidemiologilor lumii. Vineri, la Câmpulung, s-a consumat un moment „inaugural”. Primarul Ţâroiu, alături de directorul Pătru, de la ADP, a tăiat – să nu râdeţi, căci şi noi facem eforturi să nu pufnim în râs – banda avertizoare care oprea accesul în Grădina Publică. În loc să taie panglica inaugurală a podului de la Apa Sărată sau a investiţiei în Piaţa Primăriei, candidatul Ţâroiu, care trebuia să fie, în mai, în plină campanie electorală, şi-a stins dorul mânuirii foarfecei retezând ce a putut. La vederea imaginilor filmate cu edilul executând gestul electoral, lumea l-a certat, o dată, că poartă masca la bărbie, mai cu seamă că are 67 de ani, a doua oară, că n-a construit nimic, ca să aibă motiv de inaugurare.