Târgul a vuit de o veste pe cât de surprinzătoare, pe atât de tragică. Se vorbea, mai mult pe şoptite, de moartea unui patron cu stare din urbe. Omul era cunoscut ca fiind vesel şi amabil, iar afacerea lui aducea bucurie multora, pentru că avea un local select aflat la margine de Câmpulung. Aşa că vestea i-a uluit pe mulţi. Cum de morţi, numai de bine, se tot vorbea de mărinimia omului, de cât de serviabil era cu clienţii, de mesele îmbelşugate organizate cu diverse prilejuri. Asta până în ziua în care patronul a fost văzut la volanul maşinii sale, zâmbitor, mergând prin oraş. Mai vesel ca oricând. Omul a aflat cu stupoare despre zvonul macabru care circula pe seama sa. Cât despre zvonaci, ar fi vorba de „concurenţă”. Supăraţi foc pe succesul colegului de branşă, l-au „omorât” niţel, să-i facă un rău. Tot răul spre bine, însă. Se zice că astfel „i-ar fi murit moartea” şi că asta vesteşte numai bine.
Fără noroc
O domniţă din târgul nostru, care s-a învârtit pe unde trebuia, a aflat că ar putea să-şi ofere serviciile unei firme cunoscute. Pe o uşă era lipită o foaie, pe care erau trecute condiţiile de angajare în funcţia bănoasă. Fata şi-a dat seama că ea va fi aleasă, fiindcă a regăsit pe bucata de hârtie toate calităţile ei. S-a pregătit asiduu şi, într-o dimineaţă, a ajuns într-un birou luxos, în care trei domni şi o doamnă le priveau insistent pe pretendente. Într-un târziu, a început testul şi tânăra noastră a avut neşansa să nu pice pe subiect. Ea nu a răspuns la nicio întrebare. Văzându-se respinsă, a început să plângă şi să reclame că acel concurs nu a fost corect şi că toate celelalte candidate aveau o pilă pusă de cineva de sus. Trei zile, a jelit juna că nu are noroc, deşi nu arată rău, după care s-a consolat cu ideea că a pierdut o bătălie, nu întreg războiul. Musceleanul de pe bulevard