Pledoaria doctorului Silviu Mănescu în favoarea protejării patrimoniului arhitectural, printre puţinele calităţi ale Câmpulungului ce-i pot asigura viitorul, s-a lovit de urechile de „beton” ale unor autorităţi inculte, nepăsătoare de valoarea moştenirii primite pe mână. În acest mandat, consilierului liberal, prea puţin auzit în Consiliul Local, nemaiavând loc de poluarea fonică a colegilor de partid, i-au aparţinut, poate, cele mai pertinente intervenţii despre obligaţiile prioritare ale autorităţilor. Şi anume dispunerea de urgenţă a măsurilor de salvare a caselor de patrimoniu, care, în oraşul nostru, încă sunt în picioare şi ne deosebesc de localităţi urbane „fade”, estetic vorbind, cum este Mioveni, de pildă. În toţi aceşti patru ani trecuţi, dr. Mănescu a vorbit la pereţi, căci capetele de piatră aflate nemeritat la conducerea Primăriei aveau alte planuri cu fabricantul de betoane câştigător al licitaţiilor vizând amenajări de zone-monument istoric. Aşa cum sunt Piaţa Primăriei şi Bulevardul „Pardon”, pentru care există planuri la fel de periculoase precum cele conturate în jurul Primăriei: betonare şi asfaltare, căci la asta se limitează gusturile unor politicieni ignoranţi.
Şefii Primăriei au respins vehement ideea lui Mănescu de a reconstitui, măcar în parte, sub forma unui muzeu în aer liber, morile de altădată
Medicul Silviu Mănescu şi-a mai răcit gura o dată şi la dezbaterea bugetului local, propunând – aşa cum a mai făcut-o şi la unica dezbatere publică despre Planul de Urbanism General al Câmpulungului – reconstituirea, în parte, a unor simboluri ale trecutului, care dădeau particularitate târgului de odinioară. Morile, de pildă, recreate pe anumite tronsoane, ar putea da naştere unui muzeu în aer liber, dacă tot visăm la o localitate turistică, interesată să se dezvolte cu ajutorul vizitatorilor. Cărora trebuie să ai ce le arăta. Viziunea doctorului despre un viitor în care Câmpulung apare în rând cu oraşele istorice ale ţării este incompatibilă cu neputinţa unor autorităţi cu ochii după câştig rapid. Câştigul lor, nu câştigul oraşului, pentru care nu se întâmplă nimic, de vreme ce liderii săi nu-şi propun nimic.
Ideea lui Mănescu despre posibilitatea reconstituirii parţiale a unui capitol al istoriei locale, pentru a evidenţia îndeletniciri de odinioară ale orăşenilor, a fost respinsă categoric de conducerea Primăriei, pe motiv că locul morilor este ocupat de alte construcţii. Cum sunt în centru BIG-ul cu Notariatul, Kaufland sau Service Lupu. Noi ştim foarte bine că şi dacă amplasamentul era disponibil, propunerea tot pica şi poate că e mai bine aşa, căci cine ştie ce catacombe din beton erau comandate partenerului cu afaceri în domeniu.
Iată, totuşi, cum a stimulat Mănescu nostalgia celor care, asemenea lui, făceau baie la moară, la Teşileanu. „Şi mie mi se pare că acel şir de iazuri care foloseau şi pentru gater, şi pentru darac, şi pentru alte activităţi, din punct de vedere istoric, este important. Din punct de vedere al funcţionalităţii, n-are nicio relevanţă, dar dacă dorim ca oraşul nostru să devină unul turistic, în care să arătăm, pe lângă calitatea istorică, arhitecturală, poveştile oraşului nostru, ar putea fi inclus şi acest traseu, ca un muzeu etnografic în aer liber. Sigur, nu putem renova toate morile, aşa cum au fost, dar, într-un anumit segment, cred că ne-am putea gândi să facem ceva care să aducă aminte despre acest fir de apă, care antrena, dădea de lucru şi făcea destul de multe lucruri importante pentru oraş.”, este propunerea doctorului, care ar fi prins la nişte intelectuali iubitori de trecut, valorificat corect, aşa cum s-a întâmplat în toate aşezările cu iz istoric din Europa. Nu e cazul Câmpulungului al cărui spirit boem moare între betoanele turnate de politicieni lipsiţi de cultură, de educaţie şi de bun gust.
Trenul de călători, pe întinderea municipiului, poveste. Deşi n-ar fi greu de realizat
Recomandarea lui Silviu Mănescu a fost lansată în contextul „proiectului de urbanizare, de îmbogăţire, de amenajare a Râului Târgului, coroborat cu P.U.G.-ul” şi cu proiectul de reabilitare urbană, pus în practică, din păcate, într-o manieră dezamăgitoare. Acesta a amintit o recomandare lansată la dialogul despre P.U.G., purtat în urmă cu un an şi jumătate, şi anume organizarea unei artere rutiere, paralele cu calea ferată. „Poate nu e rău să fie şi această arteră rutieră, dar m-aş gândi, în primul rând, să amenajăm din punct de vedere turistic. Calitatea apei este ceva deosebit, nu multe oraşe o au. Oraşul nostru are un râu foarte frumos. Depinde de noi să-l îngrijim, să-l curăţăm şi să-l amenajăm. E important să avem şi microhidrocentrală, pentru că ne aduce o independenţă energetică, ne aduce un plus de bani, o eficientizare, dar asta s-o facem în contextul în care armonizăm partea economică, cu cea energetică şi cea turistică. Ar fi o oportunitate să discutăm mai mult şi despre aceste proiecte.”, a solicitat alesul PNL.
Executivul a plusat cu crearea unei posibilităţi de valorificare chiar a căii ferate, mai cu seamă că rarele curse de marfă nu împiedică un transport local de călători. Nu este prima dată când cei de la Primărie vorbesc despre introducerea unui tren local, cu plecare din Gară sau de la Apa Sărată, de la barieră. Mai mult ca sigur, proiectul trenului local, cu staţii, nu va fi pus în practică, neavând cine să-l pună. Tot aşa cum n-a avut cine să facă parcări subterane sau pasaje subterane, ca să scape centrul de traficul infernal.
„Un metrou de suprafaţă dezvoltă automat o infrastructură, de poduri, podeţe., a apreciat dr. Silviu Mănescu. Într-un fel, se concentrează o parte din activitate pe fluxul râului. Toate terenurile aferente căii ferate devin foarte importante de exploatat. Şi din punct de vedere privat, dar şi din punct de vedere al Consiliului Local. Trebuie să evaluăm toate aceste oportunităţi.”
Apel la conştiinţa unor autorităţi fără conştiinţă
Consilierul liberal a făcut un îndemn la Executiv să trateze cu mai multă consideraţie centrul istoric, ca să nu se repete pe Bulevard jalnica lucrare din Piaţa Primăriei. „Să gândiţi tot ceea ce faceţi în situl urban cu mult mai multă grijă şi cu mult mai mult respect pentru situl istoric, situl de arheologie, pentru că au fost situaţii la reamenajări când nu s-a ţinut cont de asta. Îmi pare rău s-o spun, dar n-a fost consultat arhitect, n-a fost consultat Ministerul Culturii. Este un patrimoniu pe care îl avem şi avem datoria morală să-l păstrăm aşa, avem obligaţia să-l întreţinem şi avem oportunitatea să-l exploatăm. Dacă noi nu înţelegem că avem posibilitatea să exploatăm şi să creăm un oraş turistic, pentru că nu cred că altceva ne permitem, este o şansă ratată. Ca să fie un oraş turistic, trebuie să avem ce arăta. Avem nişte clădiri superbe, care sunt ignorate cu totul, faţadele sunt acoperite de fire şi cabluri, de reclame supradimensionate, stucatura este căzută. Asta este altă urgenţă pe care Primăria s-o ia în considerare când face bugetul local, pentru că aceste clădiri nu numai că trebuie păstrate, dar trebuie renovate. Unele sunt în situaţia de a se prăbuşi. Clădirea Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, după părerea mea, necesită o refacere a structurii ei. Legea patrimoniului ne obligă să facem o urgenţă din bugetarea reparaţiilor acestor clădiri.”, a încheiat dr.Mănescu, fără a înmuia, prin apelul său la protejarea moştenirii arhitecturale, actualii administratori ai unui patrimoniu distrus de incultura lor. Magda BĂNCESCU