Cazul tinerei de 18 ani, din Capu Piscului, care a fost asasinată la scurt timp după ce a depus mărturie într-un dosar de trafic de minori, a apărut din nou în presa naţională. „Ucisă de indiferenţă. Povestea unei fete de 18 ani care a fost asasinată la scurt timp după ce a depus mărturie într-un dosar de trafic de minori.”, este titlul articolului publicat duminică, 16 februarie de libertatea.ro. „Mihaela Miloiu avea doar 15 ani când a fost racolată de traficanţii de carne vie din Câmpulung. Nimeni n-a încercat să o salveze. Nici măcar familia ei, care şi acum se teme de traficanţi. Într-un târziu, fata le-a spus procurorilor DIICOT prin ce a trecut, iar un judecător i-a citit apoi declaraţia. „Nimic grav”, au decis magistraţii. Peste câteva luni, Mihaela a fost traficată în Elveţia, obligată să se prostitueze şi ucisă de un client.
Conform unui raport publicat de Comisia Europeană, 74% dintre victimele traficului de persoane recrutate dintr-un stat membru al UE şi exploatate în altul provin din România. Cazul Mihaelei Miloiu este definitoriu pentru modul în care autorităţile române tratează acest fenomen deosebit de grav. Tânăra a fost traficată timp de trei ani de un clan din Câmpulung, dar procurorii DIICOT au considerat că ea nu este o victimă. Membrii reţelei de traficanţi au fost puşi în libertate de un judecător şi au continuat să-şi exploateze victimele.
În Capu Piscului, morţii sunt îngropaţi în mijlocul satului, în cimitirul din spatele bisericii. De jur împrejurul lui, adunate în căuşul dealurilor, sunt casele oamenilor, cu ferestrele îndreptate înspre cruci, ca într-o mult prea târzie priveghere. Printre morminte, unele vechi şi de-un secol, e un singur sicriu de zinc, iar la capătul lespezii ce-l acoperă arde o lumânare. O dată la câteva zile, mama Mihaelei vine la cimitir şi stă de vorbă cu fata ei, încercând să repare cumva tăcerea şi golul căscat între ele în ultimii ani de viaţă ai adolescentei.
Visa să se facă bucătăreasă
Familia Miloiu locuieşte la marginea satului, în capătul unei uliţe desfundate, pe care trec căruţele dinspre deal. Tatăl Mihaelei, Miloiu Ionel, a lucrat la exploatarea minieră şi e pensionar, iar mama, Miloiu Velica, munceşte la Piteşti. Face naveta zilnic, 40 de kilometri, ca să plătească datoriile în care e înglodată familia. Cei doi mai au un băiat, care locuieşte în curte cu ei.
Mihaela a vrut să scape de sărăcia din satul natal. Când Mihaela a plecat la oraş de pe uliţa din Capu Piscului, nimic nu prevestea ce avea să i se întâmple. Fata de 15 ani fusese admisă la Colegiul „Dinicu Golescu”, unul dintre cele mai bune licee din Câmpulung. Era un elev conştiincios şi absolvise clasa a IX-a cu media generală 7,52, notabil pentru un copil în nevoi. Avea vise mărunte, ca orice copil de la ţară care nu îndrăzneşte să spere la mai mult. „Am o soră care lucrează la spital, la bucătărie. Şi Mihaela îmi spunea că vrea să se facă bucătăreasă. Şi visa să aibă şi ea cândva o familie, pentru că iubea mult copiii.”, a spus mama fetei.
Mihaela făcea zilnic naveta de acasă la Câmpulung. Într-o după – amiază, la ieşirea din liceu, fata l-a cunoscut pe Dafinel, un tânăr de care s-a îndrăgostit până peste cap. Era prima ei iubire, nu mai avusese vreun prieten până atunci.
„Lover – boy”, instruit după manual. Dafinel Boceanu (18 ani) era un „lover-boy”, adică un fel de profesionist în vrăjitul fetelor care, odată racolate, erau puse să producă bani din prostituţie. Să fii „lover – boy” e un soi de job, pentru care trebuie să ai abilităţi şi pregătire. Psihologul Iana Matei cunoaşte foarte bine acest mod de operare al traficanţilor, pentru că din 1998, de când a înfiinţat primul centru pentru minore traficate din România, a cunoscut şi a salvat sute de fete pe care „iubiţii” lor le obligau să se prostitueze. „Au o artă a seducţiei şi au manuale în care-şi fac instruire”, explică Iana Matei. „Ei targhetează, de regulă, fete care au fost abuzate sexual de mici, de tată sau de un membru al familiei. Unul dintre ei spunea că fetele astea sunt mană cerească pentru ei, „o fată din asta o să facă tot ce vrei tu să facă, dar trebuie să fii puţin mai dur decât a fost iniţialul abuzator, iar apoi să fii foarte bun cu ea, ca să îi arăţi dragoste.” E o dragoste toxică, o pânză de păianjen aproape indestructibilă, ţesută în jurul victimei care, fără ajutor din afară, nu are nicio scăpare. Victimele lor sunt fete sfioase, care nu au respect de sine şi încredere. Fata aceea nu ştie ce e dragostea şi, când vine un făt frumos cu buricul de aur şi-i spune „te iubesc, fă”, acela e cuvântul cheie. În sfârşit, a găsit dragostea. Dacă individul ăsta o ia a doua zi şi o scoate pe stradă, la produs, ea se va duce. Pentru că nu vrea să piardă dragostea.”, a continuat Iana Matei, fondator Reaching Out România.
Mama Mihaelei: „Râdea şi zicea că el nu e aşa”
Clanul Boceanu, din care făcea parte şi Dafinel, era renumit în zonă şi atunci, pentru că se ocupa cu cămătăria, şantajul şi cu traficul de femei. După ce l-a cunoscut pe Dafinel, Mihaela „a devenit mai tăcută, mai ascunsă, nu ne mai povestea tot”, mărturiseşte mama fetei. Familia a încercat, cu vorba bună, să o convingă pe fată să renunţe la el. Cu forţa, spun părinţii, nu au încercat să o ţină niciodată departe de Dafinel. „Bănuiam că ea vrea să se ducă la şcoală, n-aveam ce să facem…”, spune mama. „S-o închidem, pur şi simplu, nu puteam. Acum ne pare rău că n-am făcut-o.”
În clasa a X-a, fata s-a transferat la Colegiul Tehnic, un liceu mai slab cotat din Câmpulung. A început să adune absenţe şi a terminat anul cu media 7,5 la purtare. Iar clasa a XI-a a fost un dezastru, Mihaela era pusă să se prostitueze, prin pensiunile din oraş sau din Piteşti, şi nu mai mergea deloc la şcoală. La finalul anului, a avut nota 4 la purtare.
Adriana Nedelcu, director Colegiul Tehnic Câmpulung: „Mai mult, cei de la liceu n-au ştiut să facă nici ei. În vacanţa dintre semestrele clasei a XI-a, Mihaela împlinise 18 ani, aşa că nici Protecţia Copilului nu mai putea interveni. În plus, „legea prevede că învăţământul obligatoriu este de 10 clase, iar mai departe este opţiunea fiecăruia dacă mai vine la şcoală sau nu”, explică directoarea Colegiul Tehnic. În acelaşi liceu învaţă şi D.S. (15 ani), o adolescentă pe care părinţii ei se chinuie de luni să o scoată din mrejele traficanţilor.
Din victimă, Mihaela a devenit martoră
În ianuarie 2016, după ce a împlinit 18 ani, Mihaela s-a mutat la Dafinel, iar prin casa părintească din Capu Piscului mai venea, uneori, doar în vizită. „O păcălise că se însoară cu ea, că o să se angajeze. Ba chiar, într-un timp, a şi lucrat pe-acolo, pe la Câmpulung, o lună parcă. Aşa mi-a spus ea, că eu nu l-am văzut.”, a mai spus Miloiu Velica, mama Mihaelei.
Dafinel nu era un traficant solitar. Fraţii lui mai mari, Elvis (26 ani) şi Alexandru (25 de ani), operau folosind aceeaşi metodă „lover-boy”. Era marcă înregistrată a clanului. La începutul anului 2016, poliţiştii de la Crimă Organizată din Piteşti au intrat pe fir, iar, la 17 martie, fraţii Boceanu au fost arestaţi. În faţa procurorilor DIICOT, Mihaela a declarat că „în urmă cu circa 3 ani, l-a cunoscut pe inculpatul Boceanu Dafinel care, la un moment dat, i-a spus că intenţionează să se căsătorească cu aceasta, însă ar fi bine să aştepte până va deveni majoră”. „Cu toate acestea, la scurt timp, inculpatul i-a propus martorei să se prostitueze, motivând că nu au bani suficienţi pentru nevoile zilnice”, se precizează în rechizitoriul DIICOT.
„La scurt timp” înseamnă că fata avea atunci 15-16 ani şi era o victimă a traficului de minori. Mai mult, la 6 ianuarie 2016, când Poliţia s-a sesizat cu privire la infracţiunile comise de fraţii Boceanu, Mihaela nu împlinise încă 18 ani. Dar procurorii DIICOT au apreciat că ea nu este victimă a traficului de minori, ci doar o martoră. O adolescentă care „a acceptat propunerea inculpatului Boceanu Dafinel de a practica prostituţia, iar banii pe care îi obţinea de la clienţi îi cheltuia împreună cu acesta”, după cum susţin procurorii. Care pe Dafinel l-au acuzat, în cazul Mihaelei, doar de proxenetism.
Traficanţii de minore, puşi să muncească la Protecţia Copilului
Fraţii Boceanu şi ceilalţi doi intermediari care le procurau clienţi au recunoscut acuzaţiile şi au solicitat ca judecata să se facă doar pe baza probelor adunate de procurori. La 22 iunie 2016, judecătorul Gheorghe Neacşu a decis condamnarea lui Boceanu Dafinel la 3 ani cu suspendare şi punerea lui în libertate de îndată. Boceanu Alexandru a primit 2 ani şi 6 luni cu suspendare, Ciolan Ioan – 2 ani cu suspendare, iar Bucur Mircea – 3 ani cu suspendare. Cu toţii au fost obligaţi de judecătorul Neacşu să presteze „o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile la Inspectoratul Şcolar Argeş sau Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş”.
Singurul condamnat cu executare a fost Boceanu Elvis, pentru că era recidivist şi primise, în trecut, o altă pedeapsă cu suspendare, pentru furt. În martie 2016, E. Elena, una dintre minorele – părţi vătămate în dosarul de trafic, le-a declarat procurorilor DIICOT că „Boceanu Elvis şi Boceanu Dafinel au intenţionat să le scoată din ţară pe ea şi pe martora Miloiu Mihaela, cu scopul ca amândouă să practice prostituţia în străinătate.” La patru luni după ce a fost eliberat din arest, Dafinel şi-a dus planul până la capăt. Mihaela a fost dusă în Elveţia şi pusă să se prostitueze pe străzile din Lausanne. Iar, după doar câteva zile, ea a urcat în maşina unui bărbat care avea să o omoare.
Ultimele zile din viaţa Mihaelei Miloiu, fata traficată şi omorâtă la Lausanne!
7 săptămâni şi jumătate, atât a durat călătoria ei. Capturată de un clan de interlopi din România, care a fost tratat cu indulgenţă de către justiţie, Mihaela ajunsese în Lausanne de la marginea satului Capu Piscului, crezând că trăieşte marea poveste de iubire a vieţii ei. În realitate, era prinsă în capcana unei reţele de trafic de carne vie, iar pentru naivitatea ei şi pentru greşelile altora, fata de 18 ani a plătit cu viaţa.
La câteva luni după ce a dat declaraţie de martor într-un dosar de trafic, Mihaela a fost dusă în Lausanne şi pusă se prostitueze. Fetele racolate prin metoda „lover-boy” trebuie scoase din acel mediu, chiar şi cu forţa, spune Iana Matei, psiholog. La scurt timp după ce a ajuns în Elveţia, fata de 18 ani a fost ucisă de un client francez. Cadavrul ei a fost identificat după an. Familia s-a împrumutat 4.000 de euro, ca s-o înmormânteze acasă. „Iniţial, am vrut să n-o aducem. M-am gândit „mă, de unde să iau eu atâţia bani!””, mărturiseşte mama.
Anchetatorii francezi au venit în satul Capu Piscului, ca să-i înveţe pe părinţii Mihaelei cum să-i ceară daune criminalului. Mihaela fusese racolată de Dafinel Boceanu prin metoda „lover-boy”, un procedeu de aservire totală a victimelor care se îndrăgostesc orbeşte de traficant. „Parcă era drogată”, povesteşte mama fetei. „Poate i-o fi dat ceva… După ce l-au arestat, i-am zis „vino, mamă, acasă”, dar ea tot acolo stătea, în casa lui, şi zicea că-l aşteaptă să se întoarcă.”
Iana Matei, psiholog: „Când vin în centru, ele tânjesc după iubit”
„Dacă e minoră, ea trebuie să fie scoasă din mediul respectiv de cei de la Direcţia pentru Protecţia Copilului. Şi cu forţa, dacă este nevoie”, subliniază Iana Matei. „Pentru că e minoră, iar minorii nu au putere de discernământ. Tu, ca adult, îţi dai seama că ea e într-o situaţie periculoasă, că e vulnerabilă şi o scoţi de acolo şi institui o măsură de protecţie pentru ea, chiar dacă ea o să facă scandal, o să ameninţe…”
Este ca într-un sevraj? „Da, e acelaşi lucru. Pentru că şi dependenţa de sex se creează dacă începi viaţa sexuală de foarte devreme, la 12 – 13 ani, iar cu metodele pe care le au indivizii ăştia apare dependenţa de sex”, spune Iana Matei. „Iar în mintea acestor fete, sexul este asociat cu dragostea.” Procesul de „dezintoxicare” este lung şi anevoios. „În prima perioadă când vin la noi în centru, ele tânjesc după iubit. Ne înjură, ne blesteamă că ne punem în calea fericirii lor, dar le facem consiliere psihologică şi le dăm o şansă să-şi revină”, spune Iana Matei. Poliţiştii sau cei de la Protecţia Copilului îmi spun „dar de ce nu le lăsaţi, doamnă, să facă ce vor?” Şi eu îi întreb mereu: ai un copil acasă şi, nu ştiu, are o criză de nervi şi începe să se dea cu capul de pereţi, de-i sare sângele. Ce faci, stai şi te uiţi la el? Zici: „bine, mamă, dac-aşa vrei tu, e dreptul tău”? Îl iei de acolo şi îl restrângi, până se calmează. Exact aşa faci şi cu fetele astea, le iei din mediul ăla.”
Ultimul apel telefonic al Mihaelei
Mama Mihaelei a stat de vorbă cu reporterii „Libertatea” pe stradă, în faţa curţii. Le-a spus că soţul ei e foarte afectat de moartea fetei şi că el suferă cu inima. Puţin mai târziu, după ce s-a întors din casă, ne-a mărturisit că el a certat-o că a stat de vorbă cu presa. În iunie 2016, fraţii Boceanu au primit condamnări cu suspendare. Puşi în libertate, ei au continuat să-şi exploateze victimele. Părinţii au văzut-o ultima oară pe Mihaela pe 4 octombrie 2016. Era ziua tatălui ei, iar fata a venit acasă, în satul Capu Piscului, ca să-l sărbătorească. Trei zile mai târziu, faţa a fost dusă de clanul Boceanu în Elveţia. „Eu am vorbit ultima dată cu ea pe 16 noiembrie”, îşi aminteşte Velica Miloiu, mama Mihaelei. „Nu ştiu de pe ce şi cum m-a sunat, pentru că întotdeauna ne suna de pe alte numere. Eu nu puteam să o sun, că ea n-avea niciodată un telefon, suna când de pe un număr, când de pe altul. I-am luat eu odată o telefon nou, i l-a găsit el şi l-a aruncat. Când m-a sunat ultima oară, m-a întrebat ce fac, am întrebat-o pe unde e, mi-a zis că e pe la o soră de-a lui Dafinel, că el are nişte surori. Mi-a zis „mai vorbim, te mai sun.”, a continuat Velica Miloiu. N-au mai vorbit niciodată. La două săptămâni după acest apel, Mihaela a fost ucisă.
Presa elveţiană a relatat cazul
Jurnaliştii din Elveţia şi din Franţa au scris zeci de articole despre această crimă. „Mihaela locuia chiar acolo, lângă tine, într-un apartament discret, închiriat într-un cartier popular din Lausanne. Seara, ea şi-a vândut trupul la Sévelin, centrul prostituţiei din cantonul Vaud. Cum a putut ea să moară în atâta indiferenţă?”, se întrebau jurnaliştii de la 24heures.ch. Ei nici nu bănuiau cât de mare e partea nevăzută a aisbergului indiferenţei, în ţara din care fata venise. A fost identificată din convorbirile interceptate ale traficanţilor. În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 2016, Mihaela a urcat în maşina unui bărbat. Cadavrul ei a fost găsit două săptămâni mai târziu, într-o pădure din localitatea franceză Frasnois, aflată lângă graniţa cu Elveţia. Avea 26 de lovituri de cuţit, iar chipul îi fusese desfigurat de lovituri. Ca să o poată identifica, jandarmii francezi au făcut un portret robot 3D pe care l-au distribuit în toată Europa. La începutul lunii decembrie 2016, un trecător găsise buletinul Mihaelei Miloiu, aruncat pe marginea unui drum din Sullens (Elveţia). Alături, pe asfalt, era o pată de sânge. Luni de zile însă, nimeni nu a putut face legătura între această descoperire şi cadavrul găsit la 80 de kilometri depărtare, în Franţa. Mihaela a fost găsită la aproape 100 kilometri de locul unde a fost văzută ultima oară. Poliţiştii din Lausanne aveau în vizor, la acea vreme, o reţea de proxeneţi români. Erau membrii clanului Boceanu. Convorbirile lor erau interceptate, iar traficanţii vorbeau despre fetele aduse în Elveţia numindu-le „vaci” şi se lăudau că unele dintre ele făceau şi 1.200 de euro pe noapte. Când au început să discute între ei despre o tânără dispărută din noiembrie, poliţiştii elveţieni au făcut imediat conexiunea între românca pe care o căuta clanul Boceanu, buletinul găsit şi cadavrul din Franţa. Familia Mihaelei a aflat că fata este moartă abia la un an după dispariţia ei.
Părinţii s-au îndatorat ca să-şi îngroape fata acasă
La sfârşitul anului 2016, părinţii Mihaelei au tot aşteptat ca ea să îi sune sau să vină acasă. „Când am văzut că nu mai dă niciun semn, m-am speriat”, spune Velica Miloiu. Dafinel Boceanu, „lover-boy”-ul care le traficase fata, îi spunea mamei că Mihaela e bine. „M-am întâlnit odată cu el în Câmpulung, mi-a zis că fata face treabă cu maică-sa acasă. Niciodată nu mi-a spus că nu mai ştie nimic de ea”, mărturiseşte femeia.
Prin primăvara lui 2017, mama spune că a mers la Poliţia din Câmpulung, ca să reclame dispariţia Mihaelei. Dar n-am intrat, era un poliţai la uşă, afară. N-am depus plângere, i-am spus că nu mai ştiu nimic de fată din noiembrie şi el se uita la mine şi nu zicea decât „se rezolvă, se rezolvă”. Dar ei ştiau toţi. Ei au fost pe mână toţi cu poliţia.
Velica Miloiu, mama Mihaelei: Adresa şi numele mamei erau pe buletinul găsit în Elveţia şi în vara lui 2017 au venit să-i ia ADN-ul, ca să-l compare cu cel al fetei moarte. Iar în noiembrie i-au dat cumplita veste. S-a împrumutat atunci 4.000 de euro, ca să aducă trupul fetei în ţară. „Iniţial, am vrut să n-o aducem. M-am gândit „mă, de unde să iau eu atâţia bani!”, vă daţi seama că nu avem de unde! Pe urmă m-am gândit cu fraţii mei, m-au ajutat şi ei. Şi-au zis: facem într-un fel, ne împrumutăm, e păcat s-o laşi acolo. Au adus-o în sicriu de zinc şi n-au avut voie să-l desfacă.”, a continuat femeia. N-au văzut-o moartă, aşa că mama mărturiseşte că nici acum ea nu crede că Mihaela nu mai este. „Parcă mi-e necaz că n-am făcut ceva, să văd”, spune femeia.
Suspectul de crimă spune că a ucis un cerb
Ucigaşul Mihaelei a fost identificat de anchetatorii francezi după luni de căutări şi de investigaţii minuţioase. Pornind de la loviturile puternice primite de victima care avea toate oasele feţei fracturate, s-a bănuit că agresorul s-a rănit la mână. Au fost verificate toate spitalele din zonă, apoi aria de căutare a fost extinsă, iar în noiembrie 2017 s-a aflat că, în noaptea crimei, un bărbat s-a prezentat la un spital din Doubs (Franţa) cu mâna grav rănită şi a avut nevoie de copci.
Alexandre (30 de ani) lucra ca agent de securitate în apropiere de Lausanne (Elveţia) şi locuia în Doubs (Franţa). Avea o parteneră de viaţă şi un copil. ADN-ul bărbatului a fost găsit pe cadavrul fetei ucise. Arestat, el a recunoscut că a făcut sex cu fata, dar susţine că alţii ar fi ucis-o şi că, sub ameninţarea lor, el nu a făcut decât să arunce cadavrul. „Dar nu a spus nimic nici despre semnalmentele acestor indivizi, nici despre vehiculul lor sau despre arma folosită de ei”, a declarat pentru AFP procurorul francez Etienne Manteaux.
Alexandre a explicat rănile suferite la mână spunând că a lovit un cerb cu maşina, pe care apoi l-a ucis, lovindu-l cu pumnul. „Apropiaţii lui, în special foştii săi angajatori, îl descriu ca fiind un băiat calm, pe care „se putea conta””, scrie Le Parisien. Luna trecută, bărbatul acuzat că a ucis-o pe Mihaela Miloiu a fost trimis în judecată. El ar putea fi condamnat pe viaţă pentru omor, scrie presa franceză.
Francezii au venit în Capu Piscului
Părinţii Mihaelei ştiu puţine despre moartea fiicei lor. Ei nu-şi explică nici azi de ce identificarea fetei s-a făcut atât de târziu şi de ce toată presa din România a scris că Mihaela era din Galaţi. În 2017, când au chemat-o să-i ia ADN-ul, procurorii de la DIICOT Piteşti au pus-o pe mamă să dea o declaraţie şi-au întrebat-o dacă fata le trimitea bani din Elveţia, cât a fost plecată. Pe femeie, întrebarea a năucit-o. “M-au chemat şi când mi-au zis că ea este, că a murit, dar nu ne-au zis nici atunci mare lucru. Am încercat eu să mai întreb ce şi cum, dar degeaba. Anchetatorii francezi au dat dovadă de mai multă milă. La începutul anului trecut, ei au venit din Franţa în marginea satului Capu Piscului, ca să stea de vorbă cu părinţii Mihaelei. „Ne-au zis să cerem daune”, spune Velica Miloiu. „Erau procurori parcă, şi aveau cu ei o fată, care traducea.” În primăvara lui 2019, părinţii au semnat actele cu un avocat francez care o să-i reprezinte în proces. Iar atunci când l-au trimis în judecată pe cel acuzat de crimă, procurorii din Franţa au anunţat telefonic familia victimei. Despre ancheta din România, părinţii Mihaelei nu ştiu nimic. Nu i-a sunat nimeni ca să le ofere informaţii sau ca să-i întrebe dacă se constituie părţi civile împotriva fraţilor Boceanu. Ştiu doar că Dafinel e în libertate, după ce el fusese din nou arestat.” Acestea au fost articolele publicate de libertatea.ro, care a anunţat că vor continua seriile dezvăluirilor, urmând „Cum a fost demantelată în Elveţia reţeaua de traficanţi din Câmpulung, pentru a fi pusă în libertate apoi de magistraţii români.”