Numărul de practicanţi ai taximetriei la Câmpulung este cu 50 mai mare decât cel stabilit de lege
La Câmpulung, după cum v-am informat de curând, sunt 50 de taximetrişti în plus, pe care, însă, nici Primăria, nici chiar legea în materie nu-i forţează să iasă din această branşă, jelită în Consiliu – căci doar ne aflăm în campanie electorală -, cum că ar fi sinonimă cu traiul de pe o zi pe alta. Adică din taximetrie se câştigă cât să supravieţuieşti, deşi încă sunt o grămadă de practicanţi ai acestei meserii care au curaj să nu elibereze bon fiscal pentru cursele efectuate, chiar şi atunci când pasagerii fac parte din categoria celor „mai bine îmbrăcaţi”. După lege, municipiul nu poate elibera mai mult de 141 de autorizaţii taxi, raportat la populaţie şi la principiul existenţei a patru taximetre la o mie de locuitori.
Însă, fiindcă legea a apărut pe când, la Câmpulung, existau peste 200 de inşi cu această îndeletnicire, Primăria a adoptat metoda cea mai blândă. Şi anume eliminarea „pe cale naturală”. Şi asta pentru că legea permite ca, până la atingerea numărului maxim de autorizaţii, să se anuleze progresiv documentele, fie prin decesul titularului, fie prin renunţare la această ocupaţie. Cu condiţia ca Primăria, care, la nivel declarativ, susţine că aşa a procedat, să nu mai elibereze nicio autorizaţie nouă, în caz că se iveşte cineva interesat. Dacă autorităţile erau cu adevărat interesate să facă ordine în acest domeniu şi să ajungă la numărul impus, îi puteau lăsa fără acte pe neobrăzaţii care circulă ca demenţii, cu încălcarea regulilor de circulaţie şi a celor de bun simţ. Dar de ce să se complice dacă merge şi aşa?
Aleşii, mieroşi până la stârnirea greţei la adresa taximetriştilor
Fiind perioadă preelectorală, ce s-au mai gudurat politicienii din Consiliu pe lângă bieţii taximetrişti! Despre care se ştie că sunt unii dintre cei mai eficienţi agenţi electorali, putând face o propagandă „beton” unui candidat. Având nevoie de votul lor şi să ducă vorba mai departe, politicienii din Consiliu nici că au mai pomenit ceva de rău la adresa taximetriştilor. Pe care, altădată, îi acuzau că taximetria era un pretext de a racola fete pentru proxeneţi, că erau ei înşişi „peşti”, că vând ponturi, că sunt informatori şi te miri ce alte potlogării li se mai imputau la nivel de conducere deliberativă a municipiului. De data aceasta, nici pomeneală că ar fi valeţii “peştilor” şi ai prostituatelor, duse la muncă cu taxi-ul! Iar în materie de „golănisme”, atinse în treacăt în alocuţiunile potolite, un astfel de comportament îi caracterizează pe unii dintre şoferii tineri, zice alesul care era cel mai pornit pe taximetrişti. Nicidecum pe cei vârstnici, votanţi de carieră, probabil, ai partidului de dinainte de revoluţie. Şi după revoluţie, ai aceluiaşi partid. Cică pensionarii de la volan şi-ar dori cel mai tare împuţinarea colegilor de breaslă, unde activează, după cum spuneam, cu 50 mai mulţi decât ar trebui să fie.
Cât pe ce să-şi dea foc la valiză pomenind cuvântul „dispecerat”
O propunere care ţine de civilizaţie, lansată la recenta dezbatere ordinară a aleşilor, a privit înfiinţarea unui dispecerat. Şi asta după ce au reclamat probleme în a apela la acest mijloc de transport cetăţeni care locuiesc în zone îndepărtate, precum Mărcuş, Creţişoara, Valea Româneştilor, dar şi din cartiere mai apropiate de centru, cum este Gruiul. Potrivit Executivului, ideea este respinsă chiar de către şoferii de taxi, pentru că ei sunt cei care trebuie să susţină financiar acest sistem. Altfel spus, dispeceratul implică costuri pe care taximetriştii sigur le vor refuza. Mai ales că s-au găsit să le cânte în strună politicienii copleşiţi de compasiune la adresa “brumei” de câştig din care trăiesc practicanţii acestui gen de transport de călători. Cum în Consiliu sunt oameni îmbătrâniţi, care nu înţeleg că pasagerul modern vrea să-şi rezolve chestiunea deplasării cu ajutorul internetului, aleşii invocă ca argumente contra mărimea oraşului care n-ar justifica existenţa unui dispecerat. Oraşul este mult prea mic, iar în oraşele de talia Câmpulungului, în general, nu funcţionează dispeceratele. În plus, la noi, lumea s-a obişnuit să ia taxi-ul din teren, nu solicitându-l telefonic, iar cei care sunt clienţi fideli au în agendă numerele de contact ale taximetriştilor la ale căror servicii apelează frecvent.
Dacă conducătorul Câmpulungului ar fi un om cu viziune, s-ar gândi la viitorul în care numărul vizitatorilor, ca să nu spunem al turiştilor, căci numai a oraş turistic n-arată Câmpulungul, va creşte. Iar aceşti oameni care nu cunosc localitatea sau o cunosc foarte puţin ar putea avea nevoie să apeleze la un taxi, solicitat, în oraşele civilizate, prin intermediul dispeceratului sau, mai nou, al aplicaţiilor. Dacă nu se poate un dispecerat, măcar să se pună la punct un site cu numerele de telefon actualizate, ca să le fie la îndemână celor interesaţi. Cei cărora le-a aparţinut propunerea au punctat ca Primăria să obţină acordul fiecărui taximetrist în parte, pentru publicarea numărului de mobil, căci este pericol de când cu protecţia datelor cu caracter personal. Deşi acestea ar fi publicate în scop profesional, ajutându-i să-şi rotunjească „bruma” scăpată controlului fiscal, de vreme ce emiterea bonului a rămas opţională pe mai departe.
Ca să înţelegeţi ce oameni ne conduc, unii aparţinând unui trecut, pe care ar fi indicat să-l lăsăm în urmă, scăpând de ei la următoarele alegeri, aleşii s-au pus de acord că un dispecerat nu se justifică. De ce? Pentru că funcţionează brici anunţul „din gură în gură”. Adică se anunţă ei între ei şi, dacă este unul ocupat, trimit pe altul.
Magda BĂNCESCU