Magda BĂNCESCU
Tăcerea “oilor” de la partide este justificată, chipurile, de sondajele care produc candidaţii, deşi, până acum, n-am mai avut ani electorali, la începutul cărora să nu fie siguri măcar principalii combatanţi. Inclusiv unii dintre colegii noştri din mass-media locale, mai mult sau mai puţin contagiaţi de „electo-virusul” care dă fierbinţeli politicii locale, se distrează invitând alegătorii on-line să voteze candidatul preferat. Deşi scorul de pe Facebook sigur nu va coincide cu cel de la urne, ne amuzăm şi noi urmărind rezultatul zilnic al alegerilor virtuale, care, în toate situaţiile, îl exclud pe Liviu Ţâroiu din postura de câştigător. Chiar al locului doi, on-line-urile intuind că înfruntarea se va da între noutăţile acestui scrutin: Elena Lasconi şi Nicolae Zaharia. La unii, câştigă ea, la alţii, câştigă el. În realitate, să nu câştige al treilea, conform zicalei din bătrâni, şi asta pentru că pensionarii, bugetarii şi asistaţii, votanţii lui Ţâroiu, sunt oamenii faptelor şi ai interesului, nu ai like-urilor cu care se îmbată naivii.
În cea mai hilară consultare a electorantului votant pe Facebook (şi atât), Zaharia ar fi primul, Lasconi, a doua şi, ţineţi-vă bine, Bivol, al treilea, urmat de starurile liberale David, Ionescu şi State. Iar Ţâroiu să tot fie al optulea, înaintea unor pretendenţi ipotetici precum PSD-iştii Ivan şi Dumitrescu sau nepotul pălărierului vestit, Norris Măgeanu. Despre Constantin Ivan încă nu s-au potolit zvonurile care îl dau ca înlocuitor al lui Ţâroiu, după speţa „Clondirul”, având prestanţa şi seriozitatea care i-au lipsit permanent colegului ajuns primar. Iar despre Dumitrescu se ştie că şi-a dorit aceeaşi funcţie şi că n-a încasat uşor refuzul partidului de a-l pune măcar viceprimar.
De asta nu trebuie băgate în seamă sondajele realizate sub formă de click, căci, în mod cert, nu reflectă realitatea. Că au fost adunate la start nume vehiculate pe piaţă, nu e ceva anormal. Pe unii chiar îi vom regăsi pe lista finală de aspiranţi la prima funcţie din administraţia publică locală, misiunea lor fiind să ia din voturile candidaţilor cu şanse reale. „Iepurii”, cum sunt numiţi cei care intră în cursă doar ca să se afle în treabă, au rolul de a sabota concurenţi puternici. Cum este, în 2020, Elena Lasconi a cărei apariţie este privită cu suficient de multă prudenţă, încât să i se pregătească, de către ambele partide, PSD şi PNL, frâne în ascensiunea către Primărie. Frâne sub forma unor candidaţi „încurcă-lume”, despre care aţi fi tentaţi să credeţi că încearcă marea cu degetul. Nu este aşa. Ce-i drept, unii se mulţumesc cu locul în Consiliul Local, cum a fost cazul lui Constantin Staicu, în 2016, pe care l-a obţinut concurând pentru funcţia de primar. În afară de el, niciun alt coleg de la PAM n-a trecut pragul sălii de Legislativ, din cauza scorului slab. Locul cinci, mai bun, totuşi, decât cel al PMP, poziţionat pe şase, despre care, după experienţa din 2019, care îl dă în creştere şi la Câmpulung, este greu de crezut că se va mulţumi să susţină PNL.
Ce ştim despre PMP Câmpulung? Mai nimic. Doar că, prin vara lui 2018, când au avut loc alegeri de partid la judeţ, îl desemnase preşedinte provizoriu pe fostul director de la ARO, Mihai Mărţişor Ciobanu. Şi că sediul Mişcării Populare, teoretic, îl găsim în „Clădirea Plantelor”, din spatele Hotelului „Muscel”. Pe atunci, Colegiul Judeţean, care i-a dat lui Ciobanu pe mână organizaţia câmpulungeană, era coordonat de o conducere asigurată de Cătălin Bulf, în calitate de preşedinte al PMP Argeş. Numele lui Eduard Ştefan Dima, secretarul general al partidului, le spune ceva muscelenilor, din vremea în care a condus PDL Câmpulung, 2011-2012, când partidul a schimbat rapid şi candidaţii la Primărie, şi preşedinţii organizaţiei municipale. Mihai Mărţişor Ciobanu este o persoană cu incomparabil mai multă notorietate decât precedentul lider al partidului, care, la alegerile din 2016, a crezut în şansele lui Alexandru Hubert, fostul primar de la Schitu Goleşti. Acesta şi-a dorit să-şi completeze palmaresul în administraţia publică locală cu un mandat de primar al Câmpulungului. Hubert, care conducea PMP Câmpulung, a ieşit la interval cu puţin timp înainte de alegeri, şocându-i pe cei conectaţi la realitatea politică a urbei cu aspiraţiile sale de şef de municipiu. Cu excepţia lui Marian Bomboe, mai cunoscut decât însuşi preşedintele partidului, anonimi conţinea întreaga listă pentru Consiliul Local, deschisă de principalul candidat, Alexandru Hubert, în vârstă de 66 ani, la acel moment.
Strategia candidaturilor la funcţia de primar, pentru a se alege măcar cu un loc-două în Consiliul Local, pare că o copiază şi ALDE Câmpulung. Citim despre Florin Bivol că el este cartea câştigătoare pentru partid, deşi… locul trei, ocupat de Sergiu Cicu, în urmă cu patru ani, după Ţâroiu şi David, va fi un ţel mult prea înalt pentru preşedintele care s-ar putea să rămână cu toată lista în afara Consiliului Local. Şi asta pentru că trebuie să facă loc USL-ului, care va fi propulsat în Consiliul Local, netrecându-i încă vremea. Să nu uităm altă formaţiune aflată în tendinţe, Pro România, pe care o vedem aşezată la masa celor nouăsprezece măcar cu un om. Şi acela va fi Marian Rădulescu, preşedintele organizaţiei municipale. În cazul ALDE, preşedintele impus Bivol dă senzaţia că a făcut rău partidului, descotorosindu-se de incomodul Sergiu Cicu, luând „înţeleapta” decizie de a-l trimite pe acesta şi pe Zenovie „la plimbare”, pe lista pentru Consiliul Judeţean.