Să zicem că ar fi trebuit să public o relatare pozitivă despre Zilele Municipiului. Este a optsprezecea ediţie, primarul este nou, la fel, trei sferturi din Consiliu. Aşa că să fim mai îngăduitori şi să închidem ochii, cum fac şi alţii, la jumătatea urâtă a sărbătorii localităţii, cea prin care se scot banii, nu se ştie pentru ce sau pentru cine, întrucât este greu de crezut că împuţirea domeniului public se face doar pentru concerte, premii, găzduirea unor invitaţi şi o masă festivă. La halul incredibil, fără măsură, în care este exploatată suprafaţa cuvenită plătitorilor de taxe şi impozite câmpulungeni, şoferi şi pietoni, banii ar ajunge şi pentru clonarea lui Michael Jackson, ca să cânte sub balconul lui Ţâroiu, care, iată, îi dă clasă lui Andrei în materie de debandadă stradală generatoare de fonduri. Nouă, celor de la Evenimentul Muscelean, primarul ne-a promis că va fi altfel. Asemenea celor care n-au nevoie de bâlci ţigănesc, de vacarm şi gloate pestriţe revărsate ca torentul „la târg”, în urbanul şi aşa îmbâcsit, am vrut să credem în acel „altfel” dătător de speranţă că insul pe care nu l-am creditat cu şanse să readucă civilizaţia în Câmpulung insistă să ne arate contrariul. Altfel este. Dar atât de departe de dorinţa eliminării urâciunii pământului, care atrage precum muştele întărâtate de cleiurile dulci, topite de soare, rudărimea şi ursărimea musceleană, în cinstea cărora este pângărit domeniul public.
Să mă întorc la relatarea pozitivă, care constat că nu-mi iese. Pentru că, pe durata zilei de miercuri, n-am avut un sfert de oră de linişte, ca să înşir nişte rânduri optimiste, propuse pentru majoratul sărbătorii. O şatră ţigănească, crescută în dimensiune precum aluatul înfoiat de drojdie, a orăcăit continuu, la doi paşi de redacţia noastră, până la ultima cursă către viroagele de domiciliu. Şi de ce au orăcăit ca nişte primitivi aflaţi în stadiul de limbaj articulat nedezvoltat?! De plăcere că se dădeau în maşinuţe! Cât a ţinut ziua de miercuri, locuitori ai blocurilor vecine cu demenţa dezlănţuită şi angajaţi ai firmelor din zona în fierbere au îndurat o atmosferă de casă de nebuni necontrolaţi. De ce? Pentru că aşa a vrut primarul. El a vrut ca “proştii” care umflă din munca lor conturile Primăriei să rabde orăcăiala bezmetică a unora din afara Câmpulungului, cărora li se putea trânti frumuşel bâlciul la ei în sat, ca să chiuie acolo. Dar mai luau bănuţii ai noştri?
Asta, în concepţia primarului, înseamnă sărbătoare. În ideea de a-ţi linişti nervii agitaţi de prostimea odihnită, care găsea divertisment maxim în învârtirea şi ciocnirea unor maşinării, îţi faci vânt de ducă, doar ca să părăseşti zona de război. La ieşirea de lângă Notariat, după ce străbaţi străduţa îmbibată de urină, şi când nu sunt Zilele Câmpulungului, alte primate cu muşchi urlă în timp ce boxează la altă porcărie din decorul de bâlci. Urlă şi cel care dă, urlă şi galeria din jur formată din aceeaşi faună deşertată de maxi-taxi în orăşelul rănit în orgoliul de primă capitală a Ţării Româneşti. Treci de boxerul satului şi înainte, spre bulevard, ţi se deschide în faţă o lume minunată, în care veţi găsi numai prostii! Nu jeliţi talciocul strămutat de pe bulevard la stadion! Ţâroiu l-a adus mai aproape de Primărie, să ia faţa „Iepuraşului”!
Înaintarea către Grădina Publică se face printre aceleaşi cete de turişti de la Gura Pravăţ, Pojorâta şi Valea Cetăţuii, a căror prezenţă te forţează să cobori de pe trotuar, ca să încapă familioanele venite la oraş în formulă completă. Bulevardul, altă rană în care se răsuceşte cuţitul sărbătorii! Până astăzi, dacă circulaţia a fost permisă, negustorii au acaparat spaţiul pietonal al bulevardului, care, oricum, numai zonă de promenadă nu era, la ce companioni aveai în faţă şi în spate. Vorbind ca pentru surzi, scuipând, drăcuindu-şi nevestele şi copiii care zbierau că vor de toate! De ce să rişti să fii stropit de saliva împroşcată în timpul dialogurilor vizitatorilor la care a avut efect promovarea turistică a fostului primar? De ce să rişti să fii înghiontit, îmbrâncit în spaţiul îngustat prin prezenţa negustorilor, cu consecinţa unei căutături chiorâş din partea celui care te-a atins în „trafic”? Ei nu ţin cont de reguli de bună purtare, nu-şi cer scuze, strada li se cuvine şi tu eşti boul care s-a nimerit pe traiectoria lor. Aşa că… dă-te, „boule”, la o parte!
După bulevard, alte pâlcuri blocau strada cu sticlăria. O dată, la haine ieftine de la magazinul care miroase ca o secţie de chimicale, a plastic încins. A doua zonă cu blocaj era la vecinii cu bufet, căci târgoveţilor li se făcuse foame la ceasul cinci al după-amiezii, după atâta zbierătură. Şi-apoi prea mirosea a cărnuri perpelite la preţuri rezon, nu precum cele din Piaţa Primăriei, unde se mănâncă şi se bea cam după regulile de la subînchiriere.
Asta s-a întâmplat miercuri, de Sfântul Ilie, protectorul Câmpulungului, care i-a protejat pe câmpulungenii cu capul zob de infernul cauzat timpanelor alegând tăcerea. Asta este sărbătoarea dumneavoastră? În niciun caz. E sărbătoarea şmecherilor, şi de jos, şi de sus, în faţa cărora nu cutezaţi să suflaţi o vorbă.