Şase posturi. Dacă se străduia mai mult, Liviu Ţâroiu reuşea să aducă numărul subalternilor sub cel preluat, ca primar, în 2016, când instituţia funcţiona cu 119 posturi. Şase erau disponibile la acel moment. În prezent, şase posturi în plus peste colectivul de acum trei ani este rugămintea lansată Consiliului, aproape cerşită, de Executiv, care a pornit negocierile de la 28. Şocul produs comunităţii locale, la sfârşitul verii, de cel mai inconştient angajator din municipiu, care plănuia o extindere a grilei de salariaţi cu 28 de inşi!, s-a transformat într-o grimasă dezaprobatoare faţă de intenţia existentă pe mai departe de a face angajări. Nu vor mai fi 28, ci şase, mega-concesia înghiţită cu noduri de şeful Primăriei, după două înfrângeri încasate în faţa Consiliului. De fapt, s-a înfrânt singur, nu l-au înfrânt consilierii lipsiţi de curajul de a-i respinge vreo propunere. Nici unii dintre PSD-işti nu i-au privit cu ochi buni dorinţa de a încărca cheltuiala salarială, dar norocul lor că nu s-a ajuns la vot. Căci ar fi fost caraghios ca, în plen, să comentezi defavorabil proiectul superiorului de a se înconjura de feţe noi la serviciu şi apoi să ridici mâna „pentru”, ca să nu-ţi superi şeful. Prima oară, liderul turmei rătăcite în sarcini, care impuneau angajarea unor ajutoare odihnite, a retras hotărârea cu surplusul de personal ticluit în scop de binefacere pentru unii care nu se omoară cu munca. A doua oară, tot mai-marele Primăriei a oprit datul mărunt din buze în propriul partid, amânând discuţia până erau gata socotelile prilejuite de noile salarii care trebuiau plătite plutonului de aspiranţi la indemnizaţie de hrană, mini-vacanţe, vouchere şi instruiri profesionale pe nisipul cald. Estera Stămoiu şi Cornel Băjan au îndrăznit să conteste, este adevărat, cu blândeţe, intenţiile de „tunare” a echipei de conţopişti sleiţi de atribuţii. Prima a sesizat inutilitatea înfiinţării posturilor fie şi numai pe hârtie, dacă n-ai prevăzuţi bani de salarii, în timp ce al doilea i-a cerut lui Ţâroiu să aibă răbdare până la alegerile de la anul şi abia atunci să-şi instaleze administratorul de municipiu. Altfel spus, nu-şi avea sensul nominalizarea lui de către primar cu o jumătate de an înainte să i se încheie mandatul.
Rezumăm pentru cei care au pierdut cronologia demersului lui Liviu Ţâroiu de a amplifica mondenul în instituţie, aducând colegi noi, momentele principale ale tărăşeniei în trei acte. La sfârşitul lui august, din iniţiativa conducătorului municipiului şi a consilierelor sale, care nu se uită la bani când vine vorba de răsfăţul motivaţional al instituţiei doborâte de sarcini, a fost pus în dezbaterea Consiliului un proiect de hotărâre elegant spus neruşinat. Esenţa lui consta într-o majorare a grilei de posturi cu 28 dintr-un foc, de la 119, câte fuseseră aprobate în toamna lui 2016, la 147! Cu ce mai era neocupat din anii trecuţi, slujbele vacante, după socotelile de la sfârşitul verii, erau vreo 33. Asta în condiţiile în care primarul nu uită să se vaite, când argumentează că angajează pe cine angajează, că s-au dus oamenii buni din Câmpulung şi de aceea recrutează ce-i aduc partidul, Consiliul şi apropiaţii din Primărie. Aici, cam are dreptate. Dacă ai de ales între doi proşti, unul cu pile, altul fără… chiar nu e grea alegerea. Dar dacă oraşul geme de incapabili, de leneşi, de lume mediocră, nedemnă să lucreze la Primărie, de unde îi luai pe cei 33 de profesionişti, ca să scoată instituţia din plafonare?!
Luna următoare, după reacţia societăţii civile, care a sfârâit pe moment, Liviu Ţâroiu şi-a retras hotărârea, ca s-o mai ajusteze niţel, în sensul de a elimina job-urile care nu erau urgente. La sfârşitul lui septembrie, am constatat că nu erau urgente nouă dintre poziţiile noi, înaintate în august. Aşa că, în loc de 28 în plus, pretenţiile primarului s-au limitat la 19. Tot mulţi şi tot nebugetaţi, salarial vorbind. Alt final de lună, altă remodelare a corpului funcţionăresc, uşurat de încă 13 „bucăţi” propuse a-l rotunji începând cu 1 noiembrie.
După cum vedeţi, nu era nicio urgenţă Ziua Porţilor Deschise la Primărie pentru unii care scuipă în sân la gândul de a ajunge “ocnaşi” în privat. Prin urmare, şase posturi a cerut – şi, probabil, a obţinut, verdict asupra căruia ne vom apleca într-o ediţie viitoare – Executivul care, în mod cert, la anul, când va calcula chenzinele pe 2020, va ţine seama de posturile rămase pe dinafara organigramei. Cele 22, la care s-a renunţat acum, căci sunt alegeri, iar PSD stă pe o cracă frântă, se reportează la anul, cum se întâmplă cu investiţiile plimbate, din nefericire, nu numai dintr-un buget într-altul, ci dintr-un mandat într-altul.
Ce s-a tăiat de pe listă la ultima tură de tratative? Administratorul de municipiu, al cărui contract de muncă este pe perioada mandatului primarului. Şi dacă Ţâroiu nu mai iese primar la anul, ce rost avea să-l amăgeşti pe proaspătul desemnat cu un privilegiu salarial pe care îl pierdea rapid? Dispare şi Serviciul de Iluminat Public, programat să funcţioneze cu opt inşi. În locul lui se face un compartiment cu un singur angajat, care va pregăti formalităţile de predare a unei activităţi pentru care administraţia publică n-are nici oameni, nici utilaje, nici autorizare către o societate privată. Alte posturi la care se renunţă sunt cele cinci din cadrul Compartimentului Implementare Proiecte Fonduri Externe Nerambursabile. Nicio pierdere, căci nu este vorba despre o structură care caută şi accesează bani europeni, ci sunt acei angajaţi care huzuresc pe seama unui proiect UE câştigat, cum se întâmplă în prezent cu „Schimbă-ţi viitorul”.
Amuzantă strategia primarului, care, în loc să le calculeze salariile, ca să comunice, conform învoielii, ce povară apasă pe buget, a scăpat prin eliminare de 13 dintre cei 19 „obligatorii” prin lege. Nu şi prin bunul simţ al unui edil gospodar, care drămuieşte, nu risipeşte.