Nu umblă ei pe stradă ca să facă prevenţie! Umblă doar pentru campanie electorală
Deşi aleşii fac parte din conducerea unităţilor de învăţământ, “se spală pe mâini” cu neruşinare de răspundere
Cu o întârziere de două luni, chiar mai bine, de la explodarea cazului „Caracal”, în care regăsim atâtea similitudini cu Câmpulung, răzbat în spaţiul public primele reacţii ale aleşilor. În cele două ocazii consumate săptămâna trecută, Liviu Ţâroiu s-a aflat în postura de a răspunde unor întrebări. Aşadar, n-a avut el iniţiativa deschiderii unui subiect pe care opinia publică se aştepta ca autorităţile să-l comenteze. Mai cu seamă că avem şi noi povestea noastră cu ecouri naţionale, cazul „Daria”, care, chiar dacă n-a atins proporţiile unui fenomen, impune măsuri de prevenţie întreprinse din partea Poliţiei, a Primăriei, a Consiliului Local şi a şcolilor, pentru a-i ţine pe copii departe de consumul de droguri şi traficul de „carne vie”. După conferinţa de presă, de miercuri, când primarul a fost provocat de jurnalişti, pe tema „spadasinilor” întărâtaţi, la intrarea în Primărie, a urmat alt chestionar, joi, la şedinţa Consiliului Local. Nici atunci, Liviu Ţâroiu, ca primar, ca preşedinte al Comisiei de Ordine Publică, ca responsabil de viaţa şi integritatea fizică şi psihică a cetăţenilor, n-a iniţiat dialogul, ci a preferat să se lase „intervievat” de colegi. Deşi, ca membru al administraţiei publice locale, nu este singurul care poate iniţia proiecte şi măsuri pentru protecţia adolescenţilor, categoria cea mai vulnerabilă în faţa traficanţilor de orice fel. Consilierii locali au răspunderi egale cu ale primarului, fiind obligaţi să ştie tot ce mişcă în şcoli, în calitatea lor de componenţi ai Consiliilor de Administraţie. Şi, totodată, de membri ai unor comisii care au ca obiect de lucru „prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar”, constituite în fiecare instituţie de învăţământ din Câmpulung. Că nu fac nimic în aceste structuri o demonstrează împingerea de la spate a primarului, să facă şi să dreagă el, căci ei, cică, nu se duc pe străzi să facă prevenţie!
Treaba aleşilor este să nu facă nimic. Deşi sunt membri în Consiliile de Administraţie şi în comisiile de prevenire şi combatere a violenţei la şcoli
Am rămas de la dezbaterea de săptămâna trecută cu ideea că politicienii din Consiliul Local nu se duc pe străzi să facă prevenţie, doar campanie electorală. De ce nu? Nu e treaba consilierilor să meargă în mijlocul oamenilor şi să vorbească cu ei, inclusiv pe acest subiect? Nu aşa culeg informaţii? Deşi mare parte trebuiau să le obţină de la directorii de şcoli, cu care fiecare consilier local are obligaţia să colaboreze, ca membru al conducerii unităţii respective. Fiind vinovaţi în aceeaşi măsură ca Liviu Ţâroiu pentru ignorarea unor practici apărute imediat după Revoluţie: „peştii” şi fetele lor, urmate de vânzarea şi consumul de droguri, aleşii se fac că nu înţeleg ce vor cetăţenii. Care nu i-au cerut lui Ţâroiu sau consilierilor să alerge ei după proxeneţi şi prostituate ori după traficanţi de narcotice. Însă a nu scoate o vorbuliţă în public, pentru public, cât subiectul „ardea”, denotă nepăsare crasă!
A discuta public şi repetat despre fenomen şi despre contactul permanent cu autorităţile poliţieneşti, ca să-i ţii în şah – nu să dai ziua şi ora raziilor, cum a insinuat Ţâroiu – se cheamă prevenire. Adică Jandarmeria Argeş a putut să anunţe că infiltrează civili în şcoli, ca să-i depisteze pe vânzătorii şi consumatorii de droguri, în schimb, conducerea municipalităţii face pe secretoasa cu acţiunile care puteau fi comunicate într-o manieră prudentă. Care să nu saboteze planurile de percheziţii, ce au urmat unei şedinţe despre care primarul susţine că a convocat-o imediat după tragediile de la Caracal. În această ediţie, ne vom opri doar la poziţia consilierului local care a declanşat evaziva informare a şefului Executivului, fără a lua în seamă celelalte opinii exprimate, conform cărora treaba Consiliului este să nu facă nimic. Chiar Ţâroiu le-a dat peste nas vitejilor daţi năvală la plăcinte, după spargerea războiului: „Aţi venit cu vreo propunere, pe care n-am pus-o în aplicare?! O spuneţi acum! E prima dată acum!” Şi aici are dreptate. Dacă primarul e depăşit de subiect ori n-are interes să-i vadă pe proxeneţi la zdup, deoarece banii interlopilor ţin în viaţă oraşul, era treaba consilierilor să-l preseze să ia atitudine pe tema infracţionalităţii. Şi, în special, pe ce ţine de Consiliul Local şi Primărie: şcolile, unde traficanţii găsesc şi fete credule, şi tineri dornici să experimenteze senzaţii tari.
„Trebuie să recunoaştem că suntem o zonă de mare infracţionalitate în ceea ce priveşte proxenetismul”
Umplerea oraşului de mascaţi, după „spargerea buboiului”, prin cazul „Daria”, fata de 15 ani, drogată şi exploatată sexual, prin încăierările între găşti de interlopi şi certuri între tineri însângerate, a stârnit o reacţie plăpândă şi în Consiliul Local. În sfârşit, după întoarcerea oraşului cu fundul în sus, au început şi ai noştri să tragă aşteptatul semnal de alarmă, că trebuie pusă la treabă Comisia de Ordine Publică, inactivă în ultimele trei mandate, din care fac parte primarul, şefii instituţiilor de ordine, Poliţie şi Jandarmerie, consilieri locali, etc.
Ca membru al acestei comisii de opt ani, Nicolae Dumitrescu şi-a pus, oarecum, „cenuşă în cap” pentru intervenţia tardivă, justificată prin faptul că era normal ca o autoritate executivă să deschidă subiectul. „La şedinţa trecută, subiectul era în vogă. Am aşteptat să văd dacă cineva încearcă să-l pună în dezbaterea publică în şedinţa noastră. Nu s-a făcut. Am aşteptat şi astăzi. Acesta este motivul pentru care îndrăznesc să iau cuvântul acum. Vedem pe toate canalele de televiziune proliferarea proxenetismului, a delincvenţei juvenile, a celor care provoacă nişte situaţii de-a dreptul inacceptabile legate de sexualitate cu minori, dar mă voi opri deocamdată, pentru că, Doamne, ajută!, n-a fost cazul până acum la noi, la Muscel. Dar dacă ne facem că nu ştim ce există aici, câtă vreme, la un moment dat, eram publicaţi pe toate posturile de televiziune că eram municipiul cu cea mai mare infracţionalitate la proxenetism… Şi noi ne facem că nu ştim că există. Ne e teamă?! De cine ne e teamă?! Ce să ne facă ăştia?! Nu ne pot face nimic. Cu ani în urmă, era o comisie de analiză a infracţionalităţii. Ştiu că am fost în această comisie, dar niciodată nu m-a chemat nimeni la o analiză sau dezbatere a infracţionalităţii. Niciodată. Vreau să atrag atenţia colegial şi, până la urmă, uman, ca locuitor al acestei zone. Haideţi să ţinem aproape cu autorităţile, pentru că nu noi vom putea pune ordine în aceşti proxeneţi. Tot autorităţile statului sunt cele care trebuie să pună ordine. Dar noi, dacă ne facem că nu ştim şi dacă nu semnalăm autorităţilor ceea ce ştim, n-ar fi exclus să ajungem şi noi un fel de Caracal. Ştiţi că au existat şi la noi situaţii de răpiri. A scris presa peste tot. Nu ştiu dacă cineva dintre cei care au menirea să pună ordine în această treabă s-a sesizat din oficiu. Zilele trecute, a fost o acţiune în forţă a Poliţiei, a Jandarmeriei, a trupelor speciale, care, din câte cunosc şi eu, au dat la temelie serios acestor infractori. Dar trebuie s-o continuăm, domnul primar, nu trebuie să ne fie frică. Trebuie s-o dezbatem. Faptul că nu se doreşte a se discuta această problemă, am senzaţia că ne este teamă s-o recunoaştem. Trebuie să recunoaştem că suntem o zonă de mare infracţionalitate în ceea ce priveşte proxenetismul.”, a fost expozeul acestuia, care i-a dezlegat limba primarului.
După Ţâroiu, săltarea a doi infractori mărunţi se cheamă „epurarea” interlopilor
„Cui îi e frică?, a replicat Liviu Ţâroiu. E vina mea că nu v-am informat. Urma să vă spun. Imediat după episodul „Caracal”, am convocat şi am avut o discuţie cu tot ceea ce înseamnă Poliţie, Poliţia Naţională din Câmpulung, cu Jandarmeria, Poliţia Locală, cu directorii de şcoli, pe această temă. Să vedem care sunt problemele pe fiecare şcoală în parte. Într-adevăr, n-am chemat presa. Am avut o discuţie la noi, între noi. Am stabilit nişte măsuri ale noastre, pe care trebuie să le ducem la capăt. Nu că i-am convocat eu a fost acţiunea, dar mi-au povestit că sunt în dispozitiv pentru a face această epurare. Şi au făcut-o, într-adevăr. Nu poţi să spui în presă ce organizăm. Nu pot să-i oblig pe cei de la Poliţie: daţi publicităţii ce faceţi! În ceea ce priveşte moravurile, pe partea de trafic de carne vie, de trafic de droguri, sunt competenţe delegate. Şi proceduri. Şi nici măcar Poliţia Municipală nu poate fi…, face doar cercetarea, iar DIICOT-ul este cel care se ocupă. Ei au făcut informările, ne-au spus tot ce au făcut şi s-a şi văzut. Eu am făcut convocarea rapid, la două zile după „Caracal”, ca să-mi dau seama despre ce e vorba şi dacă avem ceva probleme în oraş.”, a desecretizat Liviu Ţâroiu o acţiune care putea fi prezentată mai devreme. Şi din proprie voinţă, ca să afle lumea că nu stă precum curca în crăci.
„Dacă n-o faceţi prin presă, nu se aude la public. Nu vor avea impact la public. Informarea publică este un act de prevenţie.”, a punctat Dumitrescu ceea ce trebuia: vorbind obsedant despre infractorii ăştia, de carieră ori la început de drum, laşi o cât de mică impresie că cineva e cu ochii pe ei. „La nivelul meu, am avut discuţii cu directorii de licee, dacă au sesizări pe această temă. N-am primit absolut nimic. Nu ceva care să fie foarte grav, ca să şi intervenim.”, a indicat primarul alţi responsabili cu limbile legate, de teamă să nu li se facă şcolile de râs.
Magda BĂNCESCU