Un bărbat trecut de prima tinereţe, divorţat, cu copii prin toate comunele din Muscel, a visat să se pricopsească cu agoniseala unui unchi, fără moştenitori, „pe ducă”. Vreo câteva luni, bătrânul „ameninţa” aproape în fiecare zi că se ridică la Ceruri, dar de fiecare dată se răzgândea, spre disperarea domnului care se visa cu lopata în mână întorcând banii muribundului. Până una-alta, amicul nostru s-a pus pe fapte. A început să trăiască pe picior mare, cu trei mese pe zi la restaurant cu amicii de-o viaţă. Cu câte două pipiţe odată pleca în excursii şi vacanţe de vis în staţiuni exotice. Cine, în miez de iarnă, când la noi crăpau pietrele, să bălăcea în Bali?! Aţi ghicit, moştenitorul nostru! Toate distracţiile nu le-a plătit de la el din buzunar, din venitul de „pierde vară”, ci cu împrumuturi de la cunoştinţe, cărora le-a împărtăşit norocul ce i-a ieşit în cale.
N-a durat prea mult şi domnul s-a înglodat în datorii şi nu-şi dorea altceva decât să-şi vadă unchiul cu bocancii pe masă. Aşa că a început să se ducă la biserică, să se roage, chipurile, ca Cel de Sus să-i uşureze suferinţa rudei bolnave şi să-l cheme la El. În fiecare zi, îşi făcuse un obiceiul să-l viziteze pe moş, să se intereseze de starea lui de sănătate, încolţindu-i chiar ideea de a găsi o metodă să-i grăbească plecarea dintre noi. „Norocul” cel mare a dat peste bărbatul datornic acum câteva săptămâni, când s-a produs nefericitul eveniment, unchiul a înghiţit găluşca. Venit să-şi plângă ruda, uşa i-a fost deschisă de un văr plecat în străinătate, de care nu se mai ştia nimic de mult timp, întors acasă pentru înmormântarea tatălui şi… pentru a-şi lua averea în primire. Musceleanul de pe bulevard