Până pregăteşte lucrarea de asfaltare a pasarelei de la Autogară şi instalarea parcometrelor proaspăt achiziţionate – următoarele provocări pentru directorul ADP, în perioada apropiată -, cea mai autoritară dispoziţie a lui Liviu Ţâroiu, destinată lui Bogdan Pătru, a privit umplerea cu bănci a Parcului Jurământului. La împlinirea unui an de la amenajarea din capătul sudic al Bulevardului „Pardon”, pe distanţa Bărăţie – „Dinicu Golescu”, primarul şi-a călcat pe inimă şi a cedat insistenţelor de a asigura locuri de şedere pentru „observatorii” cu ochi de acvilă şi mână de scamator ai negoţului din zona Pieţei Mari. Mai cu seamă ai buzunarelor în care târgoveţul vâră neglijent portofelul, cu gândul la ce mai avea de cumpărat. La sfârşitul lui iunie, Ţâroiu a liniştit Consiliul lovit de isterie, pe motiv că parc fără bănci nu s-a văzut în lumea asta – probabil că nici cu atâta ursărime pe metrul pătrat -, anunţând ce sarcină de mare angajament i-a aplicat directorului ADP. Care, graţie stocului procurat de predecesor ca înecatul, s-a conformat numaidecât. De ce să fim răi, accesoriile au mulţumit beneficiari din toate etniile care populează municipiul şi Muscelul, care şi-au găsit popas pentru o gustare, o răcoritoare ori o ţigară liniştitoare, după agitaţia cauzată de refacerea proviziilor scumpite ba de căldură, ba de udătură. Dacă a existat vreun reproş, sigur a provenit din partea concetăţenilor cu foişoare prevăzute cu canapele a căror moliciune nu dăunează kilelor adunate cu toptanul pe sensibilitatea purtătorului. Sensibilitate aflată în suferinţă pe lemnul gol, dacă n-a luat primarul nişte bănci cu perne ca pentru şezuturile generoase, lăfăite pe jumătate din suprafaţa mobilierului cu rol de relaxare.
Odată cu dotările existente din preaplin la ADP, care n-are ce face cu ele, în condiţiile distrugerii intenţionate a spaţiului verde, a sporit mizeria. În zilele în care am studiat satisfacţia beneficiarilor prăvăliţi pe darurile autorităţilor, mizeria apărută în jurul lor te îngreţoşa până în măduva oaselor. Ni se face, pur şi simplu, silă repetând că e treaba poliţiştilor locali să sară asupra rumegătorului care merită să i se îndese în gură hârtia sandvişului, căci amenda, în caz că ar încasa-o, sigur n-o plăteşte. Dar cum mâncăul indolent are drepturi şi nu poate fi violentat forţându-l să-şi clefăie ambalajul azvârlit la întâmplare, barim să fie sancţionat cu o mătură trântită în braţe, ca să-şi cureţe gunoiul. Era gunoi şi până să apară băncile jelite de consilieri, dar ce e acum… te îngrozeşte! Mai bine ocoleşti investiţia pângărită de chiştoace, pahare şi resturi de mâncare de la „brunch-ul” post-târguială. Poftim belea, că băncile nu ajung întregii suflări populare, retrase la umbra parcului, pentru îmbucătura dintre mic dejun şi prânz. Poate acesta să fie motivul pentru care Crucea Jurământului este călărită pe mai departe de unii care semnează cu degetul, tolăniţi pe împrejmuirea parte a monumentului. Animale!, căci „om” e mult spus în cazul unora care-şi trântesc dosurile pe o cruce, cu o nesimţire insultătoare pentru creştinul cu teamă de cele sfinte. Dacă poliţiştii locali nu sunt cu nivelul pregătirii departe de aceşti analfabeţi, să nu ne mire că a ajuns de batjocură monumentul care a dat numele parcului şi al piaţetei de la “Regal”.
Revenind la autorităţi, vă daţi seama ce frământări le-au făcut nopţile albe: dacă să pună sau să nu pună bănci într-un părculeţ populat preponderent de ursărimea care jură mai abitir ca primarii de altădată, că n-au atins paporniţă de târgoveţ! Din partea noastră, edilii puteau dispune de zece ori mai multe măsuri de confort pentru alegători, dar însoţite de măsuri de asigurare a bunurilor şi curăţeniei plătite de noi, ceilalţi, care n-avem timp de lâncezit pe băncile Primăriei. Adică plătim banca, plătim măturătorul, plătim şi agentul şi tot nu scăpăm de boala pângăririi prin mizerie a locurilor în care trăim. Şi mai avem pretenţii de oraş dezvoltat, când nu e nici măcar curat! Ca semn al educaţiei celor care îl populează.
Oare, aici, la Piaţa Mare, nu altele erau planurile pe 2019?! Nu mai deschidem subiectul iritant al reconstrucţiei halei, căci ne-am lămurit şi singuri căci nu se va face. Cel puţin, nu cu banii Companiei Naţionale de Investiţii, cuprinse, mai nou, de vria ridicării de stadioane în localităţi de fraieri, care nu se prea omoară cu sportul. Cu mâncatul, da, de aceea aveam mai mare nevoie de o piaţă nouă decât de un stadion. Dacă lucrarea de anvergură depindea de o decizie de la centru, în schimb, stătea în mâinile alor noştri să purceadă reparaţia esplanadei din dreptul magazinelor aflate la parterul blocurilor de lângă piaţă. Banii există în rezerva anilor trecuţi, într-un cuantum acoperitor, 470 şi ceva de mii de lei, pentru a elimina disconfortul pietonilor. Şi, totuşi, o lucrare simplă, programată de anul trecut, inclusă în bugetul local şi pe lista de investiţii, este lăsată în aşteptare. Ce aşteaptă? Să vină iarna? Să fie, oare, responsabilă pentru trecerea sub tăcere a acestui proiect destinat să continue amenajarea de la Piaţa Mare cu un tronson scăpat investiţiei executate de General Trust Piteşti insuficienţa fondurilor pentru plata constructorilor care se chinuiesc cu rămăşiţele „Kretzulescu”? Şi atunci spaţiile pietonale din Piaţa Jurământului, care arată şi se simt sub tălpi oribil, vor fi retezate de pixul căutătoarelor de disponibil, pentru acoperirea suplimentului pretins de firmele care amenajează centrul? Teoretic, Liviu Ţâroiu are bani. Bulevardul „Pardon”, de pildă, beneficiază în 2019 de o alocare de un milion de lei dintr-un total care se duce spre 7 milioane. Care nu se vor cheltui, căci lucrarea nu începe în acest an. Aşadar, ar avea cu ce plăti firmele familiei Răuţoiu, care au cerut, dar n-au primit – cel puţin, Consiliul n-a aprobat – aşezarea costurilor lucrării conform prevederilor salarizării pe şantiere.
Şi-ar mai fi o salvare, prin rectificarea aşteptată de primari ca un cireş copt. Mai ales că Dragnea l-a fentat pe Ţâroiu la constituirea bugetului, dându-i o cincime din cât se aştepta. Să vedem cât de mult îl iubeşte Dăncilă, la cârpirea găurilor prin care s-a scurs frumuseţe de excedent.