De dincolo de masa cu care a fost aglomerată sala de Consiliu, pentru ca membrii aparatului primarului să nu mai consemneze pe genunchi zicerile aleşilor, şefa Economicului şi-a prezentat realizările primului semestru. „Aparatul primarului”, despre care tot auziţi pe la şedinţe, în caz că vă torturaţi auzul cu chiuiturile din Consiliu, conţine oamenii-cheie, care deschid dimineaţa, când vin la serviciu, uşile celor mai importante birouri din Primărie: Secretar, Economic, Juridic, Venituri, Investiţii ş.a.m.d. Primele trei au reprezentare permanentă, nefiind ordine de zi fără chestiuni de natură legală şi financiară. Dacă anul se încheie cu lamentări colective pe seama subţierii materiei impozabile, pretext pentru a ne creşte taxele şi impozitele – şi au crescut simţitor, în fiecare an de mandat al socialului Ţâroiu -, în schimb, prima jumătate de an este tot timpul pe plus. Adică încasările de la populaţia aia puţină, pe care o jelesc la unison Iarca şi Ţâroiu, că descreşte văzând cu ochii, au depăşit prognozele începutului de an. Referindu-se strict la ce colectează de la cetăţenii Câmpulungului, directoarea economică a raportat venituri proprii depăşite cu 12,54%. „Stăm bine.”, zice Ţâroiu. „Stăm bine.”, îl aprobă Iarca şi nu e ceva anormal să stea bine în prima jumătate a anului, când mulţi sting ce datorează Primăriei în primele trei luni, când funcţionează reducerea de 10%.
Socoteala Economicului n-a fost posibilă şi prin raportare la celelalte tipuri de venituri, pentru că acestea alimentează bugetul în momentul în care sunt solicitate de municipalitate. Aşa cum sunt subvenţiile de la bugetul central, alocarea din TVA, care se fac numai la nivelul cheltuielilor. Încasările din taxele şi impozitele câmpulungenilor au atins un nivel de aproximativ 10,3 milioane de lei. O scădere vizibilă, reclamă opozanţii lui Ţâroiu, faţă de execuţiile precedente la şase luni, în condiţiile în care cheltuielile sunt mult mai mari. În special cele cu salariile. Chiar dacă, în 2019, pe primar nu l-a ţinut obiceiul de a sălta lefurile subalternilor – dar le va da în 2020 şi pentru 2019, căci e an cu alegeri -, să nu uităm că ceva în plus le-a pus. Indemnizaţia de hrană, de 350 lei, tot a creştere salarială miroase, chiar dacă hrăpăreţilor din Primărie, cum i-a învăţat Ţâroiu, li se pare puţin.
Oricât de fierbinte v-ar fi înflăcărarea pentru acest primar şi acest Consiliu majoritar social-democrat, o idee de reţinut pentru ziua votului este că oamenii aceştia ne-au crescut, an de an, taxele şi impozitele ca să-şi asigure salariile. Nu pentru dezvoltarea municipiului, care s-a făcut – aia care s-a făcut – cu banii strânşi în mandatele lui Andrei. Cum era să dezvolţi municipiul, în 2018, de exemplu, cu încasările Primăriei, în condiţiile în care cheltuiala salarială a depăşit cu 2 milioane de lei veniturile proprii ale instituţiei. Bilanţul şocant al anului trecut, nemaiînregistrat în istoria Câmpulungului, a arătat astfel: 13,6 milioane lei – venituri proprii, 15,6 milioane lei – cheltuiala salarială. Or la asemenea apetit de câştig, este la mintea cocoşului că dările cresc numai şi numai pentru retribuţiile bugetarilor din administraţia publică locală.
Să revenim la raportarea pozitivă a prezentului, în care cheltuielile cu salarii şi utilităţile care s-au scumpit în bloc, şi apa, şi gazul, şi curentul, sunt mici faţă de încasări. Zice Liviu Ţâroiu. Şi tocmai ce-am notat, pe baza raportului său anual, că încasările au fost depăşite cu mult, cu vreo 20 de miliarde de lei vechi, de cheltuieli. Numai cele cu retribuţiile salariaţilor, fără a lua în calcul alte dandanale care ţin de funcţionarea Primăriei.
Ce nu dă bine în bilanţul doamnei Iarca este sprijinul din impozitul pe venit, unde realizarea se opreşte la 86,83%. 8,6 milioane de lei, faţă de 9,9 milioane propuse. Dar la o analiză a execuţiei bugetare la partea de cheltuieli, directoarea executivă se mândreşte cu faptul că nu s-au utilizat toate creditele repartizate. Altfel spus, la încasări totale de 30,6 milioane de lei, cheltuielile sunt 26 de milioane de lei. Lucru care nu înseamnă că aceeaşi situaţie, care avantajează imaginea Direcţiei Economice, rămâne neschimbată la sfârşitul celui de-al doilea semestru.
Pentru conservarea resurselor municipiului, strategia lui Liviu Ţâroiu se concentrează pe ceea ce în limbajul contabililor din subordine se cheamă „cheltuiala materială”. Categorie în care se încadrează treburile despre care povesteam mai înainte, utilităţile, în privinţa cărora n-am sesizat vreo strădanie de a face economie la Primăria Câmpulung. Dacă mergi iarna din birou în birou, constaţi cât de lejer vin îmbrăcate la serviciu subordonatele lui Ţâroiu, ca să nu curgă apele pe ele din cauza căldurii sufocante plătite cu banii noştri. Care nu „omorâm” centrala, cu temperaturile dorite, ca să nu ne „omoare” facturile. Dar primarul vrea să credem că aici, la cheltuiala materială, intenţionează să acţioneze el şi subordonaţii învăţaţi cu traiul de belferi pe banii proştilor. Primarul ne spune aşa: un proiect care ţinteşte dezvoltarea, aşa cum sunt cele care îi dau coşmaruri, Piaţa Primăriei şi Bulevardul „Pardon”, nu poate fi influenţat de beneficiar cu nimic la capitolul costuri. Valoarea lui este dată de proiectanţi şi, după licitaţie, de oferta câştigătorului. Deşi a influenţat şi proiectele, impunând cele mai ieftine materiale, nesatisfăcătoare din punct de vedere al calităţii şi esteticii. Dar dacă şeful Executivului spune că nu poate interveni cu nimic, e ca el. În schimb, “poate şi trebuie” acţiona în vederea reducerii costurilor la utilităţi. „Aici trebuie să luptăm să aducem economii, să facem negocieri şi noi contracte şi pe energie, şi pe gaze, etc.”, anunţă conducătorul Câmpulungului strângerea curelei pentru risipitorii care veneau cu mânecă scurtă, în ianuarie, la serviciu, ca să reziste temperaturilor de Cuptor din birouri. N-am înţeles cine l-a oprit să facă ceea ce el însuşi recunoaşte că „putea” şi „trebuia”. Dar probabil că o să poată mai mult când va rămâne fără bani.