Sălbăticiunea a trecut pe lângă cuşca iepurilor, fără măcar să încerce să înhaţe vreunul, îndreptându-se glonţ către desert
Reclamaţia unei familii de pe strada Poligonului, din Grui, călcate de urs mai multe nopţi la rând, i-a adus la Câmpulung pe reprezentanţii Gărzii Forestiere, însoţiţi în timpul vizitei la păgubiţi de Dan Safta, de la Compartimentul Agricol al Primăriei. Bilanţul stricăciunilor constatate de angajaţii statului, a căror inspecţie a urmărit stabilirea despăgubirilor cuvenite familiei Dumitru, a constat în patru familii de albine şi un stup distrus de sălbăticiunea coborâtă de pe Măgura în curţile câmpulungenilor din vecinătatea bazinului de apă. Apicultorul, care contabilizează diferit pierderile, a sesizat instituţiei publice şapte stupi la care a umblat jivina, nu în sensul de a-i fi distrus fizic, ci de a-i fi mişcat de la locul lor, fie că i-a desfăcut, ca să ajungă la miere, fie că i-a aruncat, după ce şi-a potolit pofta de dulce. Desertul delicios, pe care ştie că-l găseşte pe săturate în cutiile aliniate în curtea înmiresmată de arome florale, întrece tentaţia din cuşca aflată în drumul către stupi. Soţii Dumitru au nişte iepuri de toată frumuseţea, pe care ursul, în raidurile sale nocturne prin ograda cu pricina, nici nu i-a băgat în seamă, cu gândul la desert.
Ursul a răsturnat stupii, compromiţând familiile de albine
Miercuri dimineaţă, familia colindată de jivina al cărei traseu l-a refăcut după urmele lăsate de labele impregnate în nămolul proaspăt i-a primit pe reprezentanţii statului, veniţi să identifice dimensiunile pagubei. Marius Dumitru are o stupină bine îngrijită, pentru care beneficiază de subvenţii de la APIA. Ca să fie acoperit în faţa finanţatorului, căruia i-a declarat un anumit număr de stupi – pe care nu-l mai are în totalitate, după turele ursului după dulcele ispititor -, a alertat Primăria, care, la rândul ei, a alertat Garda Forestieră. Aceştia din urmă au sosit la petent acasă, nu ca să-l ajute să-şi reglementeze relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură – neavând legătură unii cu alţii -, ci să-l ajute pe om să primească despăgubirile la care este îndreptăţit.
După cum aveam să aflăm de la orăşenii nevoiţi să pândească ursul, mai multe nopţi la rând, stând în maşină, în curtea casei, animalul vine din zona împădurită aflată dincolo de gard. Proprietatea apicultorilor, aflată pe o coastă umbroasă, are în vecinătate natura sălbatică în toată splendoarea ei: răcoare, un lac la care aceştia ajung coborând nişte trepte amenajate în pământul reavăn, miros proaspăt şi linişte. S-a zis, însă, cu binefacerile locului retras de când animalul ispitit de fagurii plini de miere şi-a făcut un obicei din a le fi musafir nedorit. Şi nu numai lor le-a stricat tihna traiului, ci şi vecinilor care au depistat pe proprietăţi excrementele ursului care a luat la rând casele de pe Măgura. Ploile care au înmuiat solul permit depistarea cu uşurinţă a traseului sălbăticiunii, ale cărei urme sunt vizibile şi în curte, şi pe lângă curte, pe panta de lângă lac. Şi toată lumea de pe vâlcea, în special posesorii de stupi, are aceleaşi temeri precum petenţii vizitaţi de Garda Forestieră, în urma demersului oficial întreprins.
Crescătorul de albine a căutat să-şi protejeze avuţia care îi asigură existenţa încropind nişte baricade în calea lui Moş Martin, dar dacă traversarea gardului de plasă e „floare la ureche” pentru pofticios, nici obstacolele către stupi nu i-au împiedicat festinul. „După urme, cred că a venit pe potecă (n.r. poteca ce mărgineşte lacul de lângă casă). Vă arăt şi urmele, şi balega. A trecut prin lac, uitaţi urmele! Una, două trei, care urcă pe deal. Am găsit două rame mâncate, a venit cu ele aici (n.r. lângă lac). A stat frumos aici şi a servit masa.”, povestea câmpulungeanul necăjit de cum s-a desfătat matahala din munca lui. Cea mai mare parte a ospăţului s-a consumat în stupină. „Aici a „servit” doi stupi, aici unul, aici unul, acesta a fost jos, capacul celuilalt, tot jos… Am bucăţi de rame, am rame goale.”, le-a indicat câmpulungeanul inspectorilor mărturiile trecerii ursului prin stupina la care ţine ca la ochii din cap. „Nu i-a rupt. Ştiţi ce le face? Dă cu botul şi mănâncă! Eu am zis „familii”, nu „cutii”. Mie mi-a distrus familia de albine, nu cutia. Am şi urme pe cutii. Stupul acesta, de exemplu, a fost dat peste cap. Ursul asta face: îl ia de aici şi-l aruncă. Eu n-am vrut să fac (n.r. sesizare) pentru distrugere. Fiind la APIA, am PFA, eu merg în pastoral. Vin oamenii şi întreabă: domnule, câţi stupi ai? 46. Unde sunt? Păi, matale ai 39. Domnule, ştii, mi i-a luat ursul! Eu am făcut cerere nu pentru a mă despăgubi, ci am cerut să mă scadă de la APIA cu cei şapte stupi. Dacă mi se dă, cer despăgubire nu pentru stup, ci pentru familia din stup.”, şi-a spus oful apicultorul, întrerupt de cei de la Garda Forestieră: „Noi vă despăgubim şi vă despăgubim foarte bine. Dar ne arătaţi cutiile distruse şi familiile.” Cerinţă căreia omul i s-a conformat, împreună stabilind proporţiile „cinei” cu care ursul s-a delectat în ultimele nopţi.
Oamenii au stat la pândă în curte, în maşină, ca să-şi apere munca de poftele jivinei ispitite de deliciul dulce
Chiar dacă stupii n-au fost făcuţi, fizic, praf, populaţia de albine din interiorul cutiei azvârlite de la locul ei este terminată. „A trebuit să recuperez două familii şi să le organizez. Ştiţi din ce motiv? Pentru că îi încăierau pe ceilalţi şi îmi omorau toată stupina.”, a adăugat Marius Dumitru. Despăgubirile se ridică la 200 de lei în contul stupului afectat şi 400 de lei pentru familia de albine, însemnând 10-12 rame. În cazul apicultorului nostru, suma calculată în bătătura acestuia se ridica la 1.800 lei.
Pe lângă supărarea pricinuită de munca zădărnicită de meteahna ursului cu simţurile întărâtate de bunătatea din cutiile răvăşite, pe chipurile soţilor Dumitru se vedea oboseala cauzată de nopţile de pândă. „Noi am băgat maşina aici (n.r. la doi paşi de stupi) şi am stat în ea. În fiecare noapte, după ce ne-a stricat. Ce să facem? Ţi-e frică! Vine pe vale şi pune piciorul pe plasa gardului de nici nu zici că există.”, ne spunea soţia apicultorului. „Cum iepuraşii aceştia, pe lângă care a trecut, nu mi i-a mâncat?! A răsturnat cutia cu boabe de porumb, dar nu mi-a atacat iepurii. Iepurii sunt intacţi.”, a continuat păgubitul. „Dacă a dat de miere, nu se mai uită la miel. Am fost la un caz unde stupii erau lângă porci. Nici nu s-a atins de porci, numai la miere s-a dus.”, sunt experienţe ale celor de la Garda Forestieră, confirmate şi în bătătura de pe strada Poligonului. Magda BĂNCESCU