S-au împlinit 42 de ani de la marele cutremur din 4 martie 1977, eveniment care a marcat profund România. De atunci s-au schimbat normativele de construcţii, dar problemele au rămas. Clădirile cu risc seismic ar trebui consolidate, dar nu sunt bani nici pentru expertize, nici pentru lucrările propriu-zise. Oamenii sunt, aşadar, la mila Domnului, deşi proiectele nu lipsesc. Dar tocmai asta este problema în orice domeniu: lipsesc faptele!
Cutremurul din 1977 s-a produs pe 4 martie, la ora 21.22, având o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter şi o durată de 56 de secunde. Urmarea: 1.570 de victime, dintre care 1.391 numai în Bucureşti. La nivelul întregii ţări au fost circa 11.300 de răniţi şi aproximativ 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. Majoritatea pagubelor materiale au fost în Bucureşti unde peste 33 de clădiri şi blocuri mari s-au prăbuşit. Epicentrul a fost localizat în zona Vrancea, cea mai activă zonă seismică din ţară, la o adâncime de circa 100 km. Unda de şoc s-a simţit aproape în toţi Balcanii. De menţionat că în judeţul Argeş se află o importantă zonă seismică de suprafaţă, Câmpulung – Făgăraş, dar aceasta nu a generat până acum un seism major. Spre deosebire de cutremurele din Vrancea, de mare adâncime, cele din zona Câmpulung – Făgăraş ar fi mult mai problematice, deoarece undele s-ar propaga orizontal, cu efecte mai mari.
Din 2013, de când au fost făcute primele evaluări, nu s-a schimbat mare lucru în Argeş. Puţine clădiri au fost consolidate, iar pentru altele abia încep proiectele. Prefectura Argeş are o listă a clădirilor din Argeş, încadrate în risc seismic I, II şi III. De exemplu, Câmpulungul figurează, la risc seismic II: sediul Finanţelor Publice; risc seismic III: Casa de Cultură „Tudor Muşatescu” (în reabilitare); Colegiul „Carol I”; Spitalul Municipal; blocul 5 de pe strada General Simonescu.