Capitolul II
RELAŢIILE DINTRE SOŢI ÎN CĂMINUL CREDINŢEI
(1 Corinteni 11:3; Efeseni 5:20-23)
Cuvântul citit începe cu felul acesta: „Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile”, ceea ce înseamnă că supunerea este posibilă într-o inimă mulţumită, iar dacă inima nu este mulţumită, niciodată nu va fi posibilă supunerea. O inimă mulţumită este plină, satisfăcută; când spunem „mulţumesc” – etimologic înseamnă „multum est” – înţelegem prin aceasta revărsări de binecuvântări, de har şi de plinătate din partea lui Dumnezeu. Unei astfel de inimi mulţumite, satisfăcute, Dumnezeu îi spune: supune-te! După ce inima este satisfăcută prin ceea ce face Dumnezeu, ea este apoi subordonată principiului lui Dumnezeu, pentru a putea mai departe da curs în viaţa ei gândurilor divine.
Nu este vorba doar de o supunere a unora, ci se spune: „Supuneţi-vă unii altora”. Toţi avem datoria să ne supunem unii altora, „în frica lui Hristos”; iar de aici, lucrurile vor concretiza îndemnul: „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului”, îndemn pe care 1-am putea înţelege completat astfel: pentru că sunteţi din plin mulţumite prin harul pe care-l dă Dumnezeu şi pentru că este o îndatorire a supunerii voastre în frica lui Hristos. Dacă nu-ţi este frică de Hristos, poţi face ce vrei, poţi să nu te supui, dar dacă-ţi este frică de Hristos, atunci supune-te. Nu frica de soţ, ci frica de Hristos este izvorul supunerii în relaţiile de familie.
„Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului”, este o altă precizare importantă, care le poate ajuta pe soţiile care se îndoiesc dacă merită sau nu să se supună. Trebuie să te supui „ca Domnului”. Dacă pe Domnul Îl respecţi, fiind convinsă că are autoritate şi că este competent ca să I te supui, atunci Domnul îţi spune: „Supune-te soţului, ca Mie” (cu alte cuvinte, „supune-te lui, pentru că el este reprezentantul Meu faţă de tine, el este capul tău şi Eu sunt Capul lui”). Dincolo de un soţ, care se dovedeşte de multe ori incompetent, dincolo de un soţ „îndărătnic” sau nepriceput, trebuie privit Domnul. El trebuie recunoscut, pentru că supunerea este în cadrul ierarhiei stabilite de Dumnezeu. Câte binecuvântări ar putea decurge dintr-o asemenea supunere, ce haruri s-ar revărsa, dacă cineva ar putea face abstracţie de soţ, supunându-i-se lui ca faţă de Domnul! Cuvântul precizează: „Căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului”. Un aspect pozitiv al supunerii este mântuirea. Supunerea faţă de Hristos aduce mântuire pentru Biserica sau pentru Trupul lui Hristos, iar supunerea soţiei faţă de soţ, în duhul lui Hristos, aduce mântuire, aduce izbăvire, uşurare. Povara familiei este grea şi Dumnezeu doreşte eliberarea de această greutate, iar mântuirea femeii este posibilă în această atitudine de supunere. În acelaşi fel, multe aspecte din lucrarea spirituală de mântuire prin Domnul Hristos pot căpăta sens real în viaţa femeii, prin atitudinea de supunere faţă de soţ.
„Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor, în toate lucrurile”. Supunerea este deci raportată la un etalon ceresc, spiritual, şi anume la dependenţa Bisericii faţă de Capul ei spiritual – Hristos, ceea ce ridică nivelul supunerii soţiei faţă de soţ exact la nivelul supunerii Adunării faţă de Domnul ei. Aceasta presupune însă credinţă, presupune o privire cerească sau acel exerciţiu lăuntric al credinţei care să ne modeleze tendinţele naturale. Pornirile noastre trebuie întâmpinate de credinţa care respectă Cuvântul lui Dumnezeu. În felul acesta, tendinţele naturale pot să cedeze în faţa argumentelor cereşti ale Domnului Hristos, dar în faţa acestui argument, pe care îl prezintă Cuvântul lui Dumnezeu, realitatea lucrurilor este deseori descurajantă. Să vezi o Adunare supusă lui Hristos este un lucru rar, pentru că de cele mai multe ori Adunarea este supusă fie oamenilor, fie tradiţiei sau obiceiurilor, fie slăbiciunii. Dar nu la adunarea aceasta se referă Cuvântul, la adunarea locală pe care o putem vedea, ci la Adunarea în ansamblul ceresc al lucrurilor, cea care ne îndreaptă privirile spre cer.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea ,,Căminul credinţei sau familia” de Ion Socoteanu şi cu acordul autorului.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel. Telefon contact: 0745.021.424