Proprietară, de mai mulţi ani, a unei superbe case tradiţionale muscelene pe Valea Bărbuşii, apreciata jurnalistă Elena Lasconi promovează Câmpulungul şi prin intermediul unei pagini proaspăt create pe o reţea de socializare, „Elena Lasconi alege Câmpulung Muscel”. Mărturisirile sale mişcătoare despre frumuseţea locurilor alternează cu mesajul virulent la adresa autorităţilor incapabile, în decursul a trei decenii, câte au trecut de la revoluţie, să racordeze zona la cele mai elementare utilităţi, apă şi canalizare. Reţea de gaz este deja prea mult, în condiţiile în care un teritoriu consistent, plasat la intrarea în Câmpulung, străbătut de drumul naţional, este lipsit de această facilitate. De când e primar, Liviu Ţâroiu a încercat să îndulcească iritarea locuitorilor Văii Bărbuşii, testând, pe banii câmpulungenilor, o soluţie de alimentare cu apă, care a eşuat lamentabil. S-a executat un puţ forat, în ideea de a asigura apa în locuinţele orăşenilor din această parte a Câmpulungului din rezerva subterană de aici, după care s-a constatat că apa nu este bună de consumat! Bani prăpădiţi de pomană! După prăbuşirea planului A, Ţâroiu a pus în aplicare planul B: includerea Văii Bărbuşii într-un proiect de extindere a alimentării cu apă, împreună cu principala Grigore Alexandrescu, în care iese, în zona fostei fabrici de mobilă. O investiţie de aproape 3 milioane de lei, prin care, cel mai probabil, apa va fi pompată către gospodăriile amplasate la înălţime.
Valea Bărbuşii mai figurează, în 2019, şi într-un proiect de introducere a reţelei de canalizare, a cărui execuţie a început anul trecut, dar când va ajunge şantierul câştigător al licitaţiei pe această stradă… nu se ştie dacă se va întâmpla în acest an, la ritmul de lucru al constructorilor învăţaţi cu toleranţa statului. Din păcate, strada de pe care au răzbătut, anul trecut, în spaţiul public, cele mai multe nemulţumiri, de când cu ideea edililor de a amenaja aici un depozit de lemne, destinat celor care se încălzesc cu ajutorul sobelor şi centralelor pe acest tip de combustibil, n-are nici măcar un drum de „Doamne, ajută!” Iar ca amărăciunea cetăţenilor care şi-au pierdut răbdarea să fie completă, îi anunţăm că Valea Bărbuşii nu a fost inclusă în programul de asfaltare a nouă artere, majoritatea la periferii faţă de care autorităţile au rămas restanţiere. Aşadar, nici gând să fie îmbunătăţită condiţia căii de acces în Valea Bărbuşii în acest an. Şi asta pentru că sunt de executat reţelele de apă şi canalizare, care au constructorul desemnat, la fel finanţarea, asigurată din excedentul bugetar al anilor precedenţi.
Elena Lasconi: „Cum este posibil ca o fostă capitală a Ţării Româneşti, Câmpulung Muscel, să ajungă de râsul curcilor?”
„Fiecare anotimp are farmecul lui, însă vara e preferata mea, pentru că livingul, de la Câmpulung Muscel, e afară. Tot vara m-a vizitat şi echipa de „La Măruţă”. Şi m-am hotărât să fac tot ce îmi stă în putinţă să le arăt tuturor cât de frumos e Câmpulungul şi să devină unul dintre cele mai importante puncte turistice din România, pentru că, pur şi simplu, merită. E mare păcat că fosta capitala a Ţării Româneşti a devenit o zonă defavorizată şi că mulţi musceleni au luat calea pribegiei pentru o viaţă mai bună. Asta pentru că am acceptat să fim conduşi de incompetenţi preocupaţi de propria lor bunăstare. Stă în puterea noastră să schimbăm asta. Eu aleg Câmpulung Muscel!”, scria Elena Lasconi, pe 9 ianuarie, pentru ca, după câteva zile, să schimbe tonul mesajului direcţionat către autorităţile câmpulungene, care n-au făcut nimic ca să amelioreze condiţiile de trai într-un municipiu! Un municipiu despre care Liviu Ţâroiu recunoaşte, în anul 2019, că n-are apă peste tot, n-are canalizare peste tot, iar gazul este din categoria utilităţilor de lux.
„M-am săturat de incompetenţi. Cum este posibil ca o fostă capitală a Ţării Româneşti, Câmpulung Muscel, să ajungă de râsul curcilor? La tot ce a scris Adevărul (n.r. replica sa urmează unui articol despre anomalii câmpulungene) adăugaţi şi faptul că pe strada mea, Valea Bărbuşii, în 2019, în municipiu, nu într-un cătun, nu există apă curentă, canalizare, gaz, nimic. Cu toate acestea, în ultimii trei ani, s-au cheltuit multe sute de mii de euro (aşa reiese din listele de investiții de pe site-ul Primăriei) cu reţeaua de apă şi canalizare de pe strada mea. Mă scuzaţi! De pe uliţa mea. O ruşineee!!! Sunt hotărâtă să aflu nu doar cum au fost risipiţi aceşti bani, dar și cum a fost cheltuit fiecare leu care a trecut prin mâna actualilor edili, pentru că municipiul arată din ce în ce mai rău. Eşti din Câmpulung şi cunoşti situaţii asemănătoare? Trimite-mi povestea ta. Împreună putem schimba faţa acestui oraş.”, îi îndeamnă pe câmpulungeni, pe 14 ianuarie, Elena Lasconi, conştientă că vizitatorii pe care doreşte să-i atragă la Câmpulung vor fi dezamăgiţi de infrastructura rutieră şi de utilităţi. Şi nu doar la Valea Bărbuşii, căci şi cele mai urbane şi aglomerate cartiere ale Câmpulungului au străzile zob, iar reţeaua de apă cedează zilnic.
Sătui de incompetenţii de acasă, câmpulungenii îşi pun speranţele într-un salvator din afară, cu dragoste pentru oraş
A fost suficient un imbold din partea realizatoarei unor reportaje memorabile ca oamenii să înceapă să povestească despre ce-i macină de decenii bune. Vă prezentăm în continuare câteva opinii de la cetăţeni care aşteaptă un salvator din altă parte, căci de neputincioşii de acasă s-au săturat până peste cap.
*Mirela Coman: „Doamna Lasconi, ar fi foarte bine să veniţi să faceţi ceva pentru Câmpulung, aţi crea locuri de muncă, să ne putem întoarce acasă. De când a murit ARO, oraşul e distrus. Până în 2003, au lucrat 10.000 de oameni.”
*Bosoiu Magdalena: „Doamne, ajută! Elena Lasconi, poate, vocea ta o să fie auzită, dar, din păcate, avem ce a fost ales. Câmpulungenii au văzut în omul care a pus umărul la distrugerea Uzinei ARO un primar cu interes de bine pentru oraş şi populaţia oraşului. Candidează şi te vom susţine…. poate reuşeşti să distrugi „Caracatiţa”!”
*Ştefan Ştef: „Pe strada Richard, aproape de piaţă, apa, canalizarea le-am băgat noi, singuri, cu toţi vecinii. Noi am săpat, pus ţevi din banii noştri. Edilul SA a venit pentru apă, doar să înţepe ţeava principală şi sudată la fiecare poartă, contra cost 50 lei. Restul, ţeava din conducta principală în curte, plus pompa, tot din banii noştri. Nu au decontat nimic, măcar pentru o lună, două, căci, totuşi, s-au pus circa 500, 600 m ţeavă galvanizată. Cât despre canalizare, nici vorbă! E investiţie mare, nu avem bani! Am săpat şi ne-am racordat singuri. Ei au venit să taxeze… bani pentru apă şi canal! Gazele să urce pe stradă, nici vorbă, decât vorbe! N-au decât cei de la capătul străzii. Atât au făcut, au turnat beton pe stradă şi asfalt mai sus, până la strada Gruiului. Utilităţi, fiecare cum poate!”
*Diana Ciopec Jinga: „Noi avem o casă de locuit pe o stradă şi una de vacanţă pe o altă stradă. Maşina de gunoi nu ridică niciodată gunoiul de la casa de vacanţă, deşi plătim serviciile respective. De fapt, maşina de gunoi n-a ajuns niciodată în faţa acestei case. Drăguţ, nu? (…) Evident, Câmpulungul este un cătun. Nimeni nu a luat în serios denumirea de municipiu. Poate, doar cei care nu locuiesc aici sau care nu s-au născut aici. Noi suntem sătui de denumiri pompoase. După cum se vede, şi încă nu ai văzut tot, aici se trăieşte ca la ţară. Şi la propriu, şi la figurat.”
*Olteanu Elena: „câmpulungul e praf, am scris intenţionat cu literă mică. Vă susţin şi vă votez.”
*Marcela Dafina: „O susţin pe Elena Lasconi! Nici pe Valea Unchiaşului nu există canalizare şi gaze!”
*Elena Predeţeanu: „Nici pe strada Ion Creangă, din Câmpulung Muscel, nu avem canalizare, gaze şi e plină de gropi.”
*Diana Ciopec Jinga: „Eeeee! Păi, şi centrul e plin de gropi. Ce să mai ridicăm alte pretenţii?”
*Elena Predeţeanu: „De ce credeţi că sunt pretenţii, nu plătesc şi eu impozit ca toţi ceilalţi?”
*Elena Lasconi: „Diana Ciopec Jinga, sincer, aşa de drag îmi e când întâlnesc musceleni care îşi respectă şi îşi iubesc rădăcinile. Însă mie nu mi se pare normal ce se întâmplă. Mă revolt tocmai pentru că iubesc locul, îmi place mirosul pământului, vecinii mei dragi. Nu este normal, doamnă, să nu avem apă curentă, nu este normal să fii tratat cu dispreţ de către edili. Şi da, Câmpulung Muscel este municipiu, dar şi infrastructura trebuie să fie ca a unui municipiu.”
*Elena Predeţeanu: „Aveţi foarte mare dreptate. AR TREBUI SĂ FIM MAI UNIŢI.”
*Elena Lasconi: „E o reacţie absolut normală, draga mea. După ce, 30 de ani, auzi numai promisiuni deşarte… asta e realitatea.”
*Diana Ciopec Jinga: „Sunt de acord cu ceea ce spuneţi. Doar că eu m-am născut aici şi, după 25 de ani, mi-am dorit să plec exact din motivele discutate de noi. Numai că eu am 54 de ani şi am prins şi vremurile comuniste, când Câmpulungul era cu adevărat un oraş în care îţi făcea plăcere să stai, era populat, era cel mai curat oraş din România, în toate statisticile în fiecare an, erau mii de locuri de muncă, erau parcuri şi locuri în care te puteai distra în timpul liber. Doar că eu am văzut foarte bine cam cum sunt oamenii şi cum tind să facă lucrurile. Aşa că m-am mutat de mult la capitală şi văd acum, când m-am întors la părinţi, că am avut dreptate. Din oraşul copilăriei mele s-a ales praful. Mai mult de jumătate din populaţie a emigrat în ţări străine, alţii şi-au luat bagajul şi au fugit la Bucureşti, la Braşov, la Piteşti. Mizeria este peste tot, nu mai avem un parc ca lumea, la „Kretzulescu” este o ruină sponsorizată de Primărie, străzile sunt în veşnic şantier fără să se facă nimic, sunt pline de gropi, într-un oraş care are o fabrică de ciment şi firme care se ocupă de construcţii. Cunosc zona în care locuiţi, pentru că am şi eu rude acolo. Ce să zic? Eu stau la 10 minute de centru şi maşina de gunoi nu trece să ia niciodată gunoiul de pe anumite străzi. Pe pârtia din dealul „Flămânda”, unde ne dădeam cu sania şi schiurile, s-au construit nişte „palate” de prost gust şi copiii nu mai au unde să se joace iarna. Pe edili nu i-a mai interesat nimic după 1989. Pentru ei, moartea unora a fost o oportunitate să facă bani din orice, chiar dacă nu e în regulă. Îmi pare rău să vă spun, dar cred că v-aţi ales greşit oraşul în care să vă petreceţi liniştită vacanţele. Eu ştiu că erau alte variante mult mai civilizate în Prahova, sau Braşov, sau Sibiu. Dar, mă rog. Gusturile nu se discută.”
Pentru Elena Lasconi, Câmpulung este mai mult decât oraşul în care îşi petrece vacanţele. „Se spune că „acasă” e locul unde te simţi bine, unde oamenii din jurul tău sunt făcuţi cam din acelaşi „aluat” ca tine. Ei, pentru mine, „acasă” e aici, la Câmpulung.”, li se confesează oamenilor acestor locuri reputatul om de presă.