Sfinţii sunt rodul cel mai de preţ al lucrării Sfântului Duh în Biserica noastră. Toţi credincioşii sunt chemaţi la sfinţenie, dar sunt rânduiţi spre sfinţenie numai cei care corespund chemării Mântuitorului Hristos şi cultivă comuniunea lor de iubire cu Dumnezeu, Cel Unul Sfânt şi cu semenii lor.
Sfinţenia este cel mai de preţ rod al lucrării Sfântului Duh în Biserica Ortodoxă Română. Sfinţii sunt prietenii ai lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură ne spune: „minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Lui. Ps. 67,36”. Aceasta înseamnă că Dumnezeu, unicul izvor al sfinţeniei, împărtăşeşte sfinţenia Sa credincioşilor pe măsură ce aceştia Îl caută. De aceea Sfântul Apostol Pavel, spune: „Căutaţi pacea cu toţii şi sfinţenia fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu (Evrei 12,14)”.
Biserica lui Hristos întemeiată de El prin pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii este de înalta trăire duhovnicească pentru bunii creştini. Biserica cinsteşte pe sfinţi deoarece recunoaşte în ei prezenţa lui Hristos şi lucrarea Duhului Sfânt. Cinstirea sfinţilor nu este o ştirbire a iubirii lui Dumnezeu, ci dimpotrivă este o preamărire a iubirii Sale pentru credincioşi şi a lucrării Lui ziditoare.
Dintre sfinţii prăznuiţi de Biserica Ortodoxă amintim în mod special pe Cuvioasa Parascheva, prăznuită la 14 octombrie. În chip deosebit ea este prăznuită şi cinstită în Moldova, moaştele ei împodobind catedrala de la Iaşi, iar veşmintele sunt dăruite la multe biserici care-i poartă cu cinste hramul. Ea a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea, pe la anii 1025, în localitatea Epivat, respectiv Boiados, în Turcia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, azi Istanbul, pe atunci capitala Imperiului Bizantin. Părinţii ei erau oameni de neam bun şi credincioşi cu râvnă spre cele sfinte. Un frate al ei, după ce a învăţat carte, s-a călugărit şi, fiind apreciat de cârmuitorii de atunci ai Bisericii, precum şi de credincioşi, a ajuns să fie ales episcop.
Parascheva şi-a petrecut anii copilăriei în casa părinţilor sub ocrotirea acestora. Se spune că pe când avea 10 ani a auzit citindu-se într-o biserică cuvintele Mântuitorului: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie (Mc 8,34)”. Aceste cuvinte au impresionat-o atât de mult încât şi-a împărţit toate hainele săracilor. Acelaşi lucru l-a făcut şi în alte împrejurări fără să ţină seama de mustrarea părinţilor săi. După câţiva ani, şi-a părăsit părinţii şi frumuseţea acestei lumi şi s-a retras în pustie. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvintele de învăţătură de la preoţii bisericilor. A părăsit capitala Imperiului, plecând la mânăstirea din Heracleea Pontului, pe lângă Marea Neagră, unde a rămas cinci ani. De acolo a plecat spre Ţara Sfântă cu dorinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile pe care le-a străbătut Hristos cu Sfinţii Săi Apostoli.
După ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mânăstire din pustiul Iordanului unde s-a nevoit cu postul şi rugăciunea întocmai ca Sfântul Ioan Botezătorul, Maria Egipteanca şi alţi sfinţi. Într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus în vis să se întoarcă în locurile natal.
Învăţatul mitropolit Varlaam al Moldovei scria în Cazania sa, tipărită în 1643 la Iaşi că îngerul i-a spus: „Să laşi pustia şi la casa ta să te întorci, că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume la Dumnezeu pe care L-ai iubit”.
Parascheva s-a îndreptat spre Epivat, localitate unde văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este şi de unde a venit. Aici a mai trăit o vreme în post şi rugăciune după care, împăcată cu sine, cu oamenii, dar mai ales cu Dumnezeu, a trecut la cele veşnice.
Cinstitele sale moaşte au stat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, apoi la Târnovo, în Bulgaria, după care la Belgrad capital Serbiei, iar în anul 1641 au cunoscut ultima mutare de data aceasta pe pământ românesc.
Evlaviosul domnitor Vasile Lupu al Moldovei a plătit patriarhului din Constantinopol, Partenie I toate datoriile care le-a avut şi ca drept recunoaştere a primit în dar moaştele Cuvioasei Parascheva, care se află la catedrala Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
Sâmbătă, 13 octombrie, la ora 18.00, credincioşii sunt aşteptaţi la Biserica Domnească din Câmpulung Muscel pentru a participa la Slujba Vecerniei, care se va săvârşi cu ocazia hramului Sfintei Cuvioase Parascheva.
Duminică, 14 octombrie, la ora 9.00, se va săvârşi slujba Utreniei şi Sfânta Liturghie.
Din anul 2006, Sfântul Veşmânt împodobeşte Biserica Domneasca, catedrala Voievodală ctitorită de doamna Chiajna.
Ştefan Ştefănescu,
preotul paroh al Bisericii Domneşti