De teamă că vor fi scoase din casa Primăriei, care împarte proprietatea asupra clădirii din Negru Vodă, nr.106, cu un om de afaceri câmpulungean, interesat să cumpere şi partea statului, cele trei chiriaşe au reacţionat public. Într-o săptămână, s-au adresat redacţiei noastre, s-au dus în audienţă la primar şi s-au prezentat la şedinţa Consiliului Local, pentru a primi garanţia că vor rămâne în clădirea de pe bulevard, în care stau din 1977. N-au primit-o şi n-aveau cum s-o primească, Liviu Ţâroiu recunoscând în faţa aleşilor şi a locatarelor că varianta care îl avantajează cel mai mult este să vândă imobilul. Judecând la rece cazul, fără factorul emoţional reprezentat de cele trei femei singure, mamă, fiică şi bunică – bunica suferind de o boală incurabilă -, Primăria procedează ca orice proprietar care îşi vede interesul: să câştige bani, nu să piardă bani. Dacă, în atâtea decenii, şi-a bătut joc de proprietăţile sale, case spaţioase, de o arhitectură aparte, pe care era obligată, legal şi moral, să le conserve, dată fiind valoarea de patrimoniu a celor amplasate în centrul istoric, măcar să nu-i împiedice pe alţii să le renoveze. În speţa de faţă, are două posibilităţi. Prima: le evacuează pe chiriaşe şi-i vinde partea ce-i aparţine privatului coproprietar. Doi: le păstrează în spaţiile închiriate pe actualele ocupante, care au, de mai mulţi ani, cerere de cumpărare. Aşadar, le vinde lor, situaţie deloc pe placul celuilalt proprietar, care doreşte toată casa. Şi-ar mai fi un scenariu descris de Liviu Ţâroiu la şedinţa Consiliului Local de joi, 27 septembrie 2018: Primăria să investească bani serioşi în reparaţia părţii sale din construcţie, perspectivă care nu-i convine nici primarului, nici coproprietarului, interesat s-o cumpere degradată, la un preţ cât mai mic. După actualele manevre ale Primăriei, intuim că opţiunea cea mai apropiată de realitate este cea dintâi: evacuare, urmată de vânzare către întreprinzătorul care plănuieşte să reabiliteze un putregai aflat la câţiva zeci de metri distanţă de „Bărăţie”.
Musafirul Liviu Ţâroiu îşi pune cenuşă în cap: el şi primarii dinaintea lui sunt de vină că nu i-au deranjat pe chiriaşi
Au simţit că se apropie ceasul evacuării şi interlocutoarele noastre, Maria Penescu, în vârstă de 65 de ani, fiica acesteia, Florina Duţă, de 42 de ani, şi Florina Maria Popescu, de 22 de ani, fata Florinei. Spaima că vor fi date afară le-a determinat să-şi spună oful public, în speranţa că-şi vor salva căminul în care s-au născut şi au crescut Florina şi fiica ei, Florina Maria. Sentimentul că au zilele numărate sub acoperişul Primăriei, într-o casă cu proprietate comună, a apărut în momentul în care au sesizat că s-au îndesit vizitele omului de afaceri, cumpărător al spaţiilor disponibile. După sosirile acestuia, s-au îndesit şi controalele Primăriei, se pare, ca urmare a unor reclamaţii ale proprietarului particular, nemulţumit de cum se gospodăresc colocatarele. Ce-i drept, nici primarul, care susţine că a mers personal la faţa locului, n-a găsit altceva, prin urmare, chiriaşele au primit un răgaz să facă o curăţenie exemplară în încăperile închiriate.
Se cuvine a spune că ceea ce înseamnă, pentru o persoană cu un anumit nivel de pregătire şi înţelegere, „mizerie de nedescris”, aşa cum a catalogat Liviu Ţâroiu şocul vizual de care a avut parte în timpul descinderii la domiciliul femeilor, nu reprezintă acelaşi lucru şi pentru ele. Adică a strânge, în timpul vieţii, toate lucrurile, de trebuinţă ori ba, şi a le depozita în casă nu echivalează cu „a face gunoi”. Normal că, neavând unde să le stocheze, în lipsa spaţiului, adunate unele peste altele, s-au înălţat până aproape de tavan. Dar, după controlul angajaţilor Primăriei, derulat între audienţa obţinută de femei la primar şi şedinţa de Consiliu, la care, de asemenea, au fost prezente, au înţeles şi ele că trebuie să renunţe la ce nu le mai este de folosinţă. S-au conformat, iar a doua verificare se pare că a ieşit bine.
Liviu Ţâroiu a apelat la limbajul comun, etichetând drept „mizerie extraordinară” halul în care a găsit locuinţa. Convingerea noastră este că, şi dacă o găsea curată, soarta chiriaşelor era aceeaşi. Dar, spre norocul lui, a găsit exact ceea ce căuta: un motiv de eliberare a celor trei camere, dorite de omul de afaceri. Aveţi în continuare declaraţia acestuia la şedinţa de săptămâna trecută, când mama, fiica şi bunica au revenit în Consiliul Local, aşa cum au procedat cu zece ani în urmă, când au cerut să cumpere. „Noi avem un apartament de două camere şi dependinţe. Restul casei este cumpărat. Am fost informat de către cel care are proprietatea acolo că este foarte multă mizerie şi că el ar dori să-şi reabiliteze casa. Şi să vedem ce facem cu dânşii, că au o cameră la etaj, care îl încurcă. Bineînţeles că eu am vrut să văd despre ce este vorba. M-am dus acolo şi am găsit o mizerie de nedescris. O să vă prezint fotografiile după ce pleacă dânşii. Este o mizerie extraordinară. Am trimis o comisie să constate. Dacă am fi corecţi, la mizeria care este acolo, ar trebui să cer evacuarea. O să facem cadastru să-i vindem. Dar coproprietarul din clădirea noastră ar dori să facă o investiţie. În cazul în care face reabilitarea clădirii, va trebui să participăm şi noi cu cota parte pentru apartamentul nostru. De aceea am vrut să văd cum este acolo. În momentul în care omul îşi face partea de reabilitare, o să investim şi noi, să refacem clădirea, că n-o să-l încurcăm pe el. Atunci, vreau să vând mai repede, ca să trec de această parte, s-o cumpere dânşii, ca să nu mai investesc eu. Dacă vom investi la nivelul la care va investi celălalt, îi creşte preţul.”, a dezvăluit Liviu Ţâroiu care îi sunt planurile. Să vândă partea din casă rămasă a Primăriei, ca să scape cât mai repede de ea.
Dacă femeile reuşeau să cumpere în 2009, astăzi, nimeni nu se mai atingea de ele
Şi n-o va vinde chiriaşelor, după cum le-a îmbunat la şedinţa de joia trecută, conştient că acestea nu vor avea cu ce să cumpere nişte spaţii care, în 2008, au fost evaluate la suma de 54.095 lei. În vara anului 2009, Consiliul Local a aprobat vânzarea în favoarea titularei contractului, Maria Penescu, numai că tranzacţia nu s-a încheiat nici până astăzi. Liviu Ţâroiu a justificat neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare, în cei aproape zece ani trecuţi, prin faptul că Primăria n-a avut cadastru pentru respectivul imobil. Şi cum nici cumpărătoarele n-au fost pregătite cu avansul de 30%, cerut pe loc, adică 16.228,50 lei… diferenţa de 37.866,50 lei fiind acceptată a fi eşalonată pe durata a 15 ani. Adică 210,36 lei pe lună. Din 2009, până în 2018, ar fi fost atât de aproape de titlul de proprietate, dar n-a fost să fie. În ’77, Maria Penescu a primit o cameră la etaj şi, după şapte ani petrecuţi cu cea mică în dormitorul prevăzut cu luminator, pe când Florina intra în clasa I, a luat o locuinţă de la parter, o fostă bucătărie. „După 14 ani, am primit încă o cameră în care băga I.G.O. ciment şi alte materiale. Era apa până aici.”, ne-a arătat Maria Penescu înălţimea apei cu care risca să se trezească în camera ei. La Întreprinderea de Gospodărire Orăşenească a fost învăţată să facă cerere pentru a obţine şi spaţiul administrat de I.G.O., pe care l-a transformat în cămară.
Ţâroiu nu le-o vinde nu numai din cauză că reevaluarea ar da un preţ peste puterile lor financiare, ci pentru că este convins că vor fi un ghimpe în coasta investitorului. „Vă facem cadastru, se lucrează la el. În concluzie, vreau să vă spun o singură treabă şi vorbesc cu Consiliul Local. Noi, Primăria, suntem de vină, că ar trebui să vă facem periodic verificări, tuturor, nu numai dumneavoastră, iar cei care nu sunteţi chiriaşi de bună credinţă să fiţi evacuaţi.”, a trâmbiţat Ţâroiu, care aşa să procedeze cu toţi. În special cu beţivani, scandalagii, îngălaţi, săraci închipuiţi, posesori de nu ştim câte locuinţe, care au primit, totuşi, una şi de la Primărie. Nu numai cu aceste creştine, care trebuie să dispară din casă, căci are Primăria interes să-i vândă unui contribuabil important la buget.
Primăria, care avea bani, şi-a bătut joc de casa ei, lăsând-o să se distrugă
Şi de grăbiţi ce sunt să bată palma cu investitorul, au purces la somaţii şi controale. Cel mai recent s-a consumat pe 27 septembrie 2018, anunţat printr-o adresă semnată de primarul Liviu Ţâroiu, directoarea economică Violeta Iarca, şefa Serviciului Administrare Venituri, Lucreţia Mitoi, şi inspectorul Mihaela Barbu. „Vizitarea locuinţei se va face pentru a constata dacă s-au remediat deficienţele constatate în data de 05.09.2018 şi dacă se respectă cerinţele din contractul de închiriere. În conformitate cu prevederile din contractul de închiriere (…) din 1 iunie 1999, rezilierea contractului de închiriere se face: „la cererea proprietarului, atunci când chiriaşul nu a respectat cauzele contractuale.” Contract valabil până vara viitoare.
Că Primăria nu şi-a respectat nici ea propriile obligaţii, de îmbunătăţire a locuinţei, pe seama căreia a încasat chirie, contează mai puţin. Din puţinul acestor femei modeste, au construit un antreu în dreptul camerelor închiriate, dar a fost peste puterile lor să consolideze o ruină în care plouă. În plus, Primăria a stat precum curca în lemne, atunci când alţi locatari s-au apucat să strice structura de rezistenţă a casei, scoţând, pur şi simplu, din tavan grinzile de susţinere a etajului.
Înainte să se dezlănţuie Liviu Ţâroiu la şedinţa de Consiliu, noi le-am vizitat pe locatarele Primăriei, care ne-au prezentat din nou casa. Impresia de neîngrijit ţi-o dau nu numai camerele ticsite de lucrurile personale, ci şi condiţia de severă degradare a imobilului, rămăşiţele instalaţiilor sanitare – un WC cu bazin cu clopot, plasat sub scara podului, şi o baie, cu cadă şi chiuvetă pietrificate -, uşile nevopsite, pereţii nezugrăviţi, tâmplăria „mâncată”, sobe în privinţa cărora cine ştie de când nu şi-au mai servit scopul! Or toate acestea erau treaba proprietarei, nu a necăjitelor peste care a căzut altă năpastă: maladia titularei de contract, nevoită să facă tratamente pe la Bucureşti.
„M-am trezit cu ei: aveţi o reclamaţie că miroase.”, ne spunea, de curând, Florina Duţă, ieşită de la schimbul III, de la cablaje, pe care am găsit-o în pregătiri pentru oaspeţii anunţaţi în control. Adusese pe cineva ca să-i desfunde soba şi se pregătea să văruiască. „La presiune şi şicanele lor, probabil că o să cedez.”, spunea fiica titularei, căreia, în urmă cu câteva luni, cumpărătorul unei bune părţi a casei i-ar fi aruncat, verbal, oferta unei locuinţe, ca să le vadă plecate din imobil.