Municipiul este cunoscut pentru numărul exagerat de cârciumi şi restaurante aflate la fiecare colţ de stradă, care mai de care mai speciale, spun angajaţii lor. Însă, în realitate, sunt nişte încăperi cu mese şi scaune, în care se pune muzică, de calitate sau mai proastă, iar meniurile sunt la fel peste tot. Numele mâncărurilor diferă de fapt. Indiferent de tipul de bar, restaurant sau pensiune, toate aceste locuri au de suferit foarte mult în zona noastră, din cauza numeroaselor furturi. Peste 5% din oamenii care se cazează în zona noastră sau care fac consumaţie la localurile din Câmpulung pleacă acasă cu bunuri care nu le aparţin. De curând, un muscelean aflat la un cunoscut restaurant din municipiu a purtat o discuţie cu un ospătar cunoscut, iar acesta îi spune că nu este seară să nu le dispară zeci de pahare, scrumiere, suporturi de şerveţele şi altele.
Acesta mai povestea şi că la o pensiune unde a lucrat, tot în zonă, oamenii care făceau un check-out la plecare păreau serioşi, iar, după ce se duceau în cameră angajaţii, ca să facă o simplă curăţenie, găseau papuci lipsă, prosoape, becuri, ba chiar şi perne, perdele, capace de WC sau mini covoraşele de la intrarea în cameră. Mulţi dintre turişti sunt prinşi la final, dacă angajaţii fac verificări până să le dea actele de plecare, iar mai apoi sunt traşi la răspundere cu întrebarea simplă: „De ce luaţi obiectele din camera în care aţi fost cazat, dacă nu vă aparţin?”. Cel mai interesant răspuns dat de un turist aflat la o pensiune de la poalele munţilor Muscelului a fost: „Domnule, dar nu fur, sincer. Am salariu, am bani, nu am nevoie de ele, doar că, atunci când mă îmbăt, devin cleptoman”. De când cu răspunsul acestuia, atât angajaţii pensiunii respective, cât şi câţiva de la barurile din Muscel îi informează pe consumatori că sustragerea de bunuri nu este cleptomanie, dacă nu sunt înapoiate, ci furt. În frumosul Muscel, orice ilegalitate are felul său de a fi scuzată.
Musceleanul de pe bulevard