Pe când îl văitam pe omul de rând, ţinut departe de salariul minim ori de pensia mizeră, de supermarketurile cele noi din cel mai populat cartier, constatăm că nici cel dintâi om al urbei nu stă pe roze la capitolul „finanţe”. În primul rând, din patriotism local, nu face cumpărături la magazinele lanţurilor comerciale, care atentează la bunăstarea micilor patroni, deţinători de prăvălii. În al doilea rând, e acceptat cu plata pe caiet, până la pensie ori până la indemnizaţia de primar. Care nu e decât o sută şi ceva de milioane. Deunăzi, primul om al târgului a intrat vijelios într-un non-stop, aflat nu departe de domiciliu, şi a „zburat” pe lângă coada de plătitori de facturi, buluciţi la singurul punct comercial din cartier, unde îşi pot achita gazul, curentul, telefonul ş.a.m.d. Mai nimeni nu cumpăra, doar plătea cele ale casei. În incinta respectivă, primarul a dat un „bună ziua” general, pentru toată lumea aflată în magazin, care îl cunoştea şi ca vecin, şi ca edil, după care s-a dus ghiulea la frigiderul cu răcoritoare. Se vedea că este al casei, căci n-a avut o problemă în a identifica zona de hidratare. Deh, căldură mare, ca vara, în acest septembrie care spală păcatele lui iunie şi iulie! A încărcat ce-a încărcat într-o pungă albastră, transparentă, apoi, la fel de furtunos precum a intrat, cumpărătorul nr.1 al târgului s-a îndreptat către ieşire. Fără să treacă pe la casa unde duduiau aparatura de citit coduri şi mâna doamnei care încasa banii. Uite că şi primarul, ca orice pensionar din România, îşi face provizii cu plata când îi alimentează Olguţa cardul. Musceleanul de pe bulevard