ADEVĂRUL CREŞTIN
(continuare din numărul trecut)
Şi între neamuri, care nu umblau după o neprihănire (ei erau morţi în greşelile şi în păcatele lor – Efeseni 2:1, iar un mort nu are foame sau sete, pentru că aceste trăiri sunt doar ale celui viu), ca şi între iudei, care aveau simţământul culpei, dar care, în loc să caute neprihănirea pe principiile date de Dumnezeu, căutau o altă lege, a fost plasată oferta harului lui Dumnezeu. Este harul care poate să satisfacă nevoile sufletului, care poate să împlinească o conştiinţă trezită prin lumina adevărului lui Dumnezeu: „Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi prorocii – şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungatei răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât să fie neprihănit şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. Unde este dar pricina de laudă? S-a dus! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii” Romani 3:21-28.
Domnul Hristos avea în vedere această neprihănire ca o şansă pentru conştiinţele trezite şi apăsate de culpă înaintea lui Dumnezeu, o neprihănire acordată nu de Lege, dar conformă cu Legea: „despre ea mărturisesc Legea şi prorocii”; acordată nu pe principiul faptelor Legii, „fă aceasta şi vei trăi (vei fi socotit drept înaintea lui Dumnezeu)”, ci pe un cu totul alt principiu: „crede aceasta şi vei fi socotit neprihănit”.
După înmulţirea pâinilor, pe când vorbea despre Pâinea lui Dumnezeu, Domnul Hristos a fost întrebat: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” Şi El a răspuns: „Lucrarea (singura) pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El” Ioan 6:28-29. Neprihănirea este acordată de Dumnezeu „prin credinţa în Hristos Isus” şi „pentru toţi, fără nici o deosebire” între iudei şi neamuri, „fără plată”, „prin har”, „prin răscumpărare”, „prin sânge”, „prin jertfă de ispăşire”.
„De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte?” Isaia 55:2. Neprihănirea este dată de Dumnezeu gratuit! Nu se aşteaptă să faci sau să dai nimic pentru a o primi. Fără plată! Cât de mult se înşelau fariseii când gândeau că erau neprihăniţi pentru că dădeau zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen! Neprihănirea dată de Dumnezeu exprimă măreţia suveranităţii Sale, bogăţia Lui de har. El este atât de bogat, încât poate să satisfacă nevoile sufletului fără să aştepte nici cel mai mic lucru de la noi. Neprihănirea este acordată prin har, adică prin îndurare, prin bunăvoinţă, prin favoare divină, pentru că este câştigată prin răscumpărare. Domnul Hristos a plătit pentru această îndreptăţire un preţ mai scump decât argintul şi aurul: sângele jertfei Sale de ispăşire. Dumnezeu, Judecătorul cel drept, nu trece cu vederea păcatele, aşa cum se întâmplă de multe ori în justiţiile oamenilor când, datorită unor relaţii neprincipiale, se poate ca un om nedrept să fie îndreptăţit şi un om drept să fie pedepsit pe nedrept. Înaintea Lui sunt socotiţi îndreptăţiţi pe temeiul jertfei Domnului Hristos toţi păcătoşii care au crezut că El a fost pedepsit cu pedeapsa supremă în locul lor. Dumnezeul cel neprihănit şi omul cel socotit neprihănit pot sta împreună, datorită jertfei Domnului Hristos, a „sângelui stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel” Evrei 12:24, în perspectiva imaginii cetăţii cereşti de pe muntele Sion. În locul muntelui acuzaţiei, muntele Sinai, unde a fost dată Legea care l-a îngrozit pe Moise, cel care spunea: „sunt îngrozit şi tremur”, este un munte al harului lui Dumnezeu, pe care străluceşte cetatea Dumnezeului celui viu, noul Ierusalim; în mijlocul ei este Dumnezeu, Judecătorul cel drept, iar alături de El sunt sufletele celor îndreptăţiţi prin sângele stropirii. Domnul Hristos a trudit din greu ca să „pună pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu” sau ca să-i îndreptăţească Isaia 53:11. Domnul Hristos S-a rugat pentru cei vinovaţi, poate ca în acea pildă: „Doamne, mai lasă-l şi anul acesta” Luca 13:8, pentru ca în acest timp, El să facă lucrarea deschizătoare de inimi pentru credinţă, prin care se primeşte neprihănirea dată de Dumnezeu.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea ,,Pe multele fericirilor” de Ion Socoteanu și cu acordul autorului.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel.
Telefon contact: 0745.021.424